Koh-i-Noor: Istoria tumultuoasă a diademei Camillei pentru ziua încoronării

Diamantul Koh-i-Noor este probabil cea mai controversată piesă dintre bijuteriile Coroanei Britanice, un simbol al colonialismului.

De Karina Niculae

Diamantul Koh-i-Noor, unul dintre cele mai mari diamante ale lumii, la 105,6 carate, este cea mai controversată piesă dintre bijuteriile Coroanei Britanice, un simbol al colonialismului. Deși încă din 2016 India își cere comoara înapoi, a fost dezvăluit recent că fosta ducesă de Cornwall, actuala Regină Consoartă Camilla, ar putea purta diadema în ziua încoronării soțului ei.

De unde provine Koh-i-Noor?

Deși nu se cunoaște exact momentul descoperirii diamantului, cea mai veche înregistare a posesiei sale îl pune în mâinile mogulilor în secolul al XVI-lea. Atât perșii, cât și afganii au pus mâna pe el, însă la începutul anilor 1.800 a ajuns în India, în posesia conducătorului Sikh Ranjit Singh. Totodată, britanicii erau interesați de diamant, îndemnând Compania Britanică a Indiilor de Est să intre în posesia diamantului prin orice metode, pentru că acesta ar fi simbolizat înfrângerea completă a Indiei și predarea ei în întregime către Imperiul Britanic.

În cele din urmă, la nici patru ani distanță, ultimul conducător Sikh, Duleep Singh, pe atunci în vârstă de doar 10 ani, a fost forțat să cedeze diamantul Koh-i-Noor și întreaga suveranitate a țării către Regina Victoria.

Deși Regina Victoria a ales să poarte diamantul ca pe o simplă broșă, Regina Alexandra l-a dorit prelucrat într-o coroană. În urma ei, diadema a fost purtată de către Regina Maria și Regina Mamă Elisabeta – mama Reginei Elisabeta a II-a, cea din urmă având coroana depusă pe sicriu în momentul înmormântării sale, în anul 2002.

Trecutul colonial al Regatului Unit

În timp ce Marea Britanie salută proclamarea noului rege Charles al III-lea, multe părți ale lumii încă se confruntă cu umbra colonialismului care a alimentat avansarea Regatului Unit ca putere mondială. Primele colonii britanice au fost înființate în America de Nord, mai târziu extinse în insulele Caraibe, Africa, Asia și Pacific. În anul 1922, la apogeul său, Imperiul Britanic a condus peste un sfert din populația lumii, iar pe lângă exploatarea economică, colonizarea a implicat abuzuri asupra drepturilor omului ori masacre.

Pe lângă motivațiile economice ori religioase, colonizarea a presupus și civilizarea restului lumii, bazată pe credința europeană că doar europenii sunt oameni civilizați și este de datoria lor să îi determine pe cei necivilizați să devină ca ei. „Când imperiul era în curs de construire, britanicii credeau în mare măsură că făceau ceea ce trebuie. În ochii lor, îmbunătățeau și dezvoltau terenuri și aduceau ordine în țările non-albe pe care — din cauza atitudinilor rasiste — le considerau ‘necivilizate’. Britanicii credeau, de asemenea, că făceau lucrarea lui Dumnezeu prin răspândirea creștinismului – pe care îl considerau a fi religia ‘corectă'”, notează The National Geographic Society.

Deși statele și-au recăpătat treptat independența, decolonizarea este un proces lung și continuu, iar problemele sociale precum rasismul, discriminarea de gen ori inegalitatea economică dintre diferite părți ale lumii își au rădăcinile în colonialism.

Simbolismul diamantului Koh-i-Noor

Cu toate că majoritatea poporului englez nu cunoaște însemnătatea diamantului Koh-i-Noor, un purtător de cuvânt al Partidului Bharatiya Janata al prim-ministrului indian Narendra Modi a declarat recent: „Încoronarea Camillei și utilizarea bijuteriei coroanei Koh-i-noor aduc în minte amintiri dureroase din trecutul colonial.” India a cerut în mod repetat returnarea diamantului, mai ales după moartea Reginei Elisabeta a II-a, însă Casa Regala nu a făcut public nici un anunț. Rakesh Sinha, un parlamentar din cadrul partidului de guvernământ Bharatiya Janata, a declarat pentru The Washington Post că, dacă ducesa de Cornwall va purta diamantul în Ziua Încoronării, „arată că poporul și guvernul britanic poartă moștenirea colonialismului lor”. „Demonstrează jefuirea și exploatarea Indiei de către ei. Cel mai regretabil este că nu sunt pregătiți să-și corecteze trecutul și să arate bijuteria furată ca parte a scaunului lor suveran.”, a spus el.

Deși diamantul reprezintă pentru mulți un simbol al imperialismului, rămâne de văzut ce are de gând Casa Regală să facă în legătură cu această comoară.