Îți pedepsești partenerul de fiecare dată când te supără? De ce schimbările pe care le dorești nu vor fi de lungă durată

Ai o strategie clară de la care nu te abați nicicum. A făcut o greșeală, te-a rănit? Îți pedepsești partenerul ca să își învețe lecția. Doar că este ineficient.

Crezi că dacă gustă ceea ce ți-a oferit ție nu se va mai repeta. Sau asta e metoda pe care și părinții tăi au folosit-o cu tine și ți se pare cea mai eficientă. Să îl bați cu propriile arme. Ori îți pedepsești partenerul în cele mai creative moduri. Refuzi să faci sex, îl ignori și-i servești un tratament al tăcerii îndelungat, nu mai plecați în anumite vacanțe, nu mai faceți activitățile pe care le aveați plănuite deja. Ironic, atunci când îl pedepsești pe el te pedepsești și pe tine. Dar îți spui că asta este, important e ca el să se schimbe și să nu te mai lovești a mia oară de aceste probleme. Doar că prin pedeapsă fix asta se va întâmpla.

Castrarea sau infantilizarea

Îl pedepsești și îl tratezi ca și cum este un copil care nu mai are voie să iasă afară la joacă, să se uite la desene. Ce poate naște asta? O rebeliune în toată regula, în legătură cu care să piardă și el din vedere posibilele consecințe dezastruoase pentru sine sau pentru cuplu. Procedează conștient invers cum i-ai cerut, ba chiar amplificat. Nu îl mai tratezi ca pe un bărbat, ci ca pe un băiețel? Masculinitatea își va căuta validarea în alte moduri, poate de la alte femei, va intra în luptă de putere cu tine sau în competiție, te va pune în situații publice delicate, umilitoare chiar. Sau se va refugia în muncă și va fi absent la propriu de acasă, tocmai pentru că acolo, la birou, se simte puternic, bărbat.

Ruperea conexiunii

Conexiunea emoțională se va toci în timp de la atâtea forme de răzbunare. Da, tu te vei simți bine, eliberată, vei spune că i-ai oferit ceea ce merită. Că în felul acesta previi comportamente abuzive sau dureroase din partea lui. Dar treptat fisurile din conexiunea emoțională pot căpăta dimensiunile unei veritabile prăpăstii.

Face de frică

Nu a înțeles cu adevărat că te-a rănit. De ce comportamentul său nu este unul bun. Nu procesează asta, doar s-a apăsat butonul de panică, frica de a nu fi sancționat din nou. Uneori frica de a nu-și strica imaginea în fața lumii sau în fața lui. Ca un roboțel va promite și o perioadă va face exact așa cum dorești tu, până data viitoare. Sau prin lipsa dialogului onest niciunul nu percepe nevoile celuilalt. Poate că fiecare dintre voi are dreptate și nevoia sa este validă. Tocmai de aceea prin dialog și negociere puteți găsi o formă în care ambele nevoi să fie împlinite. Dar în acest caz problema se pune: ori e ca mine, ori pleci.

Vinovăție

În funcție de tipul de pedeapsă, dar și de o potențială manipulare emoțională, partenerul poate fi copleșit de un puternic sentiment de rușine, de vinovăție, poate deveni extrem de critic cu sine, iar un mod de a face față este detașarea emoțională. E foarte inconfortabil și atunci mă distanțez. Sau devine foarte atent, cu un comportament aproape perfect dar care e nerealist, imposibil de susținut o perioadă lungă de timp sau permanent. Iar atunci când revine la ceea ce am putea numi drept normalul într-o relație, asta se simte insuficient, naște noi frustrări și exigențe din partea ta.