Nu te ajută cu nimic să eviți subiectele sensibile în cuplu, ci asta te macină pe tine și implicit relația. Ce e de făcut pentru a lua atitudine.
Ai în minte o listă de subiecte sensibile pentru relația voastră, lucruri care te deranjează sau poate chiar te dor foarte tare. Nu te faci că nu există, le vezi clar, doar că efectiv îngheți ori de câte ori îți spui că îți faci curaj și vorbești despre ele. Cuvintele nu vor să iasă, te bâlbâi, gândurile ți se amestecă în cap, ai o senzație de confuzie, inima bate foarte tare, mușchii se contractă. Ca și cum ai identificat o situație periculoasă cu care trebuie să te lupți și corpul vine cu un răspuns care să te salveze. Rămâi blocată și pericolul trece. Doar că ce este nerezolvat inevitabil reapare cu mai multă forță și produce mai multă frustrare.
Oare ai nevoie de validare că nu ești exagerată? Să îți spună cineva că ai dreptul la emoțiile tale, că e în regulă să te deranjeze ceva? Că e normal să vrei o schimbare din partea partenerului? Să negociați împreună o variantă a acestei schimbări unde inclusiv și tu să contribui cu anumite ajustări? Înghețul acela nu e un mod de a face față abia apărut. El e vechi și presupune ignorarea nevoilor tale, dorințelor pe care le ai sau alegerilor pe care le-ai face. Discută cu o persoană în care ai încredere, cu prietena cea mai bună, începe un proces personal de psihoterapie. Notează pe o hârtie toate nevoile tale emoționale și vezi în ce măsură ți le împlinești tu și cum sunt ele împlinite în relația cu partenerul.
Oare abordarea acelor subiecte sensibile crezi că îl vor determina pe partener să iasă din relație? Încerci să nu produci o ceartă aprinsă, să păstrezi liniștea în cuplu? Să nu te judece, să nu se lanseze asupra ta într-un val de critici? Te simți vinovată? Te critici tu că nu ai făcut suficient, nu ai depus efort?
Prin a băga sub preș aceste subiecte sensibile ce câștigi? Te liniștești că nu dai șansa unui deznodământ dureros? Nu te expui unui potențial conflict? Nu ieși din zona de confort? Dar ce pierzi? Nevoile tale nu sunt auzite. Partenerul nici nu știe ce te supără. Nu ceri și nu pui limite. Nu există problema pentru care să dezvoltați o soluție. Nu vezi dacă partenerul dorește să depună efort pentru tine și relația voastră. Mai pierzi nopți nedormite, liniște sufletească, echilibru emoțional. Oare ce pierzi nu atârnă mai greu decât ceea ce câștigi? Să taci este cu adevărat în folosul tău?
Persoanele care țin discursuri, prezentări nu se pregătesc în acest sens? Evident că își notează lucrurile pe care vor să le transmită, repetă singuri în fața oglinzii sau în fața unei persoane dragi. La fel ai putea să faci și tu. Să stabilești cu partenerul o zi și o oră pentru discuția importantă, pe care să o pregătești în prealabil. Îți uiți șirul ideilor? Ia foaia cu tine și roagă-ți partenerul să nu te întrerupă. Explică-i că îți este greu și ai nevoie să preia cuvântul după ce termini de expus viziunea ta.
Ce urmează nu este o dezbatere a lui cine are dreptate sau e mai puternic, cine țipă mai tare. Ci este o negociere despre cum poate fi hrănită și menținută în echilibrul relația, având ambii nevoile împlinite. Este necesar să scoateți la iveală înțelegerea, cooperarea, spiritul de echipă.
Foto: PR