Jurnal de festival: Prima zi la TIFF (luni, 30 mai)

Stiti sentimentul acela de familiaritate cand mergi in cafeneaua ta preferata, cand cel care iti prepara cafeaua stie exact ce vrei fara sa spui o vorba, cand te saluti din priviri cu alti fideli ai locului? Ei bine, asa ma simt eu de cate ori ajung la Cluj Napoca, la Festivalul de Film Transilvania.

E o senzatie de bine cand regasesti casa TIFF la fel de populata, voluntarii la fel de zambitori, TIFF Lounge-ul la locul lui in Piata Unirii, mirosul de floricele de la cinema Florin Piersic. Dar sa lasam nostalgiile si sa va zic ce filme am apucat sa vad ieri.

Spre surprinderea mea si a organizatorilor sala de cinema Manastur a fost plina la Dragoste si sex in stil musulman' (Halal love… and sex), un film din sectiunea Focus Liban, despre casatorii de proba, divorturi pe repeat si recrutarea celei de-a doua sotii de catre prima sotie. Din pacate, jocul slab al actorilor a cam casapit scenariul simpatic al filmului, care s-a dorit o comedie care trateaza cu umor teme serioase cum sunt casatoria si regulile impuse de religie in materie de mariaj. Sesiunea prelungita de Q&A la care a participat regizorul filmului, Assad Fouladkar, a dovedit un real interes din partea publicului pentru stilul de viata libanez si paradoxurile acestuia.

Intre pamant si mare (La Cienaga: entre el mar y la tierra) e unul din acele filme care iti sapa adanc o rana in suflet, cu fiecare cadru. Manolo Cruz, scenaristul, co-regizorul si unul dintre actorii principali ai filmului a invitat inca de la inceput publicul sa isi deschida inima, pentru ca la final sa ii impartaseasca si lui cum a fost calatoria. Ei bine, eu am plans cam la fiecare trei minute din film si aceasta nu e o exagerare.

Practic, oricat de putin ti-ai deschide inima, nu are cum sa nu te impresioneze povestea lui Alberto, care la cei 28 de ani ai sai sufera de o boala neurologica care il tine imobilizat la pat, intr-o mlastina din imediata apropiere a Marii Caraibelor. Pe langa umorul sau sec si pasiunea pentru desen, Alberto are alaturi doi ingeri pazitori: pe mama sa Rosa si pe frumoasa Giselle, care il ingrijesc cu toata dragostea. Filmul a luat deja Premiul Publicului si premiul pentru interpretare (atat Manolo Cruz, cat si Vicky Hernandez) la Sundance anul acesta. Nu vreau sa mai adaug nimic altceva decat exclamatia pe care am auzit-o de la un coleg cinefil, si care rezuma perfect senzatia pe care ti-o da vizionarea acestui film: Jesus Fuck!

Si cu asta ajungem la Tikkunn, filmul lui Avishai Sivan inscris in Competitie, despre un carturar ultraortodox din Ierusalim, care, dupa ce revine la viata in mod miraculos dintr-un accident casnic, incepe sa puna la indoiala propria credinta. Filmul a avut parte deja de un circuit prin festivaluri, de la Locarno la Ierusalim, Sarajevo si Valladolid si a castigat Premiul special al juriului la Locarno 2015 si premiul pentru Cea mai buna imagine la Valladolid in 2015.

#hailaTIFF!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro