Iubire, gata, nu mai fug de tine!

Chérie,

Incep prin a-mi cere iertare ca-ti scriu atat de rar, dar cine mai corespondeaza in ziua de azi? Pana si eu uit s-o fac, chiar daca mi-am propus sa ma tin de traditia asta a noastra cat pot de mult. Iar motivele nu-mi lipsesc: am o gramada de lucru, carti de citit, filme de vazut, imi pare rau ca uit de tine. De fapt, nu uit, dar de data asta am evitat intentionat sa-ti scriu pentru ca asta presupune sa te pun la curent cu tot ce mi se intampla. Iar realitatea mea actuala se invarte in jurul celui de-al doilea job pe care mi l-am luat. Nu te speria! Nu vreau sa plec de la ELLE si nici n-am probleme cu banii. E vorba despre altceva. Despre un el, mai exact.

Stii doar ca nu sunt cea mai potrivita persoana sa vorbesc despre relatii si iubire, si asta pentru ca nu prea ma pricep. O sa ma intrebi daca se pricepe cineva cu adevarat. Nu stiu sa-ti raspund la asta, dar e clar ca eu nu prea le am cu iubirea. Cu cat imi analizez mai mult viata sentimentala de pana acum, cu atat ma conving mai tare ca nu le am deloc. Dar as vrea. Mai ales ca baiatul asta vine dupa o pauza destul de lunga. Si sincer sa-ti spun, n-as vrea sa o dau din nou in bara. Merge bine deocamdata pentru ca, contrar relatiilor anterioare, de data asta m-am gandit sa revizuiesc tot ce n-a functionat in trecut ca sa nu repet aceleasi greseli. Daca e sa se termine si de data asta prea devreme, macar sa fie dintr-un motiv original, nu din frica sau orgoliu, ca pana acum.

Asa ca m-am pus pe treaba – pe documentare si introspectie. Cam ceea ce fac si la munca. De aia l-am si comparat cu un al doilea job – unul neplatit, din pacate. De fapt, platit in iubire, cum ar spune romanticii. Imi inchipui ca, de vreme ce mai toata lumea le poate face pe amandoua, o sa pot si eu. Mai ales ca nici salariul achitat in sentimente nu suna prea rau, cu atat mai mult cu cat a lipsit cu desavarsire o perioada. Asa ca, hai cu fluturasii!

Cred ca una dintre cele mai mari greseli pe care le facem la capitolul asta e sa credem in existenta unei relatii perfecte, cea care apare de nicaieri, se construieste de la sine si n-are nevoie de nici un fel de aport constient. Ca intr-o comedie romantica hollywoodiana in care totul se intampla firesc, fara prea multe dificultati in inlaturarea conditionarilor subconstiente si a blocajelor de ordin psihologic. Dar lucrurile nu-s chiar atat de simple, nu crezi? Pentru mine, de exemplu, filmele astea n-au nici un sens. Nu fac altceva decat sa-mi starneasca indignare si comentarii cinice. Daca as incepe sa inteleg, oricat de putin, legaturile neuronale si schimbarile launtrice care conduc personajele la deznodamintele cu happy end, poate nu mi-as mai da atat de des ochii peste cap. Dar nu pricep, cel putin nu din filme. Ma gandesc ca, daca ar fi asa usor, cu siguranta am trai cu totii relatii perfecte. Totusi, cum stii si tu prea bine, realitatea e cu totul alta. Bine, nu si pentru tine, norocoaso! Deci am inteles ca la o relatie sanatoasa se munceste cu norma intreaga. Dar tu ce faci de-ti merge atat de bine?

Te imbratisez,
Andreea

Draga mea,

Ma bucur pentru tine, ce ti se intampla e foarte frumos! Si e bine ca de data asta esti dispusa sa faci un efort. Nu ne putem priva de iubire, sta in natura noastra sa cautam acest sentiment in tot ceea ce facem. Fie ca e vorba despre un film, o carte sau un gen de muzica, de fiecare data o sa-l alegem pe cel care ne face sa ne simtim mai bine. Stiu ca exemplele astea poate ca nu sunt cele mai potrivite, dar ce voiam sa-ti spun, de fapt, e ca, puse in fata mai multor optiuni, vom alege de fiecare data lucrurile pe care le iubim, care ne fac sa ne simtim fericite. In ceea ce-i priveste pe ceilalti, indiferent ca e vorba despre partenerul nostru, o colega sau un strain cu care interactionam, cred ca doar fricile noastre ne impiedica sa-i indragim si sa dezvoltam o relatie cat mai armonioasa cu ei. De multe ori aceste temeri sunt neintemeiate, as mai adauga, dar de aceea sunt frici, nu trebuie sa aiba o explicatie logica in fiecare moment ca sa actioneze. Stii si tu foarte bine despre ce vorbesc.

E adevarat ca exista din ce in ce mai multe motive de ingrijorare in ceea ce priveste durata unei relatii si mai ales a unei casnicii in epoca asta moderna – lucruri pe care nu le putem ignora. Vezi si tu cat de mediatizate sunt despartirile! Ma gandesc ca asta ne-a inoculat in minte si mai bine ideea ca relatiile sunt fragile. Citeam undeva ca mai mult de jumatate din primele casatorii se termina in divort, iar procentul creste cand vorbim de o a doua casnicie. Infricosator e ca nimeni nu pare sa inteleaga cu adevarat de ce relatiile si casniciile au ajuns sa fie atat de plapande in zilele noastre. Cu asemenea statistici, ai toate motivele sa te ingrijorezi in ceea ce priveste viitorul propriei relatii. Dar asta nu face decat sa inrautateasca situatia, nu crezi? Stii si tu ce efect devastator are frica. De unde am putea deduce ca lucrurile functioneaza si invers.

Cu cat esti mai optimista, cu atat relatia ta este mai fericita, iar sansele sa gasesti pretexte pentru o cearta sunt mai mici. E logic, nu? Eu as putea sa-ti confirm. Dar ca sa nu-ti dau exemplul meu si sa-mi reprosezi ca-mi flutur fericirea sub nasul tau, analizeaza relatia pe care o ai cu prietena ta cea mai buna. E si asta o relatie serioasa, nu? Asadar, te gandesti in fiecare zi daca are alti prieteni mai buni ca tine? Sau incepi sa-ti faci probleme cand nu te suna doua zile? Ma indoiesc ca-ti faci la fel de multe griji in privinta ei, ca in cazul partenerului tau. Imi vei spune ca nu e chiar la fel. Cum nu e? Nu functioneaza ele, oare, pe acelasi principiu? Aprofundeaza un pic ideea asta!

De asemenea, felul in care raspunzi la vestile lui – cu entuziasm, mandrie sau indiferenta – conteaza foarte mult in realizarea legaturii dintre voi. Dar pentru ca dezacordurile dintre parteneri fac parte si ele din realitatea unui cuplu, e important ca in relatia voastra sa existe un echilibru intre atitudinea pozitiva si cea negativa. Iar proportia ideala, dupa concluziile psihologilor (si pe asta am citit-o undeva), este de 5 la 1. Atata timp cat intre voi exista de cinci ori mai multa bunavointa si interactiune pozitiva decat negativa, relatia are mai multe sanse sa ramana stabila in timp. Nu te speria, stiu ca matematica nu-i punctul tau forte. N-o sa-ti vorbesc si mai departe despre calcule si proportii. Voiam sa punctez asta pentru ca-mi spuneai ca vezi relatia de cuplu ca pe un al doilea job. Si dupa cum am inceput deja sa-ti explic, inteleg perfect de ce. E de munca, nu gluma!

Totusi, in loc sa-ti vezi relatia ca pe un al doilea job, ce-ar fi sa schimbi un pic ierarhia prioritatilor si s-o pui pe planul intai? Asta ca un prim secret pe care ti-l dezvalui. Ii zic „secret doar ca sa repet termenul folosit de tine. Nu cred ca exista secrete in ceea ce priveste o relatie sanatoasa, ci doar atitudini si deprinderi diferite. Stim foarte bine ca suntem fiinte ale obisnuintei si ca orice relatie, indiferent de natura ei, ajunge sa functioneze dupa anumite obiceiuri. Poate ca el face cafeaua dimineata, iar tu pregatesti micul dejun. Sau atunci cand el vine nervos de la munca, iti gasesti ocupatie la computer. Schitez o idee ca sa intelegi mai bine, nu trebuie sa fie musai asa.

Prin urmare, fiecare cuplu are obiceiurile lui. Si e ca spalatul pe maini. Odata transformata in obicei, o deprindere rar se abate de la caracterul sau repetitiv. Ei bine, in asta consta tot secretul (o sa continui sa-i zic asa, de dragul discursului). Cele mai frumoase si de lunga durata relatii si-au construit obiceiuri trainice, bazate pe respect si interes reciproc. Adica gesturi si actiuni care sa-i reaminteasca in permanenta celuilalt ca este apreciat, inteles si, mai ales, iubit. Iar exemplele sunt nenumarate, vorbe de incurajare, gesturi de afectiune, o ceasca de ceai adusa la pat… cred ca ai si tu cateva in minte. Nu trebuie decat sa-ti dezvolti astfel de obiceiuri si vei vedea ca-mi vei da dreptate.

Si daca tot ti-am spus de obisnuintele care ajuta o relatie sa evolueze, vreau sa le amintesc si pe cele care o saboteaza incet, dar sigur. Ca nu cumva sa le treci cu vederea! O sa incep cu critica, draga de ea, desi nu cred ca exista o ordine anume. Ce ne-am face fara critica? Probabil am fi mai fericiti, avand in vedere ca rostul ei e doar sa puna la pamant si sa minimalizeze importanta si eforturile celuilalt. (Exclud critica constructiva!) Dar de multe ori nu ne putem abtine, mai ales daca am crescut intr-un mediu critic. Cumva a ajuns sa faca parte din comportamentul nostru si o folosim automat, fara sa mai fim constiente ca o facem. Ah, adica o constientizam, dar numai cand e indreptata impotriva noastra. Si ustura, nu-i asa?

Un alt lucru care deterioreaza o relatie e tachinarea constanta. Iar aici intra tot ceea ce il provoaca pe celalalt – comentariile sarcastice, instigarea gratuita la conflict, inganarea, poreclele si umorul jignitor, un intreg arsenal de rautati. Iar ca relatia sa fie compromisa de tot, ar trebui sa mai pun pe lista comportamentul defensiv si, bineinteles, distrugatoarea lipsa de comunicare. Et voilà! Esec garantat.

Dar nu e suficient sa-ti privesti relatia ca pe un job si sa te-astepti sa functioneze. Ehe, cate persoane isi detesta locul de munca! Sau pentru cata lume job-ul nu e decat o sursa de venit! Analogia asta are si ea o limita. Si-ar cam trebui sa ne oprim aici. Dar daca insisti, am putea sa o privim ca pe o cariera. Una care ne place. La care muncim din greu, dar cu drag. De care suntem mandre si ale carei reusite, oricat de mici, ne fac sa jubilam. Parca deja nu mai e asa o corvoada relatia asta, nu? Parca deja o privesti cu alti ochi. Stii ca tot ce ai de facut e sa continui sa-ti imbunatatesti atitudinea cu care relationezi cu celalalt pentru ca satisfactia sa fie pe masura asteptarilor. Si sa-ti reamintesti mereu ca singura persoana pe care poti si-ar trebui sa o controlezi intr-o relatie esti doar tu. Pentru ca, pana la urma, singura munca pe care o ai de facut e cu tine insati. Atat. As putea incheia aici, dar nu inainte sa mai adaug un cuvant: „permanent.
Maria

P.S. Spuneai ca toate filmele americane te fac sa-ti dai ochii peste cap. Parca te si vad, dar asta inseamna ca n-ai vazut ce trebuie. Sunt o gramada de filme bune, din care, daca reusesti sa-ti diminuezi doza de cinism cu care tratezi lucrurile, ai ce invata. Poate ai auzit de Before Midnight, filmul cu Ethan Hawke si Julie Delpy. Sau poate de celelalte doua din trilogie, Before Sunrise si Before Sunset. Stii tu, doi tineri se cunosc intr-un tren si petrec impreuna 24 de ore… Ei, nu o sa-ti povestesc eu acum toata actiunea, dar e interesanta ultima parte. Sa te uiti! O sa-ti dea de gandit! Pana si relatiile cu cele mai frumoase povesti de iubire trebuie sa indure uzura vremii si sa-si gaseasca o cale de-a trece peste obstacole. Asta daca vor sa continue sa existe. Uita-te si mai vorbim dupa aceea!
Hai, curaj!

Foto: Arhiva Revistei ELLE

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK