Literatura si cenzura

Interzicerea, chiar si partiala, a difuzarii in cinematografele din Romania a celei de-a doua parti din filmul „Nymphomaniac” de Lars Von Trier de catre comisia de rating a Centrului National al Cinematografiei (CNC) ne-a adus aminte de una dintre cele mai perfide forme de ingradire a libertatii de exprimare: cenzura. Mai mult decat filmele, cartile au fost victime usoare ale acestui mecanism de-a lungul timpului. Fie ca au fost arse, interzise sau cenzurate, putem spune despre acestea ca au avut un parcurs cel putin interesant. Și ca, in cele mai multe cazuri, au atras atentia si au ajuns la un public mai larg tocmai pentru ca au fost interzise.

La index

Cartile au fost interzise si autorii au fost exilati si inainte de 1559, cand a aparut prima varianta a Index Librorum Prohibitorum. Dar, odata cu acesta, a devenit clar ca libertatea de expresie nu avea multe in comun cu normele religioase. Sute de ani mai tarziu, Indexul nu mai are puterea de a trimite autori pe rug, dar relatia dintre carti si religie e uneori la fel de dificila ca acum sute de ani. Nu se mira nimeni, de exemplu, ca romanul grafic Persepolis, al lui Marjane Satrapi, a fost interzis in Iran, tara din care vine si pe care o descrie autoarea, dar e cel putin curios faptul ca a fost inlaturat si din scolile publice din Chicago. Opiniile lui Satrapi impotriva guvernului, dar mai ales faptul ca l-a personificat pe Dumnezeu intr-una din scenele cartii, sunt considerate blasfemii in Iran. Si, chiar daca sindicatul profesorilor din Chicago si-a exprimat surprinderea fata de aceasta masura, interzicerea cartii pentru copiii de clasa a saptea continua sa fie dezbatuta. Scandalul a izbucnit anul trecut. Da, in 2013, va vine sau nu sa credeti!

Oarecum din aceeasi zona vin necazurile si in cazul Versetelor satanice, cartea infama a lui Salman Rushdie care a starnit atatea controverse. Autorul este printre putinii care au reusit sa genereze un asemenea scandal incat o recompensa a fost oferita pentru capul sau. Cateva zeci de oameni au fost raniti si unii dintre ei chiar au murit in timpul revoltelor din Pakistan si India, lanturi importante de librarii au primit amenintari cu moartea si au fost nevoite sa retraga cartea de pe rafturi, un traducator japonez a fost injunghiat, iar autorul insusi a fost nevoit sa se ascunda, sub protectia autoritatilor britanice, pentru mai bine de un deceniu. De ce? Pentru blasfemie si luarea in deradere a credintei musulmane – lucruri cu care se pare ca Ayatollah-ul Khomeini, cel care a pus fatwa pe capul lui Rushdie (si care intre timp a decedat), nu glumea niciodata.

In mod complet bizar, Originea speciilor a lui Charles Darwin nu a ajuns niciodata in celebrul Index. A fost, totusi, de la aparitia ei in 1859, interzisa la biblioteca Trinity College de la Cambridge, in scolile din Tennessee (pana in 1967), dar si in Iugoslavia si Grecia pentru perioade mai scurte. Fara sa se centreze pe evolutia omului, dar punand o sumedenie de alte probleme, cartea a devenit imediat subiect de dezbatere intre teologii care au decis, in cele din urma, ca teoria evolutiei nu contravine invatamintelor Bisericii Catolice. In schimb, implicatiile teoriei evolutioniste sunt dezbatute si acum.

Mult mai periculos pentru catolicism s-a dovedit a fi romanul lui Stendhal, Rosu si negru, care a fost privit de la aparitie drept o satira la adresa societatii franceze si a Bisericii, si care a fost condamnat in toate felurile posibile – de la punerea la index la interzicerea in Rusia, de catre Tarul Nicolae I, la condamnarea de catre Franco in Spania si la ardere, in Brazilia, in 1964, impreuna cu alte carti considerate subversive. S-a dovedit astfel ca felul in care Julien Sorel vedea lumea nu era deloc in acord cu ceea ce doreau autoritatile sa transmita, si uite asa a ajuns un roman aparent inofensiv sa devina o carte intolerabila.

Un alt exemplu surprinzator pentru o vreme in care notiunea de politically correctness nu exista, este lupta care s-a dus impotriva romanului lui Dickens Oliver Twist care, pe langa faptul ca portretizeaza personaje imorale, are drept principal personaj negativ un evreu – Fagin este descris in numeroase randuri in carte drept un evreu rau, fiind singurul in cazul caruia se face referire la religie prin asociere cu calitati morale, de unde si ideea de antisemitism.

Morala si moravuri

Pornografie, obscenitate, incitare la violenta, rasism, toate au fost, pe rand, motive pentru care o serie de carti au fost interzise. In mod curios, multe dintre acestea au fost chiar cele care au propus sau au imaginat schimbari sociale si ale caror propuneri au avut ecou. Sa ne gandim doar la Jurnalul Annei Frank care a fost interzis in Liban – unde a fost calificat drept sionist, fara a se lua in considerare ca Jurnalul nu a fost scris pentru a fi publicat si nici ca statul Israel nu exista la acea data. Cartea a fost, insa, contestata si in Virginia, in 1982, pentru pasaje cu continut sexual, in Alabama pentru ca e deprimanta, sau in Texas pentru ca a fost considerata pornografica!

Huckleberry Finn, capodopera lui Mark Twain, a fost contestata inca de la aparitie. Limbajul folosit in carte, subiectul, personajele – totul a starnit furia cititorilor in asemenea masura incat o ecranizare din 1955 a omis cu desavarsire orice referire la sclavie si a avut in distributie un caucazian in rolul lui Jim. De atunci, un proces rasunator din Arizona a contestat prezenta cartii intr-o lista de lecturi obligatorii, iar discutiile despre cuvantul „nigger, care apare de peste 200 de ori in carte, nu inceteaza.

Fahrenheit 451 este o alta carte devenita clasica dupa ce a fost scoasa din scoli, cenzurata pentru limbaj obscen si condamnata pentru ca relata episoade in care erau arse carti – printre care si Biblia. Romanul lui Ray Bradbury din 1953 este o distopie scrisa in primii ani ai razboiului rece, cand populatia era ingrijorata de cenzura. Autorul vorbea chiar despre arderea cartilor de catre „pompieri, si putin a lipsit ca si cartea lui sa aiba parte de acelasi tratament.

Iar Portocala mecanica a lui Anthony Burgess, din 1962, este un alt exemplu de astfel de distopie care a cauzat scandal, semn ca autoritatile si cititorii nu reactioneaza bine la scenarii sumbre plasate intr-un viitor apropiat. Oricum, e notabil faptul ca in Colorado, Massachusetts si Alabama cartea a fost scoasa din licee si biblioteci, iar un librar a fost chiar arestat pentru ca o vindea. Dar mare parte din controversa s-a iscat de-abia dupa lansarea ecranizarii lui Stanley Kubrick.

Pranzul dezgolit al lui William Burroughs intra in aceeasi categorie. Folosirea drogurilor si limbajul obscen au scandalizat in asa masura opinia publica incat cartea a fost interzisa in Boston si Los Angeles, iar cativa dintre editorii europeni ai romanului au fost hartuiti. Ani mai tarziu, Pranzul dezgolit este considerat una dintre cele mai importante carti din literatura americana.

Si cartile care contin mesaje feministe sunt la fel de rau vazute, cel putin in unele parti ale lumii. The Hidden Face of Eve, a lui Nawal El Saadawi, fosta directoare a Ministerului Sanatatii din Egipt, este inca interzisa in tara, iar autoarea si-a pierdut locul de munca si a fost intemnitata. Asociatia infiintata de ea, Arab Womens Solidarity Association, a fost inchisa in 1991, iar cartile ei inca provoaca revolte pentru ca cer egalitate pentru femeile din lumea araba. Si nu e singura: Alifa Rifaat, Hanan al-Shaykh, Rajaa al-Sanea sunt doar cateva exemple de scriitoare din lumea araba care nu au fost vazute nicicand cu ochi buni in tarile lor de origine.

Politici editoriale

Ca au sustinut sau au fost impotriva unei ideologii sau a alteia, cartile ai caror autori au avut suficient curaj sau destula nesabuinta sa-si faca publice ideile sunt printre cele mai controversate si, desigur, cenzurate sau interzise. Sa incepem cu 1984, unul dintre acele romane care „au scris istorie, dupa cum se spune recent, cand s-au dovedit deja calitatile profetice ale cartii. 1984 este o carte care se opune cenzurii, dar care a fost cenzurata in nenumarate randuri. Vederile lui Orwell asupra liberului arbitru si intimitatii au fost vazute, pe rand, drept afronturi aduse politicilor lui Stalin, dar si perspective pro-comuniste. Una peste alta, 1984 a ajuns acum, la decenii dupa aparitie, unul dintre cele mai relevante romane din istorie, iar multe dintre institutiile sau definitiile din carte au ajuns referinte de capatai pentru cultura populara. Nu strica sa stiti ca sintagma „Big Brother, de exemplu, nu o datoram emisiunii TV, ci lui Orwell.

Cenzura se dovedeste un pic mai problematica in cazul unei alte carti – Mein Kampf, pe numele ei. Daca suntem impotriva oricarui tip de cenzura, ce putem sa spunem despre faptul ca manifestul autobiografic al lui Adolf Hitler nu este vazut cu ochi buni in Germania si Austria nici azi? Sau ca in multe alte tari regimul de vanzare a cartii este unul special, ca editiile nu sunt complete sau sunt puternic adnotate? Oricum ar sta lucrurile, e bine de stiut ca drepturile de publicare nu mai revin guvernului Bavariei incepand cu anul 2015 si ca Institutul de Istorie Contemporana planuieste o republicare a cartii, prima din Germania din ultimii 70 de ani, desi diseminarea ideologiilor naziste e interzisa inca in tara.

Sigur ca blamarea celor cu vederi politice diferite de ale majoritatii trebuia sa inceapa de undeva, si punem pariu ca printre primele carti condamnate din acest motiv se numara si celebrul Principe. Tratatul lui Niccolo Machiavelli, un apropiat al curtii familiei de Medici, a fost considerat provocator pentru ca isi declara dragostea de libertate intr-o vreme in care intreaga tara era oprimata.

Tot din motive politice a fost interzis si romanul realist Fructele maniei, al lui John Steinbeck. Cartea a fost arsa, interzisa, dezbatuta, in timp ce castiga National Book Award, premiul Pulitzer si, ceva mai tarziu, ii aducea lui Steinbeck premiul Nobel. Bestseller absolut al anului 1939, cand a fost publicat, romanul isi plasa actiunea in timpul Marii Crize si ii avea drept eroi pe membrii familiei Joad, fermieri din Oklahoma, care pleaca sa-si incerce norocul in California. Conditiile in care traiau saracii, atitudinea fata de emigranti, portretizarea unei clase care nu interesa pe nimeni, toate au starnit scandal si acuzatii de propaganda comunista. Ani mai tarziu, Fructele maniei se afla in fruntea listelor care celebreaza literatura americana, alaturi de alte carti care au fost, la randul lor, interzise.

Despre sex numai de bine

Subiectul care a incitat cel mai mult spiritele, a desfiintat tabuuri si a aruncat in aer pudibonderia ramane sexul. Multe carti au fost interzise, desfiintate si arse din cauza scenelor prea fierbinti, prea explicite, prea pe fata, de sex.

Scrisa in engleza si publicata pentru prima oara in Franta in 1955, Lolita ramane una din capodoperele scriiturii moderne. Pledoaria pedofilului Humbert Humbert pentru a castiga simpatia cititorului vizavi de sentimentele sale deloc paterne pentru Dolores Haze, fiica sa vitrega in varsta de 13 ani, cu care intretine relatii sexuale, este pe cat de induiosatoare, pe atat de scandaloasa pentru unii. Cartea a fost interzisa pentru obscenitate in mai multe tari, de la Franta la Marea Britanie, Africa de Sud sau Noua Zeelanda. Vladimir Nabokov insusi a fost surprins de succesul scenelor de sex, sustinind ca cititorii au luat-o pe o pista gresita in interpretarea cartii. El s-a opus inclusiv ca pe coperta acesteia sa apara imaginea unei fete, insa timpul a transformat termenul de „lolita in substantiv comun, desemnand acele fete extrem de precoce din punct de vedere sexual.

Relatia adultera dintre Connie Chatterley si padurarul domeniului unde aceasta si sotul ei invalid locuiau a scandalizat publicul in Anglia anului 1928. De altfel, cartea (Amantul doamnei Chatterley), care contine scene explicite de sex intre cei doi amanti, precum si termeni care nu mai vazusera pana la acea vreme lumina tiparului, a fost publicata prima data la Florenta, printr-o comanda privata. In Marea Britanie, prima editie necenzurata a iesit pe piata abia in 1960. Intre timp, Irlanda, Polonia, Australia, Japonia, Canada si mai tarziu China au interzis romanul lui D.H. Lawrence pentru vulgaritate.

Personajul Emmei Bovary, tanara de la tara crescuta intr-o manastire, care gaseste deziluzia atat in mariajul nefericit cu anostul Charles, cat si in bratele amantului, a fost desigur mult prea modern pentru vremea sa: 1857. Gustave Flaubert a trebuit sa infrunte la tribunal acuze repetate legate de ofensa adusa moravurilor publice de catre personajul sau avangardist. Cu toate acestea, cartea ramane unul din precursorii realismului si modernismului in literatura mondiala, iar termenul de „bovarism a intrat de mult in dictionare si in limbajul psihologilor.

Pana sa-si gaseasca locul in galeria clasicilor, Tropicul Cancerului de Henry Miller si-a castigat dreptul la existenta in tribunale. Cartea a fost interzisa in State la patru ani dupa publicarea ei la Paris, in 1934, ca fiind pornografica. Prima victorie pe care controversatul roman a avut-o a fost la judecatoria din Illinois, unde avocatul Elmer Gertz a obtinut, in 1961, ridicarea cenzurii. Cu toate astea, unii vanzatori au fost arestati pentru comercializarea ei, iar librarii din Chicago au fost hartuiti de catre politia locala. A fost nevoie de o decizie a Curtii Supreme, care a stabilit ca Tropicul Cancerului nu e obscena, pentru a pune capat celor aproape 60 de procese intentate in apararea ei.

Cea mai frumoasa mostenire a literaturii arabe, colectia de povestiri orientale 1001 de nopti, ce isi trage seva din cultura orala si din literatura clasica islamica, e in continuare amenintata de cenzura, dupa ce a fost interzisa in repetate randuri in tari arabe si chiar si de catre guvernul american, in 1873. Odata cu radicalizarea religioasa din Orient, libertatea acestor povestiri a fost pusa din nou la grea incercare de catre un controversat grup de avocati din Egipt, care au cerut in 2010 interzicerea publicarii si intemnitarea celor ce doreau sa scoata o noua editie a cartii.

Cartile pentru copii, un pericol ascuns

Nu de putine ori umorul si fantasticul au ascuns de cenzura ideile subversive ale scriitorilor vizavi de un regim opresiv sau o societate. Uneori, cartile pentru copii contin si ele, in spatele povestilor inocente, metafore zguduitoare. Cu toate acestea, cenzura a functionat de multe ori in mod absurd, acolo unde nimeni nu se astepta.

Dr. Seuss este autorul unora dintre cele mai populare carti pentru copii. The Cat in the Hat, Fox in Socks sau How the Grinch Stole Christmas sunt carticele ilustrate cu rime delicioase. De aceea pare greu de crezut faptul ca una dintre acestea, Green Eggs and Ham, a fost interzisa in doua tari diferite, pe motive la fel de diferite. Cartulia care il are drept personaj pe Sam-I-Am a aparut in vara anului 1960 si a fost interzisa cinci ani mai tarziu in China maoista, pe motiv ca portretizeaza „marxismul timpuriu. Restrictia a fost ridicata abia in 1991, dupa decesul autorului. Insa cam tot pe atunci, prin 1990, si cei din California au considerat ca Sam-I-Am nu incearca sa ii bage pe gat celuilalt niste simple oua cu sunca, ci incearca sa il seduca sa participe la acte homosexuale. Replici precum „Would you, could you, on a boat sau „Would you, could you, with a goat au dus la interzicerea cartii in scoli.

Dar ce ziceti de Winnie the Pooh? Nu-i asa ca-i adorabil? Ei bine, nu! OK, nu atat ursuletul Winnie a fost problema, cat mai degraba porcusorul Piglet, acest personaj care se pare ca ar fi putut jigni elevii musulmani din diverse institutii scolare din Marea Britanie si Turcia. Din fericire, acestia nu s-au simtit jigniti de caracteristicile personajului, asa ca titlul a revenit in biblioteca. Cartea a fost interzisa in mod izolat si in state precum Kansas, unde diverse comunitati de parinti au avut o problema cu faptul ca animalele vorbesc, ceea ce e, fara doar si poate, o insulta adusa lui Dumnezeu.

Dorothy cea cu pantofiorii rosii fermecati din Vrajitorul din Oz se pare ca intruchipeaza femeia „in rolul conducatorului puternic, ceea ce e gresit… in viziunea bibliotecarilor din Chicago, care in 1928 au interzis consultarea cartii. Si sa nu uitam ca avem de-a face cu magia si vrajitoria, lucruri condamnabile la biblioteca publica din Detroit in anul 1957, intrucat nu reprezentau „nici o valoare pentru copiii din ziua de azi.

Nici Alice in Tara Minunilor de Lewis Carroll nu a trecut neobservata. A fost interzisa in 1900 in scolile din New Hampshire pentru anumite referinte legate de fantezii sexuale si masturbare. Insa cea mai celebra acuza adusa cartii a fost aceea din 1960, cand se spunea ca promoveaza consumul de droguri in randul copiilor. Va amintiti de Omida care sade pe-o ciuperca si trage dintr-o pipa? China a interzis-o in 1931 pe motiv ca promoveaza egalitatea intre om si animale, limbajul articulat la acestea reprezentand o ofensa adusa umanitatii.

Cine ar fi crezut ca omuletii Oompa-Loompa din Charlie si fabrica de ciocolata sunt niste personaje care ofenseaza populatia de pigmei prin faptul ca lucreaza in fabrica la prelucrarea boabelor de cafea si mai si canta ceva ce seamana cu cantece de razboi? Pana si autorul cartii, Roald Dahl, a fost atat de mirat ca aceste creaturi fantastice fermecatoare pot fi intruchiparea rasismului incat a acceptat sa le schimbe ulterior descrierea, intr-o noua editie a cartii din 1988, din pigmei africani in pitici cu pielea rozalie. Un alt librar din Colorado a interzis cartea in acelasi an pentru ca aceasta promoveaza „o filosofie de viata ieftina. Charlie era probabil vazut drept un antierou, insa prima versiune a ecranizarii cartii, aceea in care Gene Wilder joaca rolul ciudatului Mr. Wonka, rezolva si aceasta problema facandu-l pe Charlie sa iasa in evidenta in mod pozitiv fata de ceilalti castigori ai loteriei.

De Alina Baisan si Ioana Ulmeanu
Foto: Books in decorative cage on wooden background from Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK