Interzis la cunoaștere, liber la ură. Cum decide Senatul ce nu trebuie să afle tinerii în școli

Senatul României a adoptat ieri un proiect de lege care interzice în școli, universități și alte spații dedicate educației și formării profesionale orice referire la identitatea de gen.

Editorial de Ioana Ulmeanu

Senatul României, cameră decizională, a adoptat ieri un proiect de lege propus de doi parlamentari PMP care interzice în școli și universități orice referire la identitatea de gen.

Mai exact, L87/2020 interzice în școli „activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași.”

Proiectul de lege care a trecut prin Senatul României și așteaptă acum promulgarea de către președintele Iohannis a fost inițiat de senatorii PMP Lungu Vasile-Cristian și Pașcan Emil-Marius, iar amendamentul despre care vorbim aici a fost propus de senatorul Lungu, un teolog care a absolvit seminarul la Zalău și s-a specializat apoi la una dintre cele mai mari universități private catolice din SUA. De notat este că propunerea a trecut cu 81 de voturi pentru, 22 împotrivă și 27 de abțineri.

Ce este identitatea de gen

Conceptul de identitate de gen se referă la genul cu care se identifică o persoană. Utilizat în psihologie, sociologie, lingvistică etc., conceptul acesta semnifică felul în care sunt percepute, într-o anumită societate, anumite roluri, numite și roluri de gen. Felul în care ne îmbrăcăm, datoriile pe care le avem în viața noastră în societate (apărare, furnizarea celor necesare traiului pentru bărbați, sau procreere, îngrijire, pentru femei, de exemplu), felul în care ne comportăm, așteptările pe care societatea le are de la noi – toate aceste lucruri intră în sfera genului. Care ar fi, pe scurt, ceea ce se așteaptă de la noi toți din punct de vedere social, în urma unor caracteristici biologice.

În societățile tradiționale rolurile acestea sunt foarte strict împărțite, dar pe parcursul ultimei sute de ani au fost făcute progrese solide. Dacă, spre exemplu, acum o sută de ani femeile nu aveau drept de vot sau de proprietate, acum sfera rolurilor lor de gen este mult lărgită, incluzându-le și pe acestea (dar și altele). Pe baza acestui concept au fost gândiți termeni precum discriminarea de gen sau violența de gen – lucruri care nu ne sunt deloc străine în România. Despre asta este vorba și în Convenția de la Istanbul, la care România a aderat și care are ca scop prevenirea și combaterea violenței asupra femeilor. Chiar senatorul Lungu a fost deranjat de delimitarea dintre sex biologic și gen, așa cum apare ea în Convenție. Într-un interviu acordat în toamnă publicației Libertatea, acesta spunea: „România a transpus în legislația națională Convenția de la Istanbul, pentru combaterea violenței împotriva femeii. Dar s-au strecurat câteva prevederi care n-au nici o legătură cu ce trebuie să fie acest acord. Și avem pentru prima dată în legislația națională delimitarea între termenii sex biologic și gen.”

În plus, există în România departamente întregi ale unor instituții de învățământ care se ocupă de studiile de gen – adică de tot ce intră în această sferă. Universitatea Babeș Bolyai, SNSPA și Universitatea București, Universitatea de Vest Timișoara și Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, de altfel, s-au exprimat deja vehement împotriva acestei modificări legislative.

În cazul persoanelor transgender, sexul biologic și genul sunt complet diferite – ceea ce face ca persoanele transgender să fie afectate în alt sens de această modificare a legii, până în punctul în care li se neagă, pur și simplu, existența. Asociația MozaiQ, care susține egalitatea persoanelor LGBTQ+, a condamnat această lege, spunând că merge „împotriva intereselor tinerilor din România și are potențialul de a crea în România un vacuum de informație cu efect direct asupra tinerilor LGBT, a bullying-ului în școli și a instituționalizării unui regim punitiv împotriva cadrelor didactice.” În plus, a arătat Vlad Viski, director executiv Mozaiq, „tinerilor LGBT din România, care există peste tot, li se spune astăzi că identitățile lor nu contează.” De altfel, în interviul pentru Libertatea, senatorul Lungu nega evidența și spunea pur și simplu că persoanele transgender nu există. „Din punctul meu de vedere nu există această minoritate.”

De ce e absurdă modificarea legii educației?

Foarte pe scurt, pentru că încalcă drepturi.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului stipulează, la Articolul 2, Protocol 1, că nici unei persoane nu i se poate nega dreptul la educație. Pentru că modificarea aceasta de lege vine din partea unui teolog, și într-un fel pare motivată de același fel de convingeri care i-au determinat pe parlamentarii din Grupul de rugăciune să restricționeze accesul la educația sexuală în școli, numită acum educație sanitară, poate că ar fi interesant să menționăm articolul complet.

Cea de-a doua frază a articolului arată că „În exercitarea oricărei funcții pe care și-o asumă în relație cu educația și predarea, statul va respecta dreptul părinților să asigure o asfel de educație și predare în conformitate cu propriile convingeri religioase și filosofice.” Dar cum cea de-a doua frază este legată fundamental de prima, acest lucru va însemna că, atunci când convingerile părinților vor contrazice dreptul fundamental al copiilor la educație, dreptul copilului are câștig de cauză (Harris, O’Boyle and Warbrick, Law of the European Convention on Human Rights, Oxford, a patra ediție). Mai pe înțelesul tuturor, indiferent de ce tipuri de convingeri religioase sau de alt fel ar fi vorba atunci când se motivează interdicția accesului la o informație de un anumit tip pentru un tânăr care studiază, dreptul tânărului de a studia într-o manieră obiectivă și pluralistă va prevala în fața oricăror alte drepturi ale altcuiva.

Apoi, este vorba despre libertatea de exprimare. Adusă în dezbaterea publică de mai mulți reprezentanți ai unor unități de învățământ, alături de interferența statului în autonomia universităților, libertatea de exprimare este înscrisă în articolul 30 al Constituției României și este inviolabilă. Așa încât a interzice „răspândirea teoriei sau opiniei identității de gen” nu e posibil, pentru simplul fapt că nu poți interzice cuiva să aibă o opinie. Confuzia dintre opinie și teorie din textul modificării arată, de altfel, și cât de multe știe inițiatorul despre asta.

Libertatea de exprimare face obiectul articolului 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: „Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.”

Mai mult, este vorba aici și despre discriminare, care face obiectul articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.). Curtea europeană a invocat în mai multe hotărâri ale sale noțiuni din sfera identității de gen, precum perpetuarea stereotipurilor de gen, și s-a pronunțat în favoarea egalității de gen în cazuri precum Konstantin Markin v Russia, unde a spus „promovarea egalității de gen este azi un scop major al statelor membre ale Consiliului Europei”.

Ce urmează acum

În vreme ce o organizație a lansat deja o petiție pentru a cere președintelui României să nu promulge legea, a fost anunțat și un flashmob în fața Palatului Cotroceni, cu același scop. Alianța Națională a Organizațiilor Studențești (ANOSR) și Consiliul Național al Elevilor (CNE) au condamnat, împreună, adoptarea de către Senat a amendamentului, spunând că Parlamentul „a legiferat abuzurile asupra persoanelor al căror gen nu corespunde sexului biologic, a limitat dreptul la educație al acestora și a instigat la ură împotriva lor.” Reprezentanții acestor organizații au subliniat și că instituțiile europene au cerut în repetate rânduri instituțiilor României să își asume politici ferme de combatere a discriminării, inclusiv a discriminării de gen, un domeniu acoperit de convențiile și tratatele europene. Și apoi, Parlamentul României, spun aceștia, nu are competența de a decide punctual aspecte care țin de programa școlară în vigoare, iar această depășire a atribuțiilor sale ar legifera, practic, interzicerea unor programe de studii de licență sau domenii de masterat deja existente în universitățile românești.

Până la redactarea acestui material a apărut știrea neconfirmată oficial că președintele Iohannis nu intenționează să promulge modificarea legislativă.