LJP (de Tom Wilson)

"Daca e sa urasc ceva, e toata dementa asta cu oameni care pun non-stop pe Facebook post-uri cu mesaje politice in care ne zic ba sa salvam padurile tropicale, ba sa reducem emisiile de carbon, ba sa luptam pentru drepturile femeilor. "

„Cine se cred? Si, mai ales, ce cred ei ca rezolva postand pe Facebook? Ma enerveaza de mor acesti Luptatori pentru Justitie Sociala (LJS sau SJW a.k.a. Social Justice Warriors). Sunt falsi, autosuficienti si traiesc cu impresia ca fac revolutie dand forward la link-uri de pe Buzzfeed!

(Ca sa fie clar: in caz ca ghilimelele n-au fost de ajuns, aceasta parere nu ma reprezinta. E iar unul din articolele alea in care incep cu un statement popular, dupa care – SURPRIZA! – scriu tot restul articolului aducand contraargumente care il demonteaza ca fiind stupid si nejustificat. Deci sa continuam…)

Sunt sigur ca fiecare aveti in lista de prieteni cativa LJS. Sunt enervanti, stiu. Nici mie nu imi place cand oamenii ma bombardeaza cu teorii mesianice si unidirectionale asupra unor aspecte sociale si politice complexe. Nu imi place nici sa mi se spuna intruna ca suntem pe o cale fara intoarcere si ca o sa murim cu totii. Dar problema nu sunt cei carora, peiorativ, le zicem LJS. Problema suntem noi.

Insusi faptul ca un termen ca LJS/SJW a ajuns sa existe in dictionarul urban este extrem de ingrijorator. Ce vor acesti LJS? Sa traiasca intr-o lume mai buna. E o preocupare nu de ieri, de azi, ci de generatii intregi, si nu a fost niciodata pusa sub semnul intrebarii de 500 de ani incoace. Trebuie sa lasam in urma o lume mai buna decat cea in care ne-am nascut. Nu vad nimic radical in asta. Si totusi, in bula noastra depolitizata, sa iti pese a devenit brusc ceva depasit si naiv. O multime de indivizi precum fratii Koch prefera sa ne stie dezinteresati de politica. Iar ridiculizarea celor care se implica le convine de minune.

Suntem o generatie unica. Suntem prima generatie care a crescut cu fantomele lui Thatcher si Reagan si cu un mod nou de a face politica. Am fost educati sa credem, la extreme fara precedent, ca succesul sau esecul propriu sunt singurele lucruri care conteaza in viata. Mantra optzecista „Mai bine ai grija de pielea ta e sloganul nostru, si e atat de adanc inradacinat in mentalul colectiv, incat nu e nevoie sa-l scrie nimeni pe pancarte sau pe garduri. Cine indrazneste sa il puna la indoiala e ridiculizat ca fiind hippiot. Sau, mai rau, „LJS.

Insultele vehiculate intr-o societate spun multe despre ea. „LJS este deja un sinonim invechit pentru o insulta si mai actuala, la fel de tipica pentru era Trump ca „faptele alternative. Ma refer la „generatia fulgilor de nea.

„Generatia fulgilor de nea e cel mai nou termen peiorativ prin care se descrie, practic, o generatie de tineri care, vezi Doamne, au avut o viata atat de usoara la adapostul corectitudinii politice, incat nici nu pot sa iasa pe strada fara sa ii deranjeze ceva. Daca te iei dupa Trump & co, tinerii astia sunt toti niste creaturi privilegiate si rasfatate care au crescut cu job-uri si salarii exclusiviste, intr-o economie prospera. Dar e fix pe dos. Daca exista o „generatie a fulgilor de nea, asta e generatia Baby Boom. Ei sunt cei care au dus-o bine. Copiii din ziua de azi sunt facuti dintr-un aluat ceva mai dur, pentru ca sunt prea ocupati cu supravietuirea intr-o economie austera in care clasa de mijloc se evapora, ca sa mai aiba timp de sensibilitati.

La urma urmei, ce vor „fulgii de nea? Vor sa fie solidari cu niste oameni vulnerabili si refuza sa perpetueze un limbaj rasist sau homofob. De ce ar fi asta patetic sau un capriciu? E ceva ce si generatiile pre-1980 considerau ca fiind normal. Bunicii mei ii ziceau „a fi bine crescut. Faptul ca „bunele maniere au devenit mai nou motiv de ridiculizare arata cam cat de jos ne-am dus pe scara egoismului. „Fulgii de nea activisti sunt luati la misto ca sunt absorbiti de bula lor. E fix invers: restul societatii este absorbita intr-o bula. Asa-zisii „fulgi de nea se fac vinovati doar de „crima de a-ti pasa si de alti oameni, in afara de propria persoana.

Recunosc: nici mie nu imi convine cand un LJS tipa la mine ca stilul meu de viata nu e etic, ca dieta mea distruge planeta, ca societatea are nevoie de o schimbare radicala. Stiu, e enervant. Si eu as vrea sa ma lase in pace sa imi vad de ale mele. Dar nu se mai poate. LJS or fi ei agasanti, dar sunt de partea corecta a baricadei. Oamenii ca mine si ca tine, care in general prefera sa taca atunci cand vine vorba de starea deplorabila a lumii, sunt cei care gresesc. Noi suntem, de fapt, „fulgii de nea.