Mereu spui că timpul e limitat și ar fi grozav dacă ziua ar avea de fapt 48 de ore, nu 24. Singură, neangajată într-o relație serioasă, te descurcai cumva. Te enervai, te frustrai, impactul era în principal numai asupra ta. Însă la nivel de cuplu și partenerul este afectat de relația ta deficitară cu timpul ce funcționează ca un sabotor intern și extern.
Te supraîncarci
Ai senzația că ai timp și ca atare te angajezi într-o multitudine de sarcini pe care nu le duci la bun sfârșit sau doar pe unele dintr-o listă lungă. Practic promiți sau îți asumi tu direct fără să te consulți cu partenerul, și nu livrezi ceea ce ai spus. Nu evaluezi corect, iar niciunul dintre voi poate că nu vede asta. Partenerul se simte dezamăgit, își spune că nu se poate baza pe tine. Sau neputința te copleșește, devii critică cu tine și te dezlănțui asupra celuilalt, supărată că nu te ajută iar tu ai atât de multe de îndeplinit într-un timp insuficient.
Întârzierile
Pentru tine nu e o problemă ca cineva să întârzie. Înțelegi că se poate întâmpla. Pe de altă parte, chiar dacă este stabilită o oră fixă, nu calculezi de câtă vreme ai nevoie cu adevărat pentru a te pregăti, pentru a ajunge la locul respectiv. Îți spui că nu vrei să te stresezi, să te grăbești, care e problema dacă ajungi cu 30 de minute sau o oră întârziere. Doar că persoanele respective se pot simți jignite, neimportante, neluate în seamă. Partenerul de cuplu este chiar scandalizat de această perspectivă și vă certați de fiecare dată când trebuie să mergeți undeva.
Nu înțelegi ordinea lucrurilor
Vrei să faci totul în același timp și pentru tine totul are aceeași importanță sau grad de urgență. Până la urmă este vorba despre o prioritizare precară sau inexistentă ce duce în mod clar la ineficiență. Pari haotică și te pierzi chiar tu în acest hățiș de lucruri făcute toate în paralel. Astfel partenerul se trezește față în față cu un haos ce poate avea consecințe neplăcute sau e necesar să îl descurce el.
Amânările
Timpul vine buluc peste tine. Ori nu mai faci nimic, ori te ocupi în ultimul moment, sub presiune și exasperarea partenerului de cuplu. De unde amânarea aceasta, în ideea că ai timp sau te ocupi tu mai târziu? Poate fi o consecință a perfecționismului. Îți spui că totul trebuie să iasă absolut perfect, iar disconfortul dat de acest standard nerealist te face să amâni constant. Ori e o incapacitate de moment de a sta în sarcini plictisitoare, de rutină, la care renunți temporar fără să te gândești ce consecințe ulterioare va avea asta asupra ta sau asupra altora. Atenția ta are un timp limitat de focus și ești distrasă foarte ușor. Fie că vezi ceva interesant la televizor, te sună o colegă sau prietenă, efectiv uiți ce făceai înainte și te angajezi în noua activitate.
Citește și:
Îți este foarte teamă să nu fii înșelată? Cum să îți construiești relația pentru a nu se ajunge aici
Foto: PR