Recunosc ca n-am stiut la ce sa ma astept de la prima mea vizita in Israel. Pe de o parte eram curioasa si entuziasmata, ca in fata oricarei plimbari in strainatate, pe de alta eram putin ingrijorata din cauza masurilor stricte de securitate cu care stiam ca te confrunti in aeroport. Pentru prima data de cand calatoresc in afara tarii a trebuit sa dau informatii despre seria aparatului meu foto, sa imi fac asigurare medicala de calatorie (stiu ca e necesara intotdeauna, dar de data aceasta era absolut obligatorie) si m-am gandit de doua ori atunci cand am impachetat bagajele, avand in vedere ca diferenta de temperatura dintre cele doua tari era in momentul respectiv de 15 grade.
Ingrijorarea a disparut in aeroport, unde nu mi-a fost controlat bagajul, asa cum ma asteptam, ci doar a trebuit sa raspund la cateva intrebari standard: scopul vizitei, daca am arme, bombe sau droguri la mine etc. In avionul companiei EL-AL am avut surpriza unui pranz fara gluten si m-am reintalnit cu un aliment pe care aveam sa il consum in cantitati industriale in zilele urmatoare: humusul. Amir, cel mai simpatic si mucalit ghid din cati am cunoscut vreodata, ne astepta in aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv. Pe numele sau ne-evreiesc Vladimir, Amir e un tip pasionat de muzica, literatura si istorie, vorbeste o romana aproape cu accent moldovenesc, intrucat a locuit la Birlad si Iasi inainte sa vina in Israel, in urma cu treizeci si cinci de ani.
Primele doua nopti in Israel le-am petrecut in Crown Plaza Hotel, situat, ca mare parte din hotelurile din Tel Aviv, pe malul Marii Mediterane, in vecinatatea promenadei Tayalet, pe care lumea alearga, se plimba cu bicicleta si cu rolele, semn ca Tel Aviv-ul este un oras modern si tanar. Vineri seara, majoritatea hotelurilor isi asteapta, pe langa oaspetii straini, musafirii care practica turismul religios de week-end. Cum in aceasta zi evreii se pregatesc de sabat, multe familii aleg sa il petreaca in deplasare. Desigur ca, daca doresc sa gazduiasca astfel de oaspeti, hotelurile trebuie sa indeplineasca niste conditii speciale pentru a primi certificatul special kosher de la rabinat. Asa ca daca iti doresti un espresso proaspat preparat sambata dimineata, n-ai sa-l primesti la restaurantul hotelului.
Apusurile de soare in Tel Aviv te scot din camera si te poarta spre vechiul port Jaffa, unde ziua poti cumpara chilipiruri de la targul de vechituri, poti tine pumnii pescarilor de pe dig si spre seara poti manca in stil grecesc la restaurantul Kalimera din port. Eu, una, mi-am deschis apetitul pentru cina cu o frigaruie din carne de pui pe care am primit-o de la niste domni foarte prietenosi ce isi preparau gratarul direct in strada. Pentru o cina ceva mai pretentioasa poti incerca si bucataria restaurantului Yulia din port la Tel Aviv. Vei regasi in meniu humus, fructe de mare, peste sau miel gatite cu iscusinta, dar care lasa loc si pentru deserturile foarte, dar foarte delicioase.
Daca te mai tin bateriile, Tel Aviv-ul te intampina mai apoi cu o viata de noapte surprinzatoare. Bulevardul Rothschild, pe care ziua te plimbi in liniste admirand casele in stil Bauhaus, cum se lasa seara devine kilometrul zero al distractiei din oras. S-ar putea sa ai nevoie de un specialist in viata de noapte cum este Ido, pentru a nu rata cele mai tari cluburi, ascunse in cele mai dubioase curti interioare, precum si pentru a evita cozile destul de mari care se fac in preajma celor mai in voga localuri. Ido, ale carui servicii sunt mai bine explicate pe www.tlvnight.com, e dovada vie ca in Israel poti sa faci bani din orice, inclusiv din a bate cluburile si a te distra.
Lui ii raman recunoscatoare pentru ca ne-a dus in Nanushka, clubul unei tipe din Georgia care a adunat acolo nu numai cei mai trasniti DJ si cei mai amestecati clienti, dar si toata mobila, fotografiile de familie, perdelele si vesela din locuintele traditionale georgiene. Pentru un oras atat de tanar, Tel Aviv-ul are o infatisare pe alocuri fermecator de darapanata, senzatie pe care o regasesti si in cluburile de noapte, amenajate in foste depozite de banca, fabrici sau hale de productie. Pentru o atmosfera ca in autohtonele Atelierul de Productie sau Energiea, poti incerca cluburile Radio EPGB si Jimmy Who.
Dupa dezmatul din seara trecuta e bine sa ne luam si portia de spiritualitate, iar in Israel locul in care o faci, fie ca esti musulman, evreu sau crestin, e, desigur, Ierusalimul. In ciuda istoriei sale insangerate, a indivizilor care pazesc diverse obiective religioase cu mitraliera in mana, orasul emana o energie aparte, care are asupra vizitatorului efectul invers celui asteptat: sa il invaluie intr-un soi de liniste ancestrala. Cel putin eu asta am simtit traversand cele patru cartiere ale orasului vechi (armenesc, evreiesc, musulman si crestin), privind evreii ultrareligiosi cum vin si pleaca insotiti de familii la Zidul plangerii, crestinii cum urca pe Via Dolorosa cea intesata de buticuri cu suveniruri si musulmanii traversand bazarul pentru a ajunge la moscheile unde vizitatorii de alte religii nu au acces.
N-am putut sa-mi incredintez dorintele unui biletel pe care sa-l infig in Zidul Plangerii. Mi s-a parut mai fascinant sa privesc multimea cum se roaga cu fruntea lipita de zid. Perimetrul alocat femeilor, cu mult mai mic decat cel pentru barbati, e un adevarat spectacol. Unele recita rugaciuni cu capul infundat in carte, altele imbratiseaza zidul, pe cand unele il ating doar putin cu mana. Vezi atat femei din familii evreiesti ultrareligioase, pe care le recunosti dupa imbracamintea extrem de sobra, cat si doamne cu esarfe Hermès pe cap si posete Chanel pe umar.
- Vezi mai multe locuri de vizitat in Israel!
Page: 1 2