Vara asta n-o sa ma indragostesc. Mi-am promis asta dupa ce ani la rind am fost pe cale sa-mi pierd mintile fiindca cel pe care il credeam alesul se dovedea a fi… ma rog, a nu fi ce imi doream. Ce imi doream? Un barbat sincer, si bun, si sociabil; mama sa-l placa si prietenele sa ma invidieze; sa nu-i placa fotbalul, sa mergem in vacante exotice si sa ma iubeasca de la minus la plus infinit. A, si sa nu imi ceara niciodata prajitura cu cirese la trei dimineata si, in nici un caz, sa nu ma confunde cu masina de spalat ori cu fierul de calcat. Cu gindurile astea am plecat in vacanta, la mare.
Am luat cu mine tot ce-mi trebuie ca sa ma simt bine: o carte usoara – „Adorabila romanca, despre o femeie care si-a cautat iubirea o viata intreaga –, niste creme noi cu protectie UV si o stare de spirit cum n-am avut de mult: sint vesela la culme. Nu de alta, dar mi-am propus sa incerc si altceva decit creme antibronz: o sa agat un barbat. Am vazut-o pe Carrie, in Sex & the City, facind asta de o mie de ori si pot spune ca ma simt in stare sa cuceresc aproape orice barbat care imi iese in cale. Zic „aproape' doar fiindca in cale ar putea sa-mi iasa ori un tip neinteresat de femei in general, ori unul care a fost interesat, dar pina acum treizeci-patruzeci de ani.
Dis-de-dimineata am coborit pentru micul dejun. Mi-am tras pe mine o rochie lejera, care sa para de plaja, desi stiam ca o sa ajung acolo abia citeva ore mai tirziu. Mi-am prins parul aparent neglijent, dar numai eu stiu cit timp am petrecut in fata oglinzii ca sa obtin impresia asta de dezordine ordonata. Ideea este ca nu trebuie sa par sofisticata, ci spontana si accesibila. Am intrat in restaurantul hotelului si dintr-o privire am incercat sa-mi fac o impresie despre cine si unde este amplasat, apoi m-am indreptat spre masa asezata – mi s-a parut mie – cel mai strategic. Priveam in jur si am observat dezamagita ca la masa sint doar cupluri.
Resemnata cumva, mi-am comandat ceva destul de complicat de pronuntat, o salata de care n-am mai auzit si, in asteptarea ei, am inceput sa-mi imaginez varianta perfecta prin care ar trebui sa cunosc un barbat seducator care sa-mi insenineze si mai tare zilele de concediu si pe care sa-l uit imediat ce-am ajuns acasa. Trebuie neaparat sa fie tinar si sa aiba o pofta nebuna de distractie. In nici un caz nu trebuie sa aiba peste 33 de ani (nu stiu de unde am scos cifra asta) si nu trebuie sa aiba un IQ foarte ridicat. Conversatiile inteligente ma aduc invariabil in starea de a ma indragosti.
Atunci am observat un barbat chiar la masa din fata mea. Prima impresie a fost ca partenera probabil o sa-i soseasca foarte curind, dar timpul trecea si el nu parea deloc nerabdator, cum ar trebui sa fie orice barbat in asteptare. Intre timp mie mi-a venit salata. Am inceput sa maninc, fara sa-l slabesc din privire pe barbatul din fata mea. El ma ignora cu desavirsire. Oricit m-am straduit sa-i prind privirea, n-am avut succes. Cind eram pe cale sa ma las pagubasa, m-a observat. S-a uitat la mine amuzat. Eu i-am zimbit. La fel si el. Aha! Asta e! Mi-am zis ca e chiar mai simplu decit mi-as fi imaginat si, cind eram hotarita sa-i fac un semn prin care sa-l invit la masa mea, a disparut. S-a ridicat si a plecat inainte sa ma dumiresc.
Am fost putin dezamagita, recunosc. Citeva minute mai tirziu am aflat si de ce mi-a zimbit: o parte din sosul salatei se prelinsese pe barbia mea… Aratam atit de stupid incit, dupa ce am depasit stinjeneala momentului, m-a pufnit risul si pe mine. Experienta de la micul dejun a fost un fel de lectie. Mi-am propus sa ma relaxez si sa ma straduiesc mai putin sa-mi gasesc un companion, asa cum numai in filme (ca sa nu zic telenovele) se intimpla. Si, relaxata cum eram, pina la ora prinzului acceptasem doua invitatii la cina si una la discoteca. Chiar ma distram gindindu-ma la ce slalom o sa trebuiasca sa fac intr-un interval de doua ore.
Nu mi se mai intimplase din adolescenta sa am trei intilniri in aceeasi zi, cu barbati diferiti, si ma simteam excelent. Ei, dar socoteala din tirg… Dupa primele doua intilniri eram hotarita definitiv sa renunt la ideea cu care plecasem in aceasta vacanta. Nu numai ca nu exista pericolul sa ma indragostesc, dar parea sa nu am nici o sansa sa gasesc tipul acela sexy si plin de energie pe care mi-l imaginasem. Sex & the Beach se transformase intr-un fel de Zile Plictisitoare. M-am imbracat si m-am dezbracat de o mie de ori pina m-am hotarit sa ies in seara aceea.
Speram sa nu-l intilnesc pe cel care ma invitase. Era un barbat tinar, ceva mai tinar decit mine, frumos, si lucra ziua intr-un bar pe plaja. Imi facuse cinste cu un cocktail si schimbasem doua vorbe pe la prinz. Credeam ca nici n-o sa-l mai tin minte. El insa n-a avut nici o problema sa ma recunoasca. M-a salutat zimbitor, apoi m-a luat de mina si m-a tras pina la masa unor prieteni de-ai lui. M-a prezentat. Apoi am dansat ore in sir. Spre zori am iesi pe faleza unde am vorbit citeva ore bune. Mi-a povestit despre flori, despre gradinarit… Eu habar n-aveam cum arata un trandafir japonez inflorit. Mi l-a desenat el pe nisip. Dragut, nu? Era inscris la o universitate pe care insa n-o prea frecventa si stia sa cinte la chitara.
Eu insa il apreciam pentru cursul de masaj pe care abia il terminase. Si pentru ca m-a invatat sa schiez pe apa. Sa nu uit si de faptul ca ma facea sa ma simt ca o pustoaica, sexy si foarte fericita. Urmatoarele doua saptamini am fost nedespartiti. Nu doar ca pentru prima oara uitasem de serviciu, de obligatii si asa mai departe, dar am descoperit un mod de a trai total diferit de cum am fost invatata ani de zile: lipsita de prejudecati si fara nici un pic de morala.
Cel putin asa am crezut pina a venit ziua in care a trebuit sa-mi fac bagajele. Am procedat exact invers de cum ar trebui sa te porti intr-o astfel de situatie: i-am dat numarul de telefon. Acum sintem casatoriti de citeva luni si asteptam sa se nasca fetita noastra. Si vom trai fericiti, ca intr-o vara permanenta, pina la adinci batrineti. Cel putin asa se pare.
Arhiva revistei ELLE
Foto: Shutterstock