Chérie,
Incep prin a-mi cere iertare ca-ti scriu atat de rar, dar cine mai corespondeaza in ziua de azi? Pana si eu uit s-o fac, chiar daca mi-am propus sa ma tin de traditia asta a noastra cat pot de mult. Iar motivele nu-mi lipsesc: am o gramada de lucru, carti de citit, filme de vazut, imi pare rau ca uit de tine. De fapt, nu uit, dar de data asta am evitat intentionat sa-ti scriu pentru ca asta presupune sa te pun la curent cu tot ce mi se intampla. Iar realitatea mea actuala se invarte in jurul celui de-al doilea job pe care mi l-am luat. Nu te speria! Nu vreau sa plec de la ELLE si nici n-am probleme cu banii. E vorba despre altceva. Despre un el, mai exact.
Stii doar ca nu sunt cea mai potrivita persoana sa vorbesc despre relatii si iubire, si asta pentru ca nu prea ma pricep. O sa ma intrebi daca se pricepe cineva cu adevarat. Nu stiu sa-ti raspund la asta, dar e clar ca eu nu prea le am cu iubirea. Cu cat imi analizez mai mult viata sentimentala de pana acum, cu atat ma conving mai tare ca nu le am deloc. Dar as vrea. Mai ales ca baiatul asta vine dupa o pauza destul de lunga. Si sincer sa-ti spun, n-as vrea sa o dau din nou in bara. Merge bine deocamdata pentru ca, contrar relatiilor anterioare, de data asta m-am gandit sa revizuiesc tot ce n-a functionat in trecut ca sa nu repet aceleasi greseli. Daca e sa se termine si de data asta prea devreme, macar sa fie dintr-un motiv original, nu din frica sau orgoliu, ca pana acum.
Asa ca m-am pus pe treaba – pe documentare si introspectie. Cam ceea ce fac si la munca. De aia l-am si comparat cu un al doilea job – unul neplatit, din pacate. De fapt, platit in iubire, cum ar spune romanticii. Imi inchipui ca, de vreme ce mai toata lumea le poate face pe amandoua, o sa pot si eu. Mai ales ca nici salariul achitat in sentimente nu suna prea rau, cu atat mai mult cu cat a lipsit cu desavarsire o perioada. Asa ca, hai cu fluturasii!
Cred ca una dintre cele mai mari greseli pe care le facem la capitolul asta e sa credem in existenta unei relatii perfecte, cea care apare de nicaieri, se construieste de la sine si n-are nevoie de nici un fel de aport constient. Ca intr-o comedie romantica hollywoodiana in care totul se intampla firesc, fara prea multe dificultati in inlaturarea conditionarilor subconstiente si a blocajelor de ordin psihologic. Dar lucrurile nu-s chiar atat de simple, nu crezi? Pentru mine, de exemplu, filmele astea n-au nici un sens. Nu fac altceva decat sa-mi starneasca indignare si comentarii cinice. Daca as incepe sa inteleg, oricat de putin, legaturile neuronale si schimbarile launtrice care conduc personajele la deznodamintele cu happy end, poate nu mi-as mai da atat de des ochii peste cap. Dar nu pricep, cel putin nu din filme. Ma gandesc ca, daca ar fi asa usor, cu siguranta am trai cu totii relatii perfecte. Totusi, cum stii si tu prea bine, realitatea e cu totul alta. Bine, nu si pentru tine, norocoaso! Deci am inteles ca la o relatie sanatoasa se munceste cu norma intreaga. Dar tu ce faci de-ti merge atat de bine?
Te imbratisez,
Andreea
Draga mea,
Ma bucur pentru tine, ce ti se intampla e foarte frumos! Si e bine ca de data asta esti dispusa sa faci un efort. Nu ne putem priva de iubire, sta in natura noastra sa cautam acest sentiment in tot ceea ce facem. Fie ca e vorba despre un film, o carte sau un gen de muzica, de fiecare data o sa-l alegem pe cel care ne face sa ne simtim mai bine. Stiu ca exemplele astea poate ca nu sunt cele mai potrivite, dar ce voiam sa-ti spun, de fapt, e ca, puse in fata mai multor optiuni, vom alege de fiecare data lucrurile pe care le iubim, care ne fac sa ne simtim fericite. In ceea ce-i priveste pe ceilalti, indiferent ca e vorba despre partenerul nostru, o colega sau un strain cu care interactionam, cred ca doar fricile noastre ne impiedica sa-i indragim si sa dezvoltam o relatie cat mai armonioasa cu ei. De multe ori aceste temeri sunt neintemeiate, as mai adauga, dar de aceea sunt frici, nu trebuie sa aiba o explicatie logica in fiecare moment ca sa actioneze. Stii si tu foarte bine despre ce vorbesc.
E adevarat ca exista din ce in ce mai multe motive de ingrijorare in ceea ce priveste durata unei relatii si mai ales a unei casnicii in epoca asta moderna – lucruri pe care nu le putem ignora. Vezi si tu cat de mediatizate sunt despartirile! Ma gandesc ca asta ne-a inoculat in minte si mai bine ideea ca relatiile sunt fragile. Citeam undeva ca mai mult de jumatate din primele casatorii se termina in divort, iar procentul creste cand vorbim de o a doua casnicie. Infricosator e ca nimeni nu pare sa inteleaga cu adevarat de ce relatiile si casniciile au ajuns sa fie atat de plapande in zilele noastre. Cu asemenea statistici, ai toate motivele sa te ingrijorezi in ceea ce priveste viitorul propriei relatii. Dar asta nu face decat sa inrautateasca situatia, nu crezi? Stii si tu ce efect devastator are frica. De unde am putea deduce ca lucrurile functioneaza si invers.
Page: 1 2