Daca esti in cautarea unui loc care sa imbine relaxarea, aventura, spiritualitatea, Roxana Voloseniuc iti propune o lunga vacanta in Laos si o oprire obligatorie in Luang Prabang.
Luang Prabang face parte din seria oraselor pentru care ai baga mina in foc ca sint capitale de tari, asa cum sint New York, Sydney, Rio… Adevarata capitala a Laosului este insa Vientiane, in timp ce Luang Prabang a fost capitala regatului, locul in care regele isi avea resedinta permanenta. Am ajuns in acest mic paradis zburind direct de la Bangkok, un zbor scurt de numai o ora si jumatate. Dupa ritmul alert si haosul cu care te primeste metropola thailandeza, ajungi in acest orasel unde timpul a ramas parca pe loc si unde iti vine sa te ciupesti o data la cinci minute sa vezi daca visezi sau nu. Pentru ca Luang Prabang arata ca un setup de film, cele 33 de temple (wat-uri) pe care le descoperi umblind pe micile strazi din centru' sint atit de stralucitoare si colorate incit ai senzatia ca sint niste decoruri sculptate in studiouri de niste mesteri care tocmai au descoperit pigmentii… Iar la aceste straluciri aurii, bleu, rosii se adauga si culorile vegetatiei luxuriante din care rasar aceste temple vechi de sute de ani, asa incit efectul este, intr-adevar, un spectacol pentru retina oricarui turist, indiferent cit de mult umblat prin lume ar fi.
Stiam despre Luang Prabang ca este comoara nedescoperita a Asiei, un loc in care nostalgicii mai pot savura inca aerul Indochinei de altadata. Dar si faptul ca Kylie Minogue sau Mick Jagger si-au facut aici concediile. Imi doream foarte mult sa ajung in aceste locuri, dar nimic nu m-a pregatit pentru aceasta experienta pe care urma s-o traiesc acolo pentru trei zile. La inceput, asa cum spuneam, m-au izbit culorile, apoi am inceput sa vad frumusetea si dantelaria templelor, apoi am descoperit mirosurile de iasomie, zimbetul larg si lumina din ochii localnicilor…
Am inceput sa-mi ascut auzul si sa ma las ghidata pe strazi de cintecele calugarilor care se auzeau din cind in cind din temple sau din scolile religioase. Si uite-asa, mergind pe strada, am descoperit vreo doua scoli de calugari si m-am nimerit exact la slujba de seara, in care toata clasa, asezata in pozitia lotus, cinta omen-urile in fata unui Buddha urias care trona in sala principala a templului-scoala. Am inteles ulterior ca Luang Prabang este si un fel de pepiniera, un loc in care tinerii calugari budisti sint pregatiti in scoli pentru a servi apoi in templele din toata tara. Daca esti matinal, poti sa vezi procesiunea calugarilor care trec pe strazile orasului in fiecare dimineata la prima raza de lumina a zilei, un ritual in timpul caruia locuitorii ofera mincare calugarilor. Apoi, acestia se retrag in templele lor. Este un obicei care atrage, evident, toti turistii. Si realizezi cit de multi calugari sint in acest orasel mic. Cica numarul lor se ridica undeva la 1.200!
Tot acest tablou idilic este completat si de o infrastructura foarte buna, creata pentru turisti. Adica pentru a vedea aceste locuri, a trai aceste experiente, nu e nevoie sa sacrifici nimic din punct de vedere al confortului, in caz ca-ti faceai griji pentru asta. Dimpotriva, in Luang Prabang am stat la unul dintre cele mai frumoase hoteluri in care am stat vreodata si am mincat cele mai savuroase preparate. Nu doar hotelul in sine – Amantaka – a fost o experienta, cit si serviciile, oamenii care te intimpina si care-ti creeaza acele clipe memorabile pe care stii ca le vei purta cu tine pentru mult timp.
In prima seara ni s-a propus o plimbare cu barja pe Mekong, o barja lunga de vreo 15 metri, proprietatea hotelului, unde ni s-a servit o cina delicioasa, in timp ce soarele apunea la orizont si intra in apele Mekongului. Daca esti un excursionist activ si o vacanta fara citeva peripetii nu are sare si piper, atunci poti opta pentru diverse activitati pe care le poti organiza prin hotel sau prin companiile din oras care, spre surprinderea mea, purtau atasate la nume si cuvintul ECO. Nu, nu e doar un truc de marketing. Am sesizat in aceste locuri o atentie deosebita fata de natura, un respect care transpare din orice discutie cu un localnic, poate si de aceea curatenia din oras sau din afara lui este demna de orice bulevard luxos din Europa. Asadar, poti sa faci caiac-canoe pe Mekong, rafting, trekking, o plimbare cu elefantii in padurile tropicale, excursii la cascade… Le-am facut pe toate (in afara de rafting, pentru ca nu era sezon) si m-am tratat apoi in cel mai frumos spa, la acelasi hotel Amantaka, la care ma mai uit pe site din cind in cind, pentru a-mi hrani nostalgia si speranta ca intr-o zi… Ill be back! N
Sfaturi utile: