Luang Prabang, Laos – o destinatie exotica

Luang Prabang face parte din seria oraselor pentru care ai baga mina in foc ca sint capitale de tari, asa cum sint New York, Sydney, Rio… Ade­varata capitala a Laosului este insa Vientiane, in timp ce Luang Prabang a fost capitala regatului, locul in care regele isi avea resedinta permanenta. Am ajuns in acest mic paradis zburind direct de la Bangkok, un zbor scurt de numai o ora si jumatate. Dupa ritmul alert si haosul cu care te primeste metropola thailandeza, ajungi in acest orasel unde timpul a ramas parca pe loc si unde iti vine sa te ciupesti o data la cinci minute sa vezi daca visezi sau nu. Pentru ca Luang Prabang arata ca un setup de film, cele 33 de temple (wat-uri) pe care le desco­peri um­blind pe micile strazi din centru' sint atit de stralu­ci­toare si colorate incit ai sen­zatia ca sint niste de­coruri sculptate in studiouri de niste mesteri care tocmai au des­co­perit pigmen­tii… Iar la a­ceste stra­lu­ciri aurii, bleu, rosii se adauga si cu­lorile vege­tatiei luxuriante din care rasar a­ceste temple vechi de sute de ani, asa incit efectul este, in­tr-a­devar, un spectacol pentru retina oricarui turist, indife­rent cit de mult um­blat prin lume ar fi.

Stiam despre Luang Prabang ca este comoara nedescoperita a Asiei, un loc in care nostalgicii mai pot savura inca aerul Indochinei de altadata. Dar si faptul ca Kylie Minogue sau Mick Jagger si-au facut aici concediile. Imi doream foarte mult sa ajung in aceste locuri, dar nimic nu m-a pregatit pentru aceasta experienta pe care urma s-o traiesc acolo pentru trei zile. La inceput, asa cum spuneam, m-au izbit culorile, apoi am inceput sa vad fru­mu­setea si dantelaria templelor, apoi am descoperit mirosurile de iasomie, zimbetul larg si lumina din ochii localnicilor…

Am inceput sa-mi ascut auzul si sa ma las ghidata pe strazi de cintecele calugarilor care se auzeau din cind in cind din temple sau din scolile religioase. Si uite-asa, mer­gind pe strada, am descope­rit vreo doua scoli de calugari si m-am nimerit exact la slujba de seara, in care toata clasa, asezata in pozitia lotus, cinta omen-urile in fata unui Buddha urias care trona in sala principala a templului-scoala. Am inteles ulterior ca Luang Pra­bang este si un fel de pe­pi­niera, un loc in care tinerii calu­gari bu­disti sint pre­gatiti in scoli pentru a servi apoi in templele din toa­ta tara. Daca esti matinal, poti sa vezi procesiunea calu­ga­rilor care trec pe strazile orasului in fiecare dimi­nea­ta la prima raza de lumina a zilei, un ritual in timpul caruia locuitorii ofera mincare calu­garilor. Apoi, aces­tia se retrag in tem­plele lor. Este un obicei care atrage, evident, toti turistii. Si realizezi cit de multi calugari sint in acest orasel mic. Cica numarul lor se ridica undeva la 1.200!