Începând cu 8 ianuarie, poți urmări Subteran pe Netflix, primul serial original românesc al platformei de streaming, creat de Steve Bailie și regizat de Octav Gheorghe, Daniel Sandu și Anca Miruna Lăzărescu, o poveste palpitantă în care interlopii și afacerile periculoase își fac brusc loc în viața unei familii în aparență liniștită, dar care deține de fapt secrete. Cu o distribuție formată din Irina Artenii, Ana Ularu, Cezar Grumăzescu, Cosmin Teodor Pană, Conrad Mericoffer, Florin Piersic Jr. și mulți alții, acest thriller e dozat cu multă adrenalină, acțiune, răsturnări de situație și curse haotice prin București.
Ana Ularu o interpretează pe Cami, o specialistă în IT care, în lupta ei pentru răzbunare și supraviețuire, face echipă cu un agent sub acoperire, pe nume Roman, jucat de Cezar Grumăzescu. Irina Artenii le interpretează pe gemenele Tili și Crisi, fiicele interlopului Tănase, căruia Florin Piersic Jr. îi dă viață pe micile ecrane. Tili și Crisi sunt, la rândul lor, într-o goană pentru putere și pentru a demonstra cine sunt. Pentru Irina este primul rol mare pe ecran, așa că a fost ocazia ideală să vorbim despre acest proiect de o asemenea amploare, ce le stimulează pe cele două personaje pe care le joacă și cu ce a rămas în urma experienței.
ELLE: Știu că ești născută în Republica Moldova, dar crescută la București. Poți povesti, pe scurt, despre copilăria ta? Cum erai atunci și ce preocupări aveai?
IRINA ARTENII: Doar m-am născut în Republica Moldova și am păstrat legătura având aproape toate rudele, în afară de părinți și soră, acolo. Îmi petreceam toate vacanțele de vară cu verișori, suntem o familie foarte mare. O să povestesc una dintre amintiri, care cred că e cea mai reprezentativă pentru parcursul meu de atunci și până acum. Am o verișoară care, între timp, a devenit regizor de film și, când eram mici, obișnuiam să facem o serie numită Prințesa Nebună, în care ea mă filma, și noi făceam tot felul de mici sketch-uri în care încercam să facem niște anecdote; să dorm pe canapea și tot nu reușeam să găsesc o poziție bună, mutam perna, plapuma, toate cele, ca în final să mă pun să dorm pe jos. Așa ne distram noi, printre altele. Am avut o copilărie foarte frumoasă, pentru că am petrecut mult timp afară. Nu erau telefoane până destul de târziu și asta mă bucură, că am avut parte de ambele lumi. Și de copilăria aia clasică de jocuri inventate pe-afară, în aer liber, de jucat pe stradă, dar ulterior și de partea asta tehnologică, cu jocuri pe calculator. Cred că am avut din toate. M-a ajutat să ajung unde sunt și cum sunt astăzi.
ELLE: Înțeleg, așadar, că de mică ai vrut să mergi pe drumul ăsta al actoriei, nu te-ai îndreptat și către altceva.
I.A.: M-am hotărât destul de târziu. Abia când am ajuns adult mi-am dat seama că poate a avut o legătură jocul ăla pe care-l făceam. Când eram mică, voiam să mă fac fie designer vestimentar, și desenam destul de multe rochii, haine; fie medic veterinar, până mi-am dat seama că n-am tăria de caracter să stau lângă animale care suferă, pentru că iubesc foarte, foarte mult animalele. Și când am înțeles că trebuie să am grijă de animale care sunt bolnave, au pățit ceva, le e rău, le e greu, nu sunt în stare. Adică o să plâng lângă ele și nu o să reușesc să le ajut cu adevărat. Dar partea asta cu actoria a continuat natural. În liceu am intrat într-o trupă de teatru pentru adolescenți, Brainstorming. Mergând la festivaluri, făcând mai multe spectacole în fiecare an, mi-am dat seama că e ceva ce-mi place. Și că îmi oferă o libertate mult mai mare decât orice altă meserie pe care aș alege-o. Actoria îmi deschide atâtea porți și uși pe care, altfel, nu cred că aș fi putut să le deschid sau acopăr.
ELLE: Legat de Subteran, tu cum ai perceput proiectul? Mi se pare că e provocator din foarte multe puncte de vedere.
I.A.: Este unul dintre cele mai mișto proiecte în care am lucrat, fiind atât de complex. Mai ales că e și un dublu rol, cu atât mai antrenant și greu de dus. Dar e un proiect de o anvergură atât de mare, încât de la început eram foarte entuziasmată și voiam să iasă cât mai bine. Este un proiect extraordinar din care mă bucur foarte tare că fac parte și abia aștept să-l descopere oamenii și să vedem cum rezonează cu ce am făcut.
ELLE: Cum a fost la casting?
I.A.: Pentru mine, a fost foarte la îndemână. Am avut la casting de dat probă și pentru Tili și pentru Crisi, cele două surori. Pentru Crisi am zis că trebuie să pornesc de undeva. Fiind un casting, n-ai atât de mult timp în care să arăți diferențele dintre cele două sau să dai o plajă foarte largă de emoții, sentimente, trăiri. Pentru Crisi am luat o perucă, ca să fie diferența vizibil mare și am mizat pe partea asta, iar Tili cred că am simțit-o de la început. Am înțeles foarte bine din scenele pe care le-am primit care e direcția ei, încotro se îndreaptă, de ce face anumite lucruri, care e motivația ei. Iar partea cea mai bună și mișto e că am dat casting cu Cosmin Pană și uite că amândoi am luat rolurile.
ELLE: Dar vorbind despre Tili și Crisi, tu cum le percepi pe ele? Cum le-ai caracteriza?
I.A.: Tili e foarte hotărâtă, dispusă să facă absolut orice ca să-și atingă scopul, indiferent de mijloace. E foarte puternică. Se află într-o lume extrem de grea și dură, a bărbaților, plină de corupție, violență și reușește nu doar să fie luată în seamă, dar să pună osul la treabă, chiar dacă nu face cele mai înțelepte și corecte decizii în viață. Dar e stăpână pe ea, știe exact ce vrea, reușește să se mențină pe linia de plutire, să nu fie afectată. Crisi și-ar dori să fie și ea la fel de puternică precum e Tili, doar că nu reușește. E fata lui tati, e mai blândă, mai cuminte, la fel de spontană cum e Tili, doar că nu are același gen de abilități pe care Tili a reușit să le dobândească de-a lungul vieții. A fost mult mai protejată, tatăl iubind-o și alegând-o pe ea mai mult, fiind fata lui preferată. Dar nereușind să-și dezvolte aceste abilități de stradă, deși încearcă să o imite sau să se implice mult mai mult în afacerile tatălui ei, nu se pricepe la fel de bine. E mai aeriană, poate un pic mai naivă în anumite situații. Sunt foarte diferite.
ELLE: Cum te situezi în raport cu ele? Care crezi că îți e mai aproape de tine, de cum ești în viața reală?
I.A.: Tot spre Tili aș merge. Cred că de asta mi-a fost și așa ușor să o înțeleg. Pentru că reușesc să fiu rațională în situații critice, să mă stăpânesc la fel de bine când am ceva de rezolvat care totuși mă copleșește din punct de vedere emoțional. Și asta poate să facă și ea. Am un soi de duritate când e cazul. Oricât de prietenoasă îmi place să cred că sunt, dacă e nevoie pot să fiu dură, să setez niște limite, să spun nu.
ELLE: Dar a fost ceva foarte dificil? Mie, cel puțin, îmi vin în minte toate acele scene de luptă și de violență. Cum au fost pentru tine?
I.A.: A fost minunat pentru că nu m-am mai întâlnit cu genul ăsta de scene, de situații și am avut o echipă extraordinară. Cascadorii au fost minunați și, deși n-am avut atât de mult timp pe cât ar fi trebuit sau ar fi fost nevoie, au reușit să lucreze, să repete cu noi, cât să înțelegem ce avem de făcut, să știm cum să ne protejăm, să nu riscăm să ne accidentăm în nici un fel. Și pot să zic că, pe cât de greu a fost, pe atât de tare mă bucur că am reușit să-mi fac singură toate cascadoriile, mai puțin mersul pe motocicletă. Dar restul le-am făcut eu, chiar dacă mereu erau pregătite colegele de la cascadori. Am reușit să le fac singură și asta mă bucură, pentru că înseamnă că au reușit și ei să ne învețe foarte bine, să explice. Deși aveam mari emoții legate de partea asta, ca să nu spun frică, dar când te lupți, mai ales dacă e implicat un obiect real, că uneori nu poți să folosești doar obiecte butaforice, pentru anumite cadre de detaliu, ai o panică, pentru că vrei să ai grijă de partenerul cu care lucrezi și de tine, evident, dar nu vrei să rănești pe nimeni, nu vrei să strici nimic și e o presiune destul de mare și mă bucur că am trecut cu bine peste, nu s-a accidentat nimeni.
ELLE: Cum a fost lucrul cu restul colegilor, dincolo de ecran?
I.A.: Chiar am avut mare, mare noroc. Cu Cosmin am click-uit încă de la casting și vreau să-i mulțumesc. A fost un partener extraordinar. Dacă aveam emoții, știa cum să mă ajute. Dacă nu eram siguri pe ce avem să facem sau ni se părea ceva ușor ciudat, vorbeam unul cu altul, reușeam să găsim un numitor comun. În scenele intime e foarte important să ai un partener în care să ai încredere, să știi că e acolo pentru tine și care te ajută. Amândoi am fost destul de stâlpi unul pentru celălalt, poate el pentru mine mai mult. Dar ne-am înțeles extraordinar. Cu el nu mă știam dinaintea filmărilor, ne-am cunoscut la casting. Cu Ana mă știam mai demult, dar n-am lucrat împreună niciodată și e minunată. I love her, e funny, e foarte mișto lucrul cu toți, pentru că sunt oameni mega profesioniști care totuși nu se iau în serios. Ne facem treaba cât de bine putem, suntem acolo, depunem tot efortul pe care putem să-l depunem, dar în același timp nu ne dăm mare importanță că „cine suntem și ce facem noi.' Suntem oameni și ei au fost oameni până la capăt și am reușit să creăm niște relații foarte mișto. Cumva mai mult decât colegi.
ELLE: S-a schimbat ceva în tine după ce ai lucrat la serial? Poate ai rămas cu ceva în minte, o învățătură, o lecție?
I.A.: Cred că ce s-a schimbat în mine e că am revenit cu o mai mare dorință și forță la sală. Mereu am făcut sport și am încercat să mă țin activă, dar după serial mi-am dat seama că ține de mine ca om să fiu pregătită pentru genul ăsta de experiențe, de roluri și am continuat să am o și mai mare grijă față de mișcare și de corp. Asta cred că a fost cel mai mișto, că încercam tot felul de lucruri noi, mișcări, tipuri de gândire. Cu asta am rămas: să mă pun în situații în care să experimentez ceva nou.
ELLE: Cu ce crezi că vine nou Subteran pentru industria de seriale din România? Cu ce se diferențiază? Sau ce vrea să aducă mai mult pentru public?
I.A.: Cred că cu ce se diferențiază cel mai tare e felul în care prezintă atmosfera asta din București. Îl arată într-o lumină mai interesantă pentru public, îl scoate din zona de oraș comunist, care a fost foarte mult influențat de perioada comunistă. Îl aduce într-o lumină nouă, nu se bazează doar pe „hai să arătăm ce fac anumite personaje.' Fiecare personaj în sine are un parcurs important pe care îl înțelegi, are motivațiile personale care sunt foarte bine conturate și cred că ideea asta, în care nu e vorba doar de subiectul mare, despre această familie de mafioți în care se infiltrează cei care vor să-i oprească și să-i închidă, e mai mult de atât. E despre relațiile dintre ei, răzbunare foarte mult, determinare, toate astea la care se adaugă muzică românească, nu doar comercială, ci și underground, ca să meargă în ton cu titlul serialului. E o atmosferă creată foarte bună care cred că e ușor diferită de producțiile de până acum. Nu a fost scopul să fie ceva diferit, să ieșim noi în evidență, dar în sine toată ideea și tot conceptul din spate cred că spre asta a dus, dacă e să vorbim de niște diferențe.
Citește și:
Nicoleta Hâncu, despre „Anul Nou care n-a fost’ și ce ar vrea să preia publicul din film: „Să înțeleagă mai bine cum trăiau oamenii’
Foto: Andrei Runcanu