Satula de apatia ce se instaleaza la fiecare inceput de an si minata de curiozitatea descoperirii unei noi „terapii“, Alina Baisan a incercat sedintele de lifecoaching!
Sint sigura ca ti s-a intimplat si tie sa astepti trecerea orelor la birou, cufundata intr-o plictiseala bolnavicioasa. Sau sa iti propui sa faci mai multe in timpul tau liber si sa esuezi privind una dupa alta emisiunile preferate de pe Travel & Living. Si uite asa, intr-o dulce inertie, sa ajungi la capatul saptaminii fara sa fi realizat nimic important. Daca toate acestea se aplica si in cazul tau, s-ar putea sa ai nevoie de lifecoaching.
Vero e instructoarea mea de yoga, o femeie pe care am vazut-o de cele mai multe ori in colanti, facind spagatul si stind in cap. Nu e de mirare ca am avut un soc atunci cind am intilnit-o intr-un restaurant unde iau masa corporatistii, intr-o tinuta foarte business. Pentru prima data, m-am intrebat cu ce se ocupa atunci cind nu preda yoga. Mi-a inminat o carte de vizita pe care scria developmental coach! Cine are nevoie de asa ceva, mi-am spus, si mai ales cine e dispus sa plateasca pentru asemenea servicii?!
Impinsa de curiozitate, m-am programat la ea, la o sedinta de lifecoaching. Pentru mine, prima intilnire de acest gen a fost ca atunci cind te duci la spital pentru un control de rutina si-ti descoperi o boala grava. Timp de o ora, am turuit incontinuu despre frustrarile mele materiale, despre cum las timpul sa treaca pe linga mine, despre cum mi-am neglijat infatisarea atit de multa vreme si despre multe altele… Singurele momente in care m-am oprit din vorbit au fost acelea cind a trebuit sa raspund unor intrebari pe care, sincer, nu mi le-am pus niciodata: „Ce crezi tu ca meriti in acest moment?'; „Ce faci tu pentru tine?'; „Daca ar fi sa visezi, ce anume ti-ar aduce libertatea pe care o cauti?'.
Hmmm… Iata niste intrebari pe care nu le-am auzit niciodata de la mama sau de la prietena mea cea mai buna. Pe cit de banale, pe atit de rar le intilnesti in viata de zi cu zi. De multe ori ne trezim plingindu-ne de tot ce se intimpla in jurul nostru, dar adevarul e ca nici noi nu facem nimic pentru a schimba lucrurile. „Iti trebuie curaj sa fii schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume', ma asigura Monica Grigoriu, membra a Comitetului Executiv al Asociatiei Romane de Coaching. „Coaching-ul poate provoca un disconfort initial, care duce la o lipsa de incredere in acest demers, care reflecta, de fapt, neincrederea in propria capacitate de a duce o viata asa cum ti-o doresti. Citeodata, conservarea problemei pare cea mai buna solutie… pentru o victima.'
Citeva definitii
Aparut in urma cu 10-15 ani, coaching-ul este o meserie relativ tinara. De ce nu a avut nevoie omenirea de ea pina acum? Mihai Stanescu, unul dintre cei mai solicitati coach din Romania, explica: „Coaching-ul a aparut ca o nevoie fireasca a oamenilor de afaceri din Vest de a «imprumuta» tehnici si unelte din lumea sportiva de mare performanta. Pina in anii ‘80, aceste doua domenii (de business si sportiv) erau oarecum complementare si nu au existat influente majore, in afara de unele voci ale curentului de leadership american. Intr-un fel, dezvoltarea coaching-ului coincide cu dezvoltarea Internetului: oamenii au inceput sa simta nevoia de a se conecta liber, de a lucra si a se distra, indiferent de alocari de resurse speciale sau de «setari de cadru» foarte stricte. Asa si coaching-ul, nu are nevoie de aproape nimic pentru a functiona: un telefon, doi oameni si… excursia catre succes poate incepe!
De altfel, coaching-ul cunoaste o dezvoltare atit de accelerata in toata lumea pentru simplul fapt ca are rezultate care depasesc cu mult obiectivele setate la inceput de catre client'. „Noi plecam de la premisa ca orice om dispune de toate resursele de care are nevoie pentru a reusi sa traiasca viata pe care o doreste', sustine Vero. „De exemplu, un client isi propune sa-si dedice mai mult timp lui, iar acum, din diverse motive, nu o face. Ne uitam la sistemul de referinta al omului, la cum gindeste el si la ce crede el, la unghiul din care priveste el lucrurile. Un coach, prin interventia lui specifica, largeste unghiul acesta.'
Cum o face? Adresindu-ti intrebari, fiind foarte atent la tot ce ii povestesti tu. Desi nu are solutii pentru problemele tale, coach-ul sustine ca are intrebarile care te vor ajuta sa gasesti singur aceste solutii. Monica Grigoriu completeaza: „Coaching-ul inseamna, in primul rind, schimbarea unui mod de a gindi, a unui mod de a pune repere pe harta ta mentala, care duce – ca in principiul dominoului – la schimbarea unui mod de a vorbi, de a face lucruri, la schimbarea obiceiurilor, a caracterului si, in final, la schimbarea… destinului. Traim viata pe care o gindim. A schimba modul a de gindi, de a te raporta la unele convingeri – de multe ori dobindite din contaminari culturale – este un proces care poate fi dureros, mai ales ca prin coaching realizezi ca singura persoana de care depind relieful si proportiile lumii in care traiesti esti chiar tu'.
Sedintele se bazeaza pe o serie de obiective stabilite de la inceput, care pot fi atinse in 5, 10 sau 12 intrevederi. Intilnirile cu antrenorul personal pot avea loc saptaminal sau la doua saptamini, iar pretul unei sedinte pe piata din Romania variaza intre 50 si 500 de euro. La o prima intilnire, ar trebui sa ai clar in minte motivul pentru care crezi ca ai nevoie de coaching si ce vrei sa realizezi prin aceste sedinte. Se incheie un contract unde sint trecute toate datele de ordin tehnic de care am vorbit mai sus: numarul de sedinte, frecventa, pretul etc.
„Fiecare coach are clientii pe care ii merita
Mihaela H. (37 ani) este HR Manager intr-o companie multinationala si client de coaching. „Anul acesta am hotarit sa iau si eu sedinte de coaching, deoarece una dintre persoanele pe care le apreciez foarte mult a devenit coach. Cred ca tot timpul avem cite ceva de invatat si imbunatatit, asa ca am considerat ca acum este momentul potrivit pentru mine. Este o intrecere cu tine insuti la care altcineva masoara timpul. Vrei, nu vrei, nu ai motive sa mai amini ceea ce este important, identifici resurse uitate, gasesti solutii, iei decizii astfel incit sa ajungi acolo unde ti-ai propus.'
Asadar, cum ne dam seama ca avem nevoie de serviciile unui astfel de antrenor? „Ai nevoie de lifecoaching in momentul in care iti dai seama ca ceva nu mai merge, cind simti ca te invirti in cerc. Nu mai ai timp pentru tine, pentru familie. Te trezesti in diverse situatii si iti spui «OK, cum am ajuns eu aici?»', sustine Vero. Pentru a-ti gasi coach-ul potrivit si pentru a te feri de neprofesionisti, specialistii au stabilit deja citeva intrebari indrumatoare.
Inainte de a te hotari asupra unui coach, ar fi bine sa stii citi clienti a avut si are, la ce institutie si-a obtinut atestatul, daca poate sa-ti arate recomandari de la alti clienti. „|n Romania au aparut deja o multime de oameni care si-au redenumit serviciile drept «coaching», desi nu au nici macar o ora de formare profesionala in domeniu', sustine Mihai. „Iar cel mai mare deserviciu pe care il poate suferi coaching-ul este acela de a fi defaimat de un client care a beneficiat de un asa-zis «coaching», facut de un neprofesionist. In aceasta directie, insist de foarte mult timp pe o idee simpla, care clarifica imediat diferentele dintre coaching si alte abordari (psihologie, consiliere, consultanta, training, NLP etc.): exista un set de competente foarte bine definite, proprii coaching-ului. Aceste competente apartin acestei noi profesii si formarile profesionale in coaching din toata lumea tin cont de ele, in mod direct.'
Vero crede ca esti recunoscut drept un bun coach atunci cind clientii tai au rezultate. „La inceput lucrezi cu prietenii, cu familia, iar daca prietenul tau e multumit, te recomanda mai departe. E un serviciu al carui impact se vede destul de repede.' Monica spune ca sintagmele „Fiecare coach are clientii pe care-i merita' si „Cind clientul este pregatit, coach-ul apare' sint glume des intilnite in rindul profesionistilor in domeniu. Ea afirma totodata ca, de-a lungul vietii, e bine sa-ti „mai schimbi coach-ul, nu fiindca nu e «bun», ci fiindca esti in alta etapa de viata'. Se pare ca si un coach are nevoie de un coach, la rindul lui. „Noi am fost antrenati sa fim foarte buni clienti', marturiseste Vero, amintindu-si de initierea ei in coaching. „Lucram in domeniul Resurse Umane si o prietena mi-a spus ca face o chestie si crede ca mi s-ar potrivi. Dupa primul modul, lucrurile au inceput sa se schimbe fundamental pentru mine – la nivel de valori personale, la nivel de ce-mi doresc in viata. Cumva am inceput sa am o alta viziune, sa nu mai traiesc de azi pe miine. Am inceput sa am o alta relatie cu propria mea persoana.'
Monica a ajuns la coaching printr-o coincidenta. „In 2004, am condus un proiect care se numea Coaching Institute si, pentru ca numele continea cuvintul «coaching», am fost curioasa sa aflu ce inseamna. La inceput am facut mari confuzii intre training, mentoring, consiliere si coaching, pina am inteles ca este o profesie distincta. Simplul fapt ca citesc cu pasiune despre coaching nu ma face coach, ci doar un cititor care poate sustine o discutie intelectuala despre acest subiect. De multe ori, chiar simpla participare la un training in coaching nu te face coach.' Pentru Mihai lucrurile au fost cit se poate de clare de la inceput: „Ca in orice profesie liberala, exista «maestri» cu care poti invata sa fii din ce in ce mai bun ca profesionist. Eu am avut foarte mult noroc: inca de la primul meu coach, am avut parte de un maestru, acreditat ca atare si recunoscut international. «Coaching-ul m-a gasit pe mine», nu l-am cautat nici o secunda. |nca de la primul contact cu lumea aceasta, am avut o revelatie personala, pe care o reproduc exact asa cum mi-a aparut: «Voi face aceasta meserie pina la sfirsitul vietii. Este vocatia mea. Voi fi unul dintre cei mai buni coach care exista»'.
Fenomenul in Romania
La noi in tara nu sint foarte multe persoane care au auzit sau beneficiaza de coaching. Un motiv ar fi acela ca serviciul a aparut in Romania de sus in jos, pe scara ierarhica. Studiul Coaching@Work realizat de Asociatia Romana pentru Coaching arata ca serviciul a fost introdus mai intii la nivel de management, in marile corporatii. De aici poate si reticenta romanilor la un astfel de produs, pe care multi il considera o noua gaselnita de facut bani. Mihai Stanescu vine cu contraargumente: „Oare chiar avem nevoie de un ghid, pe munte? Sau de un medic, cind nastem? Sau de un antrenor, cind vrem sa cistigam medalia de aur?
Sigur ca le putem face pe toate singuri. Problema nu e daca putem sau nu putem, ci de costuri versus beneficii: daca cu un coach lucrurile se intimpla mai rapid, mai eficient si fara ocolisuri si consumuri inutile, intr-un climat de incredere reciproca si de intelegere profunda, de ce sa nu apelam la unul? Coaching-ul nu este noul panaceu, ci doar o abordare care le propune oamenilor sa faca pasi mari in dezvoltarea lor, cu rezultate vizibile de catre oricine'.
Monica Grigoriu are un exemplu la indemina: „Unul dintre clientii mei isi dorea sa schimbe locul de munca, fiind extrem de nemultumit de colectivul in care lucra, de jocurile politice din companie, de stilul de management. L-am intrebat ce anume poate schimba la el in acest loc de munca, astfel incit, in orice alt loc de munca, sa fie deplin multumit. Rezultatul a fost ca si-a pastrat job-ul si a inceput sa fie vizibil in organizatie, apoi a fost promovat… pina a ajuns director general intr-o noua entitate a grupului de firme in care lucra. Si totul a inceput cu o intrebare, pusa intr-un moment in care a fost auzita, pentru ca momentul in care adresezi o intrebare este la fel de important in coaching ca si intrebarea in sine'. Mihai crede ca potentialul acestei meserii in Romania este unul urias. „Romanii construiesc relatii pozitive, in mod natural. Mai mult decit atit, majoritatea clientilor cu care am lucrat au o idee foarte clara despre succesul lor personal si profesional. Nu este nevoie de cautari si analize aprofundate pentru a-l gasi si aduce la suprafata. Mai ales in conditii «de criza», devine din ce in ce mai evident cine se erijeaza in «victima crizei» si cine alege, constient si responsabil, sa infrunte conditiile si sa isi redeseneze prezentul si viitorul.' Asadar exista doua tipuri de coaching: cel la nivel de companie, platit de companie si avindu-i drept beneficiari pe angajati, si cel personal.
„Majoritatea celor care ofera servicii de coaching in Romania sint orientati catre servicii de lifecoaching, in aceasta directie existind un potential urias de dezvoltare pe plan local', declara Mihai Stanescu. „In al doilea rind, coaching-ul organizational presupune (si) abilitati generale de afaceri, experienta in gestionarea serviciilor si un raport mai complex cu clientul, fie el individ, echipa sau chiar organizatie. Dar, din punctul meu de vedere, nu exista o diferenta vizibila intre cele doua cadre de manifestare a coaching-ului – cel personal si cel profesional. Daca coaching-ul are ca rezultat o schimbare fundamentala din punct de vedere uman a clientului, cu aplicatii pozitive foarte vizibile si practice, atunci aceasta schimbare «afecteaza» pozitiv intreaga lui viata, pe toate planurile.' Vero sustine ca majoritatea clientilor pe care i-a avut si ii are isi platesc din buzunarul propriu sedintele, acesta fiind si motivul pentru care face mai mult lifecoaching decit businesscoaching. „Ce este mai interesant e ca majoritatea vin cu probleme legate de serviciu si ajung la probleme personale. E inevitabil! Viata e viata, tu esti unul, nu poti sa le separi atit de mult.'
Dupa o prima sedinta de lifecoaching (care marturisesc ca s-a sfirsit cu o repriza de plins isteric acasa), am hotarit sa fac citeva schimbari in viata mea. Nu mi-am dat nici demisia, nu am ajuns nici redactor-sef in timp record. Mi-am propus sa nu mai amin lucrurile pe a doua zi, sa am mai multa grija de mine si, de ce nu, sa ma inscriu la un modul complet de lifecoaching. Deznodamintul il veti afla de la televizor!