A fi cu un bărbat indisponibil nu ține de a avea sau nu noroc în dragoste. Resorturi psihice complexe duc la asta.
Este cu adevărat frustrant să fii implicată într-o relație în care partenerul de cuplu nu are același grad de asumare ca și tine. Prietenele te compătimesc, familia îți zice că nu ai noroc în dragoste și începi și tu să te întrebi dacă nu au dreptate sau care e problema de mereu ajungi la același rezultat. Pui o etichetă negativă tuturor bărbaților, îți zici că tu atragi exemplarele nepotrivite sau alegi greșit. În final nu poți controla cine vine către tine, dar poți controla cine și cum rămâne. Iar situația indisponibilității e ca o lamă cu mai multe tăișuri.
Ceea ce este deja cunoscut e mai gestionabil. Evident, asta nu înseamnă și că familiarul este mai sănătos sau funcțional. Tu ai mai trăit acest scenariu de viață în care celălalt este indisponibil, în care se apropie și apoi se distanțează. În care nu răspunde nevoilor tale, în care nu te face să te simți în siguranță sau iubită, importantă ori acceptată. În care instabilitatea sau abandonul a fost o constantă. Ai mai trăit asta în familia ta de origine, cu părinții, și ca atare la maturitate ai ales inconștient să respecți tiparul. Cum ai fi putut alege diferit din moment ce asta ai cunoscut întreaga viață? În același timp, poate că ai citit despre rănile acestea emoționale și le conștientizezi. Și de ce nu procedezi altfel? Deoarece altfel e mai înspăimântător decât familiarul disfuncțional căruia știi să îi faci față.
… sau unul similar. Adică ai și tu un grad destul de ridicat de indisponibilitate emoțională. Verbal totul sună extrem de frumos și ca la carte. Vrei o relație stabilă, copii, căsătorie, o casă împreună etc. Să vă construiți o viață în doi. Și ești prinsă de aceste aspecte pragmatice sau palpabile, omițând marele esențial: conexiunea emoțională. Nici tu nu te apropii suficient sau nu le dai voie celorlalți să îți vadă vulnerabilitatea. În mod cert ai fost foarte rănită de s-a ajuns la asta, iar, ironic, un partener indisponibil te face să suferi și îți oferă un anumit confort în același timp.
Fluturi în stomac, senzație de cald rece, neliniște, anxietate, lipsa concentrării și a atenției, ca și cum cineva ți-ar fi luat mințile. Asta ai învățat că este iubirea și că asta trebuie să simți pentru partenerul de cuplu ca să știi că e acela. Ei bine, da, va fi acela de care e indicat să fugi fără să te uiți în spate. Căci relația de cuplu cu adevărat hrănitoare și sănătoasă e aceea în care simți liniște, confort, siguranță. Sună a rutină și plictiseală? Se poate, însă liniștea nu exclude sex de calitate, activități interesate, conversații revelatoare, deci plictiseala depinde de voi să o alungați.
Foto: PR