In Romania, nu obisnuiam sa am o viata mondena, refuzam politicos aproape orice invitatie la evenimente sociale – poate si pentru ca aveam parte de ele saptamanal, dar numai in calitate de M.C., adica de prezentator. Cu scena eram obisnuita, imi faceam temele, imi spuneam discursul si urmaream cu sfintenie desfasuratorul, iar cand imi terminam treaba, nu ramaneam nici o secunda in plus in multime, ci preferam sa fug acasa.
Ceea ce parea probabil o „fitosenie’ era doar un soi de autoaparare in fata conversatiei despre nimic, o teama de pierdut vremea, dar si un soi de oboseala care se instaleaza mereu dupa munca pe scena – directul la TV, dar si vorbitul in fata multimii iti consuma multa energie, mai ales cand scade cantitatea de adrenalina pe care ti-o dau emotia, aplauzele, vertijul succesului. Nu sunt povesti, sunt stari pe care le-am probat in ani de experienta si pe care am invatat sa le controlez in favoarea mea. Fie vorba intre noi, la toate astea se adauga si faptul ca, dupa trei-patru ore de stat numai in picioare, pe cele mai ametitoare tocuri, simt o nevoie disperata sa trec la tenisi.
Ei bine, dupa niste ani petrecuti in alta tara, am constatat ca nu prea poti evita iesirile sociale, daca vrei sa-ti construiesti un circuit social, daca vrei sa cunosti oameni interesanti, daca vrei sa ai prieteni printre ei. N-a fost chiar un „zis si facut’, a trebuit sa fiu luata aproape cu forta de niste prieteni la cateva astfel de evenimente si, culmea, am decis ca „small talk’-ul nu e chiar asa o drama, ba chiar poate capata nuante foarte vii, energizante si benefice.
Cu mici exceptii, mai toate party-urile la care m-am prezentat aveau o componenta caritabila, deci imi ofereau din start argumentul ca nu-mi pierd vremea. Baluri, receptii, cocktailuri, soirée-uri – indiferent ce nume poarta, pentru toate exista un set de reguli pe care aici lumea le respecta si m-am gandit ca ar fi interesant sa dau un „share’ la ele pentru cititoarele acestei reviste elitiste.
Mai intai, invitatia trebuie citita cu simt de raspundere, ca sa stii cum te imbraci, unde trimiti cecul cu donatia ta, la ce ora si unde te vei prezenta in cel mai frumos si adecvat ambalaj al fiintei tale. Faux-pas-uri se mai intampla si aici, dar atat de rar incat pare ca doar ai vrut sa fii excentric.
Daca vrei insa sa nu faci nici o nota discordanta, te vei supune cerintelor si vei imbraca tinuta de cocktail, daca asa scrie mic, dar clar, pe ultimul rand al invitatiei. De la simpla LBD (little black dress) pana la orice alta alegere cu paiete care sa inceteze maximum la nivelul genunchiului, esti pe drumul cel bun, mai ales daca ti-ai luat sandalele potrivite, o poseta fina si citeva bijuterii de soi… sau deloc. Banuiesc ca va imaginati ca aici doar debutantele fac demonstratii de forta, in rest femeile sunt elegante si relaxate, fine si ingrijite, adica au toate manichiura, pedichiura, coafura si machiajul impecabile. Aproape la fel de sigur cred ca nici una dintre femeile pe care le-am vazut la aceste party-uri nu sta trista in fata dulapului, tipand ca n-are cu ce sa se imbrace, ci intra in niste dressing-uri in care isi poate parca si masina, la o adica, si iese de acolo degraba si bine dispusa, cu rochia in care se simte minunata si gata de atacul social.
Poate o sa va mire, dar aici nimeni nu intarzie, mai ales la evenimentele la care e anuntata si participarea Printului Albert. Dupa Print, nu mai intra nimeni si asta afli chiar de la intrare, unde bodyguard-ul nu e induiosat nici de banii vreunui miliardar, nici de rangul vreunui aristocrat care a ratat ora de intrare. La fel de frumos si civilizat, toata lumea se ridica in picioare cand intra Printul si Printesa si nu navaleste nimeni pe ei pentru o poza de Facebook. Dupa ce se termina protocolul, discursurile si taiatul vreunei panglici, poti spune ca s-a dat dezlegare la petrecere si distractie. Desigur, pe intelesul fiecaruia, dar fara note stridente si apucaturi bizare.
Page: 1 2