La școală cu autoritățile române! (de Roxana Voloșeniuc)

Dacă elevii noștri ar avea logica autorităților din România, cu greu ar lua BAC-ul. M-am gândit mult la acest enunț și l-am scris abia după luni întregi în care m-am săturat până peste cap de bâlbâielile și gafele care vin în fluvii din partea lor.

Un ultim exemplu, cu care mă confrunt și personal, pentru că în acest caz n-am sesizat derapajul doar de la distanță: copilul meu merge la o școală privată, unde între 8 și 13 îi este predată programa obligatorie, românească. De la 13 intră pe program de after school, unde au cluburi și tot ce presupune activitate de after school până la ora 16. Conform autorităților române, eu nu am voie să-mi duc copilul de la 8 dimineața la școală, dar am voie de la 13, nu? În fix același loc, cu fix aceiași colegi. (Autoritățile din București au comunicat inițial că after school-urile și creșele se închid la fel ca școlile, pentru ca în cursul serii de luni să emită o a doua hotărâre a Comitetului Municipal pentru Situații de Urgență, care le permite creșelor și after school-urilor să poată funcționa în aceste două săptămâni în care școlile și grădinițele nu funcționează). Și te întrebi: De ce? Care e logica?

După aceeași logică, grupele de creșă din cadrul grădinițelor nu pot să funcționeze, în timp ce copiii de aceeași vârstă din unități numite doar „creșe” pot. Dar și aici, care e logica? De ce cei de un an și 10 luni se pot duce fără măști în colectivități, în timp ce colegii „mai mari” cu două luni nu pot?! Ba mai mult, de ce să-i lași în colectivități pe copiii care nu poarta măști, iar pe cei care poartă (copii preșcolari de 5 ani sau școlarii), nu?!

De ce majoritatea școlilor private care întâmplător au sediile în Ilfov (Ilfovul are o rata de infectare mai mică decât cea a Bucureștiului) unde majoritatea, dacă nu toți copii, dar și profesorii, locuiesc de fapt în București, pot funcționa în continuare??? Cum vor intra în competiție acei copii care au în acest an bacalaureatul sau examenul de capacitate?

Funcționează la fel cum funcționează și „terasele” restaurantelor care sunt terase doar pe hârtie, când ele sunt, de fapt, niște extensii cu patru pereți acoperiți, în care orice client e mai expus decât într-un interior bine ventilat, și nu într-unul care aproape creează un efect de seră.

Îmi imaginez ca presiunea pe autorități e uriașă, dar în egală măsură nimeni nu e pus acolo cu forța. Și cum medicii nu au voie să greșească, nici ei nu ar trebui. Până la urmă, și prostia e un delict.

Despre DSP nici nu mai vorbesc. O instituție care până în februarie nu era „căutată” de nimeni și servea drept loc călduț pentru mulți prieteni ai sistemului s-a trezit peste noapte într-un „washing machine” din care nu va reuși să iasă, cred, nici după ce se va fi încheiat pandemia.

Cred că, în continuare, România trebuie să se bazeze pe noroc. Pe mult noroc.