Lăsați bărbații să poarte ce vor – da, chiar și fuste!

Dacă femeile pot să poarte pantaloni, bărbații de ce nu ar putea purta fuste?

Editorial de Stefana Macovei

După cum probabil ai aflat deja, săptămâna trecută a avut loc marele nostru eveniment ELLE Style Awards, o recepție/decernare de premii, găzduită de revista noastră. Fiind un eveniment social, jurnaliști, artiști, parteneri, colaboratori, oameni de afaceri – și nu numai – au fost prezenți la Palatul Parlamentului. Celebrând stilul ca mod de exprimare personală, fiecare s-a îmbrăcat exact așa cum a simțit, ca atare au putut atât femeile, cât și bărbații să poarte ce vor, inclusiv – SURPRIZĂ! – fuste!

O fotografie postată din cadrul evenimentului a stârnit controversă pe una dintre rețelele noastre sociale, în care unul dintre invitații noștri s-a afișat într-o ținută etichetată din start ca fiind feminină, fiindcă a îndrăznit să rupă normele sociale impuse și să poarte o fustă. Menționez că nu a fost singura persoană de sex masculin care a adoptat un astfel de outfit, dar probabil poza sa a devenit cumva virală, atrăgând atenția celor care nu aveau altceva mai bun de făcut decât să-l critice.

Suntem o publicație care încurajează dezbaterea, libertatea opiniei și cea a exprimării. ÎNSĂ, nu suntem o publicație care să tolereze jignirile, înjurăturile sau un comportament verbal agresiv la adresa cuiva. Comentariile negative strânse la fotografia respectivă nu numai că sunt extrem de vulgare și ofensatorii, dar sunt o dovadă, de fapt, a nivelului scăzut de educație și bun simț al unora dintre noi.

În urma recentului eveniment nefericit (ca să o spun politicos), ne-am trezit cu aproape 500 de distribuiri ale pozei în care era denigrat oaspetele nostru, peste 70 de comentarii, multe dintre ele instigând direct la ura față de o anumită minoritate sexuală, și o majoritate de reacții în derâdere la adresa ținutei și a individului.

Ca atare, am decis să ofer o scurtă și succintă lecție de istorie și – de ce nu – bune maniere, pentru toți cei care oferă opinii nefondate, în necunoștință de cauză și percepții preconcepute, dar și celor care vor și sunt deschiși să se informeze. Să ne educăm, zic!

Lăsați bărbații să poarte ce vor – căci fuste au purtat mereu!

Ce să vezi, bărbații au purtat fuste și rochii încă din timpuri preistorice. În Egiptul Antic, spre exemplu, exista ceva ce se numea shendyt – un acoperământ pe care îl vezi în ținutele faraonilor cel mai des, legat în brâu și care ajungea până deasupra genunchilor. Grecii purtau toga (tunica aceea lungă), iar în vremea Romei Antice, faimoșii soldați și luptători aveau o armură care semăna cu o fustă scurtă, simbol al virilității și al statutului social.

Deci, au putut bărbații să poarte ce vor dintotdeauna. Invenția pantalonilor a apărut din două motive: frigul (nu atât de relevant) și călăria. Având în vedere că bărbații, în principal, practicau echitația, aveau nevoie să se protejeze. În secolul al 14-lea și al 15-lea a apărut croitoria, iar evoluția procesului tehnologic asociat invenției a permis ca hainele să fie mai structurate – logic. Bărbații au început să poarte fustele scurte cu lenjerie albă și ciorapi asortați. Nobilii din Anglia sau Franța, din Evul Mediu, Renaștere și apoi până prin secolul al 17-lea/18-lea purtau cu mândrie fuste și ciorapi până la genunchi. (Dă un search pe Google sau aruncă un ochi peste fotografia de jos cu Ludovic al 14-lea, autointitulat Regele Soare.) Cool gambe, nu?

Însă ideea că pantalonii sunt pentru bărbați și fustele pentru femei nu a devenit mainstream până în secolul al 19-lea. Copiii de sex masculin erau îmbrăcați în rochii, la fel ca fetițele, până atunci, mai ales la casele mai mari, unde rochiile pompoase pentru infanți erau un simbol al bogăției (Prințul William și Ducesa Kate și-au botezat ambii băieți în rochii, apropo). Recent am început, însă, să îmbrăcăm băieții de mici în pantaloni, să le vopsim camera în albastru și să le cumpărăm jucării „de băieți'. Și uite așa se nasc stereotipurile.

În decurs de două secole, am reușit să schimbăm complet viziunea a ceea ce este acceptat și ce nu. În plus, gândește-te ce scandalos a fost acum 150 de ani pentru femei să poarte pantaloni – unele state din Statele Unite, de pildă, amendau femeile până prin anii 30 pentru că îndrăzneau să se afișeze în pantaloni. Eleanor Roosvelt, în 1933, a fost prima Primă Doamnă a Americii care s-a prezentat în pantaloni la un eveniment public, iar Vogue USA a ilustrat abia în 1939 o femeie în pantaloni într-un pictorial de modă. Și astea sunt doar câteva exemple. În zilele de azi, o mulțime de case de modă adoptă fusta masculină în colecțiile lor, iar mari celebrități precum Kanye West sau Jaden Smith se afișează pe scenă sau la evenimente sociale purtând-o.

Astăzi e o normalitate pentru femei să poarte pantaloni – și ele nu au avut o istorie de mii de ani în care s-au îmbrăcat așa – dar, doamne ferește să vezi un bărbat în fustă – când tocmai am stabilit că au purtat rochii și fuste dintotdeauna. Dublu standard, oameni buni, așa se numește asta.

Lăsați bărbații să poarte ce vor! Și dacă tot l-am adus în discuție pe Ludovic al 14-lea, n-ai vrea să-ți explic și cum e cu tocurile? Că și alea au fost făcute tot pentru bărbați inițial. Dar poate într-un articol viitor.

Așa că zic să ne mai potolim cu judecata gratuită și să mai punem mâna pe-o carte sau să dăm un search pe net, să ne mai informăm și noi. Și oricum ar fi, lasă bărbații să poarte ce vor! Lasă femeile să poarte ce vor, și lasă oamenii să fie fix cum le place. Că pe preot la biserică nu-l critică nimeni că nu are pantaloni.

Cât despre oaspetele nostru, Chapeau! He was fabulous, fierce and stylish! Și îl aplaudăm pentru asta!