Kanye David Friedrich (de Tom Wilson)

Singura imagine cu adevarat mareata din intreg curentul romantic este Der Wanderer über dem Nebelmeer, a lui Caspar David Friedrich – un barbat stand in picioare pe varful unui munte, deasupra norilor, privind dramatic catre orizont.

Aceasta lucrare e o metafora pentru solitudinea si grandoarea individului Artist. Cu „A mare, desigur. Dar pictura lui Friedrich e, totodata, si fantastic de egoista, asta si pentru ca romantismul a fost un sistem de gandire fantastic de egoist. El credea ca ratiunea umana, adica acea facultate care a pus avioane pe cer, a creat medicamente care au salvat vieti si a condus catre progres social, inseamna nimic pe langa profundele si contradictoriile pasiuni care se ascund in abisurile individului Artist. Iar Der Wanderer a fost opera care a rezumat cel mai bine aceasta ideologie fascinanta. Asta pana in februarie, anul acesta.

Acela a fost momentul in care un video de la petrecerea de lansare a noului album al lui Kanye West, „The Life of Pablo, a aparut pe Vine. Clipul de sase secunde il arata pe rapper invartindu-se in cerc, oprindu-se brusc si urland chestii incomprehensibile in microfon. Un fel de racnet primordial, o surprinzatoare eliberare de energie bruta care dadea nastere unor expresii de confuzie totala pe chipurile modelelor aflate pe scena, in jurul lui West.

Uita-i pe Goethe si pe Friedrich! S-a nascut un nou Artist emblematic al spiritului romantic de secol XVIII. KW s-a metamorfozat in caricatura perfecta a romantismului, a tuturor lucrurilor pe care le asteptam noi de la un Artist. Iar „The Life of Pablo este, foarte probabil, cel mai important album al ultimilor ani. Asta nu inseamna neaparat ca muzica de pe el e buna de ceva — unele piese sunt de-a dreptul ingrozitoare —, ci ca West e o oglinda in care ne uitam pentru a afla in ce fel de lume traim, oferindu-ne o injectie cu Zeitgeist.

Sa luam, de exemplu, piesa „Father Stretch My Hand, al carei text vorbeste despre un model care tocmai si-a facut bleaching anal. Unii critici s-au grabit sa-l ia peste picior pentru alegerea subiectului. Dar, de fapt, traim intr-o lume in care bleaching-ul anal e o realitate, o lume in care constiinta de sine a femeilor tine si de nuanta sfincterelor anale proprii. Tot ce face Kanye e sa indrepte spre noi oglinda prin care putem vedea ce se intampla in lumea noastra.

West compune imnuri ale culturii noastre egoiste. In zilele noastre, idei precum „Intreaba Universul, „gandire pozitiva sau „satisfacere a dorintelor sunt acceptate de generatia mileniala, probabil pentru ca ea a crescut spunandu-i-se ca, pentru a reusi, e suficient sa crezi exclusiv in tine. Egomania lui Kanye West e doar o extensie locala a acestui principiu. (Anul trecut, spunea ca e mai influent decat insusi Dumnezeu.)

Exista si o piesa numita „I Love Kanye, atat de jenanta incat ajungi sa te rogi sa te inghita pamantul in timp ce o asculti. Dar asta chiar nu conteaza. Cele 43 de secunde ale piesei spun mai multe despre lumea moderna decat orice creatie muzicala avangardista hiperintelectuala recenzata de Wire.

In mod logic, tinand cont de toate conotatiile mesianice si de faptul ca West chiar crede cu adevarat ca este Iisus, momentele de pe album in care americanul pare ca chiar are probleme cu sanatatea psihica sunt, din pacate, abia secundare. La finalul piesei „30 Hours — o piesa incredibil de frumoasa, construita in jurul unui sample din
Arthur Russell — Kanye incearca sa faca un pic de freestyle, dar esecul sau de a pune impreuna un cuplet rimat il face sa sune ca un barbat care se straduieste din rasputeri sa nu clacheze. De altfel, Rhymefest, un fost colaborator, vorbea de curand despre starea psihica fragila a lui Kanye West. (Iar faptul ca se zice ca ar avea datorii de 53 de milioane de dolari nu il ajuta prea mult.)

Exista, insa, ceva de o onestitate pura in aceste momente esuate de pe album: iti trebuie multa incredere in tine pentru a te pune singur pe tapet in toata splendoarea propriilor vulnerabilitati, asa cum o face rapper-ul. Asta e ceea ce il face pe West cu adevarat important — „placerea lui de a se invarti in cerc, urland incomprehensibil in numele artei sale.

Multi au mers pana acolo la a-l numi pe Kanye geniu. Sunt total de acord. E un geniu! Dar, repet, asta nu inseamna ca e si bun de ceva. West nu face altceva decat sa ne tot spuna cat de straniu, ravasit si distorsionat este conceptul de geniu romantic.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro