Loteria dragostei

Intr-un fel, a-ti gasi pe cineva cu care sa-ti imparti viata seamana izbitor de mult cu a-ti gasi o bona buna pentru copil. Si una, si alta presupun indelungi sperante, cautari, tatonari, incercari, esecuri, dezamagiri si chiar momente de disperare; iar in cele din urma totul se rezolva printr-o doza considerabila de noroc, pe care unii o mai numesc si providen­ta, vrere cereasca sau aliniere fasta a planete­lor. E vorba de a lua un „complete stranger' si de a-i da voie orbeste sa intre in inima/casa ta, asteptandu-te sa faca minuni, fara a stii de fapt mare lucru despre el/ea. Un fel de ruleta ruseasca.

In ambele cazuri exista varianta ca destinul sa-ti scoata in cale persoana potrivita (dar nu poti totusi sa te bazezi pe chestia asta, pentru ca destinul obisnuieste sa mai joace si feste), sa apelezi la serviciile unei firme specializate (situatie in care trebuie sa fii, totusi, destul de disperat/a…) sau sa mergi pe mana vreunui prieten binevoitor care sa-ti recoman­de pe cineva (o varianta la indemana ori­cui si care uneori poate da rezultate surprin­za­toa­re). O alternativa care in­cepe tot mai mult sa prin­da contururi este Internetul, acest vast ocean de posibilitati numite „virtua­le' – dar din­tre care multe sfarsesc prin a de­veni cat se poate de reale. Sa le luam, insa, pe rand…

„With a little help from my friends'

Pentru ca uneori destinul se incapatineaza cu inversunare sa intarzie, prietenii se ofera sa -i dea o mana de ajutor (lui, destinului potrivnic), pentru a te scoate din butoiul de melancolie in care te scufunzi si din dilema existentiala in care te afli („Ah, oare cand o sa ma iubeasca si pe mine cineva ca-n filme?!'). Asadar, prietenii – dar mai ales prietenele – dau sfoara-n tara si se ofera pline de intentii bune sa-ti faca diverse „lipeli'. si pentru ca de-aia se numesc prieteni, nu te lasa sa te arunci singura in viltorile necunoscutului, ci te insotesc la intalnire, impreuna cu jumatatea lor – de unde si conceptul de „double date.

La „intalnirile duble' e destul de bine, in sensul ca poti oricand sa te retragi la toaleta impreuna cu prietena ta („organizatoarea') si sa barfesti cu lux de ama­nun­te freza totally uncool a individului pre­zentat ca potential amorez. Daca freza e OK si se intampla sa-ti cada cu tronc si posesorul ei, ai avantajul ca poti „sa-i afli dosarul' pe cai ocolite, prin cu­nostinte comune, si sa incepi un soi de telefon fara fir pentru a-i da de veste ca are san­se. Desigur, avand grija sa mentionezi ca totul este strict secret. Dupa o vreme de iesit in patru, cand privirile devin peste masura de languroase, prietenii conspira sa va lase singuri pentru ca lucrurile sa se desfasoare de la sine. De aici incolo, destinul, care se lasase asteptat si a fost provocat sa se manifeste, isi reintra in rol si face lucrurile sa mearga mai departe… sau nu;  iar prietenii, care au jucat un rol efemer de Cupidon, se retrag si-si vad mai departe de ale lor.

Desi pare foarte putin romantic, multe cupluri s-au nascut prin aceasta metoda destul de pragmatica a lipelii prietenesti si au trait apoi fericiti pana la adanci batraneti.

„Te marita babele'

Exista un anumit gen de matusi care tin intotdeauna sa-ti povesteasca despre nunta fabuloasa a vreunei amice din copilarie sau verisoare, care „nici macar nu e asa frumoasa si desteapta ca tine, si uite ce bine s-a maritat!'.

Tot in aceleasi scopuri nobile, aceste matusi au intotdeauna pregatit pentru tine un baietel linis­tit, cu vreo doua-trei facultati la activ si cu parul intr-o parte (da, cliseele astea chiar func­tio­nea­za), ca­re se dovedeste a fi in final un po­sibil cri­mi­nal in serie. Pentru ca epoca intalnirilor sub supra­ve­ghe­rea stricta a familiei a trecut, dom­ni­so­­rul respectiv nu va veni in vizita la ora ceaiului, ci te va invita in oras, la un cico, pentru a-ti cu­noas­te gratioasa faptura. Iti va povesti despre cum si-a petrecut studentia la biblio­teca, nu va reusi sa numeasca nici macar doi dintre DJ-ii la moda, se va declara scandalizat de obiceiul tau boem de a fuma in pat si, la final, se va ridica senin de la masa, neavand nici cea mai mica intentie de a face pe cavalerul. Iar tu iti vei jura sa nu mai iesi niciodata la intalniri aranjate, oricat de draga ti-ar fi matusa cu pri­ci­na! Asadar, de evitat!

Matrimoniale, dar sa fie virtuale!

Sunt rozalii sau bleu pal, au fonturi frumoase, nitel intortocheate, cu codite si floricele, si sunt presarate cu cuvinte discrete, delicate, gratioase. Site-urile de matrimoniale, caci despre ele este vorba, sunt un fel de Cupidon al lumii virtuale, care te ajuta sa-ti gasesti „printul viselor' si „sufletul-pereche'. Sunt inamicul „singuratatii fara leac', speranta „ini­mi­lor singure'. Promit fericirea eterna, amorul ideal sau emigrarea legala in Europa.

Au poze cu june blonde, languroase, mana-n mana cu domni la fel de blonzi si langurosi, plutind impreuna catre zari necunoscute si fericite. Fetele nu trebuie decat sa completeze un formular de inscriere si sa trimita cateva fotografii („recomandabil facute la un studio profesional', „rugam fara vulgaritati', „preferabil ipostaze gratioase'). Apoi domnii se­lecteaza, din baza de date, blonde, roscate, satene sau brunete, cu studii superioare sau fara, fumatoare sau nu, ortodoxe sau „nu conteaza religia', po­sesoare de copii sau de pisici, compara fotografii si dimensiuni si, in cele din urma, aleg.

Agentia preia „comenzile' si le centralizeaza, apoi contacteaza doamnele si domnisoarele care au „trezit simpatii' in randul cetatenilor europeni. Honey-bunny, myyruna, dark_angel, anishoara, iubitzica se pregate­­sc, asadar, sa inceapa o cores­pondenta cu distinsii domni (agentia asigura gratis si traducerea mesajelor), apoi, „daca dorinta de a se cunoaste este reciproca', se aranjeaza marea intalnire, in prezenta unei angajate a agentiei matrimoniale, in rolul de dadaca spirituala a celor doi viitori porumbei (rol care presupune „consiliere', ajutor si sfaturi, pana in ultima clipa – prin asta intelegand clipa plecarii in tara domnului).

Cine sunt honey-bunny, myyruna, dark_angel, anishoara, iubitzica, ce doamne si dom­niso­are se ascund in spatele acestor nick-uri sugestive, care viseaza la prietenii sincere, re­latii serioase si mariaje reusite, dincolo de granitele tarii si de „barierele culturale'?

De e­xe­mplu, Diana M. (29 ani, economista), ca­re crede ca „bar­batii romani sunt niste mi­to­­ca­­ni, beau bere si fac burta si nu stiu cum sa se poarte cu o femeie adevarata', vi­seaza sa in­talneasca „un francez dragut, manierat si care sa aiba ce sa-mi ofere'. Sau Ali­na S. (35 de ani, operatoare): „Nu prea mai cred in po­vesti d-astea, ro­mantice, da am zis sa-mi in­cerc norocul, ca nu se stie de unde poate s-apara…'. Sau chiar si Mi­haela B. (22 de ani, proas­pata absolventa de facultate), care „mai mult se distreaza cu che­stiile as­tea', dar vrea si „sa scape din tara asta', iar casa­toria e o cale destul de usoara pentru a evada catre alte perspective. Tot pe site-urile cu pricina, la sectiunea „povesti de suc­ces', sunt afisate demonstrativ poze cu perechi punandu-si pirostriile, in luna de miere sau sub bra­dul de Craciun – El si Ea urand la unison agen­tiei „multa bafta si la mai multe cupluri fe­ricite!'.

Romantismul moare, dar nu se preda

Cei mai sceptici sunt de parere ca romantismul s-a stins cu desavarsire, iar dragostea in zilele noastre dureaza numai trei ani, ucisa de vartejul existentei de consum si de invazia tehnologiei (vezi SMS-ul care a ucis biletelul de amor de altadat). Totusi, mai exista si romantici incurabili care cred ca dragostea poate sa vina pe Internet, sau la coada la bancomat sau supermarket, la fel de bine cum o relatie se poate incheia in urma unei dispute furtunoase pe Messen­ger sau a unui schimb in­tepator de e-mail-uri. Si pentru ca totul se desfasoara in zilele noastre pe fast forward, pro­babil ca e greu sa mai ai rabdare ca providenta sa-ti scoata-n cale vreun print calare pe cal alb, atunci cand sunt metode mai eficiente de a-l cauta, dupa niste criterii bine stabilite. Mai ales ca stiinta evolueaza intr-un ritm ametitor. In fond, o intalnire „blind' nu difera cu mult de un interviu pentru job: cunosti mai multi candidati, eva­luezi posibilitatile, incerci sa sondezi perso­nalitatea, trecutul, viziunea despre viitor, anali­zezi raspunsurile, iti analizezi reactiile, compari. Numai ca asta se intampla de ambele parti: fiecare este, in acelasi timp, intervievator si intervievat. Iar la sfarsit nu conteaza prea mult decat acea „alchimie' dintre doi oameni.

Prin orice metoda s-ar produce „marea intal­nire' – prin Internet, prieteni binevoitori, rude si mai binevoitoare sau, pur si simplu, in mod intamplator –, ramane intotdeauna ceva greu de anticipat si cuantificat, un lucru inexprimabil si inefabil, care face ca doi oameni sa vibreze intr-un anume fel la aceleasi lucruri, sa-si poata descifra unul altuia zambetele si privirile, sa simta „fluturi in stomac' atunci cand se gandesc unul la altul. Iar pe de alta parte, cu toata evolutia teh­nologiei, matusi dornice sa se apuce de petit vor exista intotdeauna…

Arhiva revistei ELLE

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK