Abia acum realizez cita dreptate avea bietul Elvis cind implora cu voce languroasa sa fie iubit cu adevarat! Recunosc cu sinceritate ca, femeie fiind, nu mi-am pus niciodata intrebarea „De ce fac femeile sex?'. In mintea mea era de la sine inteles ca relatia sexuala consimtita este motivata de anumite nevoi fizice, emotionale sau materiale si, in naivitatea mea, as fi jurat ca in 80-85% din cazuri e vorba de dragoste.
Ha, ha, ha! Toate fanteziile mele romantice s-au naruit intr-o secunda: potrivit cartii Why Women Have Sex, scrisa in 2009 de Cindy Meston si David Buss, psihologi la University of Texas (care au intervievat peste 1.000 de femei din toate colturile lumii), exista nici mai mult, nici mai putin de 237 de motive (de la cele mai altruiste si generoase la cele mai demonice si dusmanoase) pentru care femeile fac sex, iar dragostea nu ocupa locul fruntas.
„Oamenii considera ca raspunsul la intrebarea de ce facem sex este evident: ca sa ne simtim bine', declara Meston intr-un interviu, la lansarea cartii. „Dar nimeni nu a banuit ca, in realitate, femeile au atitea motive ascunse: o fac din datorie, din gelozie, pentru bani, pentru droguri, din razbunare, pentru a recuceri un partener care le-a inselat, pentru a obtine un statut social privilegiat… E adevarat ca unele femei vor doar sa se simta bine. Dar exista si unele care vor doar ca partenerul lor sa se simta rau. Femeile folosesc sexul in diferite moduri in functie de stadiul relatiei: pentru a atrage un barbat in relatie, pentru a-l pastra, pentru a-l aduce inapoi… Nici macar noi nu ne-am asteptat sa primim raspunsuri atit de diferite!'
Sintem toti egali
„Femeile fac sex din dragoste, iar barbatii din placere' este primul mit ars pe rug de cartea lui Meston si Buss. Potrivit datelor lor, principalul motiv pentru care femeile fac sex este (tot) din pura placere fizica (asemeni barbatilor). Din acest punct de vedere, sintem toti egali, adica niste animale bezmetice, imbatate de oxitocina, un hormon eliberat in cantitate mare in timpul orgasmului. Oamenii de stiinta speculeaza ca oxitocina este cea care incurajeaza contactul fizic intre un barbat si o femeie si are un rol esential in atingerea orgasmului. Studiile facute pe barbati au aratat ca nivelul de oxitocina creste de trei-cinci ori fata de normal in timpul orgasmului si se estimeaza ca poate atinge valori si mai mari in cazul femeii. Totusi, alte studii mai recente (unul facut de un grup de cercetatori germani in 2010 si un altul desfasurat la Universitatea din Oslo, dat publicitatii in 2011) au depistat anumite nuante in aceasta goana nebuna dupa satisfactii carnale: sexualitatea feminina este salvata de o aura de emotii si sentimente. Daca barbatii actioneaza pentru ca pur si simplu li s-a servit ocazia, femeile sint ceva mai pretentioase, mai ales cind e vorba de aventuri de o noapte. Daca pentru barbati cantitatea (numarul cuceririlor) este cea care le aduce aprecierea din partea confratilor, in cazul femeilor, calitatea este mult mai importanta: partenerul sexual trebuie sa corespunda anumitor standarde in ceea ce priveste infatisarea, virsta, statutul social sau financiar (nu neaparat in aceasta ordine). Altminteri, „Hasta la vista, baby!'.
P.S. I love you
Dragostea ocupa abia locul doi in lista Meston&Buss. „Femeile folosesc sexul pentru a-si exprima iubirea, pentru a o cistiga si, mai ales pentru a o pastra', sustin ei. Dar hai sa facem o mica paranteza si sa lamurim ce este dragostea. Un soi de polita de asigurare, care in schimbul pierderii oricarei logici si a oricarui control iti garanteaza ca partenerul tau, subiectul pasiunii tale, iti va fi mereu alaturi, as fi tentata sa spun, citind cartea celor doi psihologi de mai sus. Gresesc oare?
Incepind cu anii 90, oamenii de stiinta au lansat o noua teorie, conform careia iubirea nu este o emotie primitiva, elementara (precum teama, furia sau bucuria), ci un fenomen universal produs de o combinatie specifica de neurotransmitatori (dopamina, neropinefrina si serotonina), care, pur si simplu, ne spala creierul. Iubirea este, deci, un nume romantic dat unui proces chimic, cum spunea Greta Garbo. O simpla atingere, o anumita privire sau o adiere de parfum sint suficiente pentru a declansa in creier o avalansa de substante care altereaza activitatea cerebrala si, odata ajunse in singe, „imbolnavesc' intregul organism. Simptomele sint cunoscute: palmele incep sa transpire, obrajii se inrosesc si ard si ti se taie respiratia, dar mai presus de toate, te simti cuprins de o stare de euforie nestapinita. „Iubirea e un drog natural', observa Anthony Walsh, autorul cartii The Science of Love: Understanding Love and Its Effects on Mind and Body. Nu e de mirare ca indragostitii sint capabili sa scrie poezii o noapte intreaga, sa se plimbe de mina pina in zori, sa traverseze mari, oceane si continente pentru a petrece un week-end impreuna, sa-si schimbe slujba si stilul de viata pentru a fi impreuna, sa moara unul pentru celalalt… Invadati de substante care le creeaza dependenta, dar si energie si vigoare, motivati de motorul creierului, indragostitii sint capabili de munci herculeene pentru a-si cuceri alesul.
Din pacate, acest efect uluitor si atit de placut al feniletilaminei nu dureaza o vesnicie (iar dragostea romantica, pasionala, se stinge ca un foc de paie). Asa cum se intimpla in cazul oricarei amfetamine, organismul nostru dezvolta treptat o toleranta crescuta la substanta. Dupa doi-trei ani, organismul nu mai poate produce doza necesara de drog, iar dragostea pasionala si deliranta se stinge. Pentru unii oameni acest moment marcheaza sfirsitul relatiei. E o manifestare caracteristica celor „vesnic indragostiti', „dependenti de atractie', cum ii numeste dr. Michael Liebowitz de la New York State Psychiatric Institute. „Aceste persoane au nevoie de pasiune in asemenea masura, incit sint gata sa treaca la o noua legatura amoroasa de indata ce extazul iubirii incepe sa paleasca.'
Page: 1 2