Relațiile de iubire sunt, de cele mai multe ori, mai complicate decât ne așteptăm. Asta mai ales atunci când devin serioase, iar promisiunile și sacrificiile încep să ne oblige să gândim la doi.
Dacă te gândești la un angajament măreț, precum căsătoria, este foarte important să înțelegi că există atât puncte forte, cât și momente grele și că, la final, ceea ce e important este să vă iubiți pentru cine sunteți ca persoane independente, nu pentru o imagine a ceea ce vreți să deveniți.
Tocmai pentru a încuraja tinerele cupluri să scape de temerile unei relații stabile și serioase și pentru a le descuraja pe cele toxice, se fac din ce în ce mai multe cercetări științifice. Mai jos, vei găsi o serie de sfaturi care prezintă părțile mai mult sau mai puțin pozitive ale unei relații, pe care trebuie să le știi înainte să vă mutați împreună.
Un studiu realizat în 2014 arată că un mariaj fericit îți face, într-adevăr, viața mai plăcută, în special datorită prieteniei. Ba chiar arată că singurul mod prin care căsnicia îți poate aduce satisfacție de durată în viață este dacă sunteți, mai întâi de toate, cei mai buni prieteni.
În 2014, Universitatea din North Carolina a realizat studiul numit Greensboro, prin care au descoperit că 60% din femeile din America care se căsătoresc sau chiar mută împreună cu partenerul, la 18 ani, ajung să divorțeze. Pe de altă parte, acest procent scade la 30% dacă așteaptă până la vârsta de 23 de ani înainte de a-și lua astfel de angajamente.
Ceea ce este absolut normal, luând în considerare că suntem total diferiți unul față de celălat și, până la urmă, asta ne face oameni. E foarte important să înțelegi că partenerul tău e diferit de tine sau de imaginea ideală pe care ți-o proiectasei despre el. Ideile sunt diferite, pasiunile sunt diferite, chiar și felul în care receptați diverse sentimente.
Mai multe studii arată că există patru moduri în care reacționăm la veștile bune ale celuilalt. Primul este cel activ-constructiv, în care îl încurajăm; răspunsul uzual folosit este unul entuziasmat. Apoi, cel pasiv-constructiv este cel în care oferim doar un zâmbet cald și un simplu „Felicitări!'.
Cele distructive se împart și ele în două categorii. Un comportament activ-distructiv este cel în care, în loc să ne bucurăm, îi reproșăm ceiluilalt urmări ale veștilor bune. Spre exemplu, dacă venim acasă cu vestea unei promovări la locul de muncă, reacția lui va fi „Deci asta înseamnă că o să stai și mai mult la muncă, nu?'. Ultimul tip de comportament este cel pasiv-distructiv, când schimbăm subiectul, ignorând vestea cea bună și aducând atenția asupra noastră.
Un studiu din 2009 realizat de facultatea din Denver arată că partenerii care se mută împreună, doar pentru a vedea dacă relația este serioasă, trăiesc mai multe sentimente negative decât cei care iau această decizie datorită altor factori. Se pare că, în aceste situații, bărbații trăiesc mai multe sentimente de anxietate și chiar ajung la depresie, pe când femeile se tem mult mai mult că vor fi părăsite.
Se pare că 60% din americani au răspuns pozitiv, intrebați fiind cât de importante sunt treburile casnice în viața de cuplu. Paula Szchuman, co-autorul cărții „Nu ești tu de vină, ci vasele', recomandă ca partenerii să dezvolte un sistem în care fiecare face treburile la care e mai bun. Spre exemplu, daca el e mai bun la spălat vasele, iar tu ai mai multă răbdare la udat florile, asta va face ca treburile casnice să fie realizate mai repede, mai ușor și mai plăcut.
Un studiu realizat de Carnegie Mellon a împărțit mai multe cupluri căsătorite în două părți, pentru 90 de zile. Cele din prima jumătate au continuat să facă sex la fel de des ca în mod normal, fără să fie influențați de cercetători. Celelalte cupluri au început să facă sex de două ori mai mult decât înainte. La sfârșitul studiului, rezultatele au arătat că cei care au dublat numărul partidelor de sex au devenit mai nefericiți decât înainte.
3000 de americani, care au fost căsătoriți măcar o dată, au fost supuși unui studiu despre importanța diferenței de vârstă într-un cuplu. Se pare că, de fapt, anii chiar contează și, mai mult decât atât, cu cât e mai mare diferența, cu atât șansele de divorț sunt mai mari. Astfel încât, diferența de 1 an înseamnă șanse de 3% să divorțați, iar procentul crește până la 39%, dacă între voi sunt 10 ani diferență.
Psihologul Eli Finkel a descoperit că, în America, mariajul a trecut prin trei faze importante. Prima ar fi fost până în anii 1850, când oamenii se căsătoreau din motive mai mult obiective, cum ar fi mâncare, un adăpost sau protecție. Apoi, de atunci și până în anii `60, când Revoluția Industrială a schimbat modul de viață al oamenilor și au început să aibă mai mult timp liber, ei au început să caute un partener de drum, mai mult decât un sprijin. Acum, noi căutăm în cel de lângă noi un om în care să ne găsim implinirea personală și, tocmai de aceea, presiunea este mult mai mare decât înainte.
Un studiu realizat de Universitatea din Connecticut sugerează că sunt mai multe șanse ca un partener să înșele dacă este dependent financiar de celălalt, în mod special bărbații. Interesant este că, dacă femeia este cea care aduce banii în casă, șansele să înșele sunt mult mai mici decât dacă un bărbat se află în aceeași situație.
Un studiu din 2005, realizat de Universitatea din Calgary, arată că, în medie, un om crede că sunt șanse de 40% ca o persoană de sex opus să înșele, însă, dacă este vorba de partenerul lor, procentele scad până la 5%. Același studiu arată că mai puțin de 10% au fost în totalitate fideli relației.
Se pare că, de fapt, recunoștința este ceea ce face un cuplu sănătos și de durată. Tocmai de aceea, este foarte important să apreciem fiecare gest de afecțiune pe care partenerul îl face pentru noi. Pe de altă parte, chiar și în viață, regula de aur este să ne bucurăm mereu de lucrurile mărunte care ni se întâmplă.
Un studiu realizat în 2005 de Universitatea din Pavia, Italia, arată că, după primul an, nivelul substanței din corp asociată cu sentimentele romantice intense începe să scadă și, deci, și iubirea necondiționată începe, ușor, ușor, să dispară. Psihologul Helen Fisher, expert în relații, spune că acest proces este unul chiar sănătos, susținând că este „extrem de obositor pentru metabolismul nostru să se concentreze pentru atât de mult timp pe o singura persoană, la un nivel atât de înalt de anxietate.'
Pshiologul canadian Eric Berne a descoperit, prin anii `50-`60, că identitatea noastră este influențată, în același timp, de trei nivele ale egoului: părintele (ceea ce am fost învățați), copilul (ceea ce simțim), adultul (ceea ce am învățat). Iar noi, atunci când ne căutăm un partener, ne ghidăm după aceste trei situații. Idealul, spune psihologul, ar fi să găsim o simetrie, însă mulți oameni își caută o balanță, care să le echilibreze, spre exemplu, obsesia pentru curățenie.
Un studiu din 1997 arată că nu durata relației, ci nivelul de comunicare influențează cât de bine vă cunoașteți. Astfel, chiar dacă după 3 ani împreună ți se pare că îl cunoști perfect, de la ce fel de pastă de dinți folosește până la cele mai negre gânduri ale lui, se pare că șansele să te înșeli sunt destul de ridicate. Rezultatele studiului arată că răspunsurile legate de partener sunt, în medie, doar 30% adevărate.
Text: Cristina Stana
Foto: Instagram.com/leoniehanne