Am inceput ziua cu o plimbare relaxata in parcul Central din Cluj, unde, fiind Ziua Copilului, se intamplau tot felul de ateliere si tarabe. Dupa care am bifat un pranz la restaurantul Camino, cel ce poarta semnatura lui Adi Hadean. Si desi, probabil acesta n-am mai calcat prin bucataria aceea de ceva timp, fiind mutat cu familia la Bucuresti, meniul ii poarta cu siguranta semnatura: mancare cinstita, gustoasa si la preturi decente. Am stat inauntru unde era racoare si liniste si am luat masa in tihna ardeleneasca.
La cinci dupa-amiaza am ajuns la pelicula Fratia noptii (Bruder der nacht), un film nerecomandat minorilor. Nu stiu cum a facut regizorul Patric Chica sa ii convinga pe tinerii romi de origine bulgara care se prostitueaza in Viena sa isi spuna cu atata duiosie povestea, dar cert este ca a reusit. Plecati din tara in cautare de bani castigati usor, lasandu-si acasa sotiile cu copii sugari, tinerii bulgari trec repede peste hopul primului client si incep sa isi vanda trupul pe bani, acceptand asta ca pe singura realitate posibila.
Tarziu de tot am realizat ca aveam pe undeva prin e-mailuri o lista de filme super tari de vazut la TIFF, pe care am uitat sa o deschid. Pe acea lista se afla si Paulina (La Patota), filmul care a castigat Premiul FIPRESCI (Semaine de la critique) la Cannes 2015 si Premiul Horizontes la San Sebastian 2015. Desi o asteapta o cariera stralucita de avocat la Buenos Aires, Paulina isi urmeaza convingerile si accepta sa faca parte dintr-un program social si sa ajute o comunitate de la granita dintre Argentina, Paraguay şi Brazilia. Desi este violata de cativa localnici la scurt timp dupa ce ajunge acolo, Paulina cauta sa isi revina din trauma suferita, incercand sa salveze in continuare lumea.
Am incheiat seara cu un alt film din Competitie, Cum deschid ochii (A peine jouvre les yeux), debutul in cinematografie pentru multi din echipa de productie, inclusiv regizoarea Leyla Bouzid si actrita principala, Baya Medhaffar. Un film inchinat tinerimii tunisiene, cea in manifestarile careia s-a nascut scanteia Revolutiei din 2010. Farah are 18 ani, canta intr-o trupa rock, descopera dragostea si nu vrea sa accepte realizatea si pericolele care o pandesc la tot pasul. De cealalta parte, Hayet, mama sa, incearca sa o protejeze pe fiica in care se regaseste atat de mult. Filmul iti aminteste de varsta razvratirilor, de anii in care te simti legat, dar de fapt, esti mai liber ca niciodata.
Cam atat pentru mine la TIFF anul acesta. Predau stafeta colegelor mele care ajung astazi aici pentru un weekend mai mult decat agitat, plin de proiectii speciale, cine-concerte si petreceri.
#hailaTIFF!