Love (de Irina Marinescu)

Cand am fost sunata si invitata sa scriu acest text, am crezut ca o sa imi fie simplu. Ca am sa reusesc sa imi adun repede gandurile, astfel incat sa pot exprima tot ce simt sau am simtit vreodata vis-a-vis de subiectul homosexualitatii.

Deloc simplu… Mi-as fi dorit sa scriu zeci de pagini, nu doar un text, sa povestesc despre toti prietenii mei gay, care mi-au devenit in timp familie, despre toate episoadele de ura la care am asistat vreodata, despre toata revolta mea interioara, despre cat de trista si meschina mi se pare saracia spirituala, despre ipocrizie si incapacitatea de a iubi si alfel decat conditionat.

Atunci, mi-am amintit de un ceva pe care l-am scris acum mai multa vreme, intr-un moment in care „cineva” se gandise sa arunce cu piatra, si sa-si manifeste public temerile vis-a-vis de prpopria coafura, in eventualitatea unei casatorii gay a fiului sau.

A coincis cu intrebarea lui L: „Mama, ce inseamna homosexual?”

Dupa cum urmeaza:

~ LOVE

Imi aduc aminte despre discutia cu L, si despre toti prietenii mei gay. Despre educatia pe care am primit-o eu referitor la subiectul asta – niciuna!

Bunica m-a invatat sa salut politicos pe oricine, sa intreb daca pot sau nu sa pun mana pe ceva, sa nu arat cu degetul, insa nu mi-a povestit niciodata cum e cu orientarea sexuala. Nu m-a pregatit si nu m-a instruit, dar a reusit cu siguranta sa ma iubeasca suficient, si sa imi insufle suficienta generozitate. Imi este greu sa imi explic altfel atitudinea mea vis-a-vis de lume si de viata.

(Federico Garcia Lorca)

Nu alegem pe cine sau ce sa iubim. Putem alege cum.

Asta i-am raspuns lui L. in ziua in care m-a intrebat ce inseamna cuvantul homosexual'.
Asta le-am raspuns tuturor acelora care m-au intrebat ingrijorati ce as face daca L ne-ar spune intr-o buna zi ca este gay.

Copilul meu ramane copilul meu, indiferent de orientarea sexuala, profesie sau alegeri! Datoria mea este sa fiu langa el, sa il sprijin si sa il ajut sa gaseasca fericirea, sa il fac sa simta ca, indiferent unde si cum ar fi, suntem alaturi de el.

Orientarea mea sexuala nu ma face perfecta, nu ma face mai buna, nu ma defineste. Ma defineste educatia, ma defineste mediul in care aleg sa traiesc, cartile pe care le-am citit sau le citesc, generozitatea mea sau lipsa ei. Felul in care iubesc.

Atat de usor sa judeci, sa ridici piatra si sa arunci, gandindu-te ca inscriindu-te in normele acceptate de o societate bolnava ai dreptul sa o faci. Ca ai dreptul sa ii judeci pe cei care nu sunt la fel ca tine.
Dreptul la judecata nu l-am dobandit nici unii! Pentru ca nu suntem perfecti!

Avem dreptul sa ne facem singuri curatenie in dulap'. Sa fim critici cu noi insine, sa ne ajustam, sa invatam ce inseamna generozitatea sau toleranta in adevaratul sens al cuvantului. Pentru noi, nu pentru altii.

Iubirea nu are o forma sau culoare aparte. Noi o coloram sau desenam, in fel si chip. Iubirea nu e croita dupa un tipar anume si nu se inscrie in normele vreunei societati.

Este, pur si simplu! Apare si dispare oriunde si in orice forma. Nu cunoaste limite de nici un fel. Nici dintre cele sexuale, nici sociale, nici contextuale ori de etnie. ~

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK