„N-aveam ochi decit pentru el, dar el nici nu se uita la mine.’ Asa isi incepe povestirea Adriana, o tinara de 30 de ani, subtire ca o liana, cu parul drept-drept, de culoarea castanelor si ochii verzi, cu irizatii cafenii. L-a vazut prima oara la un botez. Nu se cunosteau. El parea cu vreo zece ani mai in virsta decit ea, iar Adriana il gasea foarte atragator si… foarte distant. „Mi-am dat seama ca, daca nu fac nimic, aveam sanse sa nu-l mai vad niciodata.’ Asa ca s-a decis sa ia taurul de coarne. „Cind am ajuns acasa, m-am tot intrebat ce sa fac ca sa-i stirnesc interesul. Pina la urma, m-am gindit la o trasnaie. M-am asezat la birou si i-am scris o lunga scrisoare de despartire! Doua pagini suprarealiste, in care ii spuneam ca lucrurile trebuie sa inceteze, ca povestea asta nu poate continua fara a avea consecinte neplacute pentru amindoi. I-am spus ca e un barbat atragator, in fata caruia nu pot ramine insensibila, dar, la urma urmei, eu sint logodita! Asa ca ar fi mai bine sa ma lase in pace si sa nu mai insiste etc., etc. Adriana spune ca si acum ii bate inima nebuneste cind se gindeste la asta. „Era totul sau nimic: sau ma ia drept nebuna, sau ma suna. M-a sunat. Si m-a tratat ca pe o femeie usor de cucerit. In plus, am aflat ca era insurat.’
Daca intrebi o femeie ce e-n stare sa faca pentru a cuceri un barbat, raspunsul e mereu acelasi: nimic. Sau aproape. Sint putine cele care, ca Adriana, sint gata sa recunoasca faptul ca s-au straduit sa intre in gratiile unui barbat. Femeile au o memorie selectiva si orgolioasa. Le place sa creada ca ele sint cele care asteapta intotdeauna ca el sa faca primul pas – al doilea, al treilea… – inainte de a se lasa seduse. Si totusi, unele sint gata sa mearga departe – foarte departe! – pentru a-l vraji pe cel ales.
Pina la Moscova, de exemplu, ca in cazul Irinei, care e indragostita de Paul de cind erau colegi de liceu. „Se implinesc sapte ani de cind il iubesc in secret. Eram in aceeasi clasa. Cind am terminat liceul m-am inscris la Litere doar ca sa fiu la aceeasi facultate cu el. Stateam de vorba uneori, dar ochii lui treceau prin mine ca prin sticla, fara sa ma vada. Citeodata imi povestea despre prietenele lui, ca unui vechi camarad. Iar eu profitam de informatiile obtinute pentru a-i pune bete in roate si a elimina „concurenta.’ Pina cind, acum sase luni, Paul a plecat pentru trei saptamini la Moscova. Intr-o zi, i-a telefonat unui prieten si i-a povestit incintat ca a cunoscut o fata care-i place si ca are de gind sa-si incerce norocul la o petrecere, simbata seara. Amicul ii povesteste, amuzat, Irinei cum se distreaza Paul la Moscova.
„N-am ezitat nici o secunda. M-am gindit: azi e marti, deci am trei zile la dispozitie ca sa ajung la Moscova. M-am imprumutat la toti prietenii ca sa-mi cumpar bilete si i-am telefonat amicului comun ca sa aflu unde este petrecerea aceea. L-am rugat sa nu-i spuna nimic lui Paul, ca sa-i fac o surpriza. |n sfirsit, am ajuns la Moscova pe la ora opt seara, am fugit la hotel, m-am schimbat si m-am dus in clubul cu pricina. Acolo m-am trezit fata in fata cu Paul, care a fost extrem de surprins sa ma vada. Iar eu am mimat uimirea cit se poate de bine. I-am spus ca nu ma asteptam sa-l intilnesc tocmai acolo. Sa-l fi vazut ce dragut era el bilbiindu-se, spunind ca e o intimplare extraordinara sa fim amindoi acolo, mirindu-se ca n-a stiut despre faptul ca si eu sint in Moscova…’ In seara aceea, Irina si Paul s-au sarutat pentru prima data.
Fara a merge chiar asa departe, cine n-a facut macar o data ceva, mai mult sau mai putin avuabil, pentru a cuceri un barbat? Ti-aduci aminte cind ai mers sa cumperi o piine de la o brutarie din celalalt capat al orasului, pentru a-l intilni „din intimplare’; iar prietena ta a acceptat sa aiba grija de ciinele lui in week-end, desi detesta orice fiinta care are mai mult de doua picioare; ce sa mai zic de colega mea din facultate care a fost in stare sa se dea drept poeta cocainomana si alcoolica pentru ca-l auzise pe el spunind cit il adooora pe Rimbaud. Etc., etc. Pe scurt, o minciuna mica nu strica pentru a-l face sa creada ca tu esti ceea ce-si doreste. Ca nu trebuie decit sa deschida ochii ca sa inteleaga ca tu si el sinteti una: aveti aceleasi gusturi, aceleasi pasiuni, un trecut asemanator.
„E cea mai obisnuita metoda de «a imblinzi» un barbat, explica psihologul Mihaela Tudor. „ Il faci sa creada ca sinteti la fel, ca si-a gasit jumatatea. Va amintiti vechiul mit al androginului care a fost taiat de zei in doua pentru ca era prea puternic si de atunci isi cauta jumatatea, pentru a fi din nou intreg? Din punct de vedere psihologic, regasim aceasta poveste pretutindeni, in viata de zi cu zi. Oamenii suporta destul de greu diferentele. Iar pentru barbati, femeia este o straina care ii umple de neliniste. Asa ca incerci sa reduci cit poti diferentele.
Page: 1 2