Interviu – Zarug, designerul care a ajuns in Est prin Vest

Umor, inteligenta, sarcasm, talent, autoironie. Cateva dintre calitatile care il definesc cel mai bine pe unul dintre cei mai talentati designeri romani. Maurice Munteanu a stat de vorba cu Mihai Dan Zarug despre moda, asa cum este ea. Si cum ar trebui sa fie.

Interviu – Zarug, designerul care a ajuns in Est prin Vest

ELLE: Cum arata moda romaneasca in 2014 din perspectiva unui designer roman care refuza cu incapatanare sa se supuna „normelor estetice locale?
MIHAI DAN ZARUG: Moda romaneasca arata ca o fata batrana pe care nu o mai asteapta mare lucru, dar inca mai spera la marea poveste de dragoste. Intr-adevar, refuz sa ma pliez pe aceste „norme pentru ca nu ma reprezinta. Nu ma regasesc deloc in rochiile ultra-mulate, in cele de printesa ferentariana cu dantelute si corsete, si nici in extrema cealalta a unui coolism fortat, cu tenta intelectualo-underground. Eu chiar cred in naturalete si relaxare si nu propun decat item-uri care imi plac si pe care le-as purta si eu daca as fi femeie.
Sigur ca as putea incepe un discurs razvratit si furios cum ca publicul roman nu intelege, cum ca nu e educat, si sa incerc sa proiectez „vina pentru o dezvoltare lenta a brand-ului meu pe consumator. Realitatea este ca eu sunt OK cu ritmul pe care mi l-am creat in ultima perioada, sunt incantat ca am o clientela care ma intelege si care ma place asa cum sunt.

ELLE: Daca ai avea pentru o zi inelul Arabelei, ce ai schimba si ce ai pastra (pornind de la premisa ca ai pastra ceva) in moda romaneasca?
M.D.Z.: Daca as avea inelul Arabelei numai pentru o zi, nu as schimba absolut nimic pentru ca oricum in urmatoarea zi toate ar reveni la ordinea lor romaneasca.

ELLE: Nu am sa te intreb care este profilul clientei ZARUG, ci cum se raporteaza clientele la hainele tale. Ce feedback-uri primesti?
M. D. Z.: In general, clientela mea e una fidela, care revine permanent. Cateodata le provoc sa incerce ceva care le scoate din matca lor si le simt reticenta si neincrederea, dar in momentul in care probeaza acea piesa totul se schimba. Atunci imi place sa le observ trairile, de la neincredere si nesiguranta pana la uimire – cand isi regasesc imaginea in oglinda. Le simt fericite si asta mi se pare cea mai mare satisfactie.

ELLE: Investesti foarte mult in materiale si esti obsedat de finisaje. Cu toate acestea, pretul hainelor tale este mai mult decat civilizat. Cum reusesti sa pastrezi aceasta balanta?
M.D. Z.: De mai bine de cinci ani, imi import materialele din strainatate, de la tesatori recunoscuti mondial. Am cam aceiasi furnizori specializati dintotdeauna si ii respect enorm pentru savoir-faire-ul fiecaruia dintre ei. Sigur ca atunci cand nu faci volume mari, colaborarea cu cei mai multi tesatori si producatori devine o problema, insa nimic nu e imposibil si, chiar si in conditiile acestei crize financiare, mai exista oameni care isi fac meseria din pasiune si care sunt dispusi sa investeasca incredere intr-un talent tanar.
Mania mea pentru calitate mi se pare normala. Activez intr-un domeniu foarte concurential si in care domneste subiectivul, nu cred ca e cazul sa imi pun si piedici obiective care tin de calitate. Cat despre preturi, ale mele, desi nu sunt cele mai mici, sunt facute conform unor calcule matematice realiste si raportate la calitatea produselor mele.

ELLE: Exista o femeie pe care ti-ai dori sa o imbraci?
M.D.Z.: Oricare, contra cost.(Rade) Imi place sa imbrac femei normale cu vieti normale si cerinte normale. Nu am vanat niciodata vedete care sa ma „endorseze si poate ca e gresit, insa ma bucur mai mult sa vad reactiile de multumire ale unor oameni normali fata de produsul meu, decat un zambet vag al unor oameni obisnuiti sa li se cuvina totul.

ELLE: Desi imi povesteai ca iti plac foarte tare camasile si, in general, piesele basice, in colectiile tale descopar in permanenta piese extrem de sofisticate. Stiu ca este o intrebare-cliseu, dar te preocupa tendintele?
M. D. Z.: Sigur ca ma preocupa. Altfel as fi putut foarte bine sa fac costume de scena elisabetane. Ma ghidez constant dupa vorba lui Coco Chanel, care spunea ca moda nu inseamna nimic daca nu ajunge pe strada. Cred ca un designer trebuie sa fie foarte bine informat, si nu numai in domeniul in care activeaza, pentru ca ceea ce se intampla in lume schimba comportamentul consumatorului.
In acelasi timp, orice designer trebuie sa isi gaseasca stilul propriu, o voce relevanta pentru un anumit auditoriu, independent de tendintele momentului. Haina trebuie sa aiba suflet, altfel nu este altceva decat o carpa sic pentru trei luni. Un designer bun stie sa conjuge perfect aceste doua elemente. Imi plac intr-adevar camasile si toate derivatele din camasarie, ador sa ma joc cu poplinul, iar genul asta de produs va deveni mult mai prezent in colectiile mele viitoare. Cred ca activitatea de camasar e cea care imi va defini viitorul ca specializare.

ELLE: Care sunt designerii pe care ii apreciezi?
M.D.Z.: Ii apreciez pe aceiasi dintotdeauna pentru diverse motive. In timp am ajuns sa apreciez si oameni pe care altadata nici nu ii luam in calcul. Cred ca experienta m-a facut sa vad si altceva decat o rezonanta estetica cu un anumit designer si am ajuns sa iubesc in primul rand libertatea, pentru ca este al dracului de greu sa ramai tu insuti in ziua de azi si sa-ti permiti luxul de a te exprima ignorand studiile de piata. Il consider in continuare pe Azzedine Alaïa un zeu, pentru ca si-a construit propriul lui sistem si, culmea, functioneaza foarte bine.
Walter van Beierendonck si Hussein Chalayan. Pentru creativitate si inovatie constanta. Cred ca ambii sunt geniali in a-si exprima libertatea. Christophe Lemaire, Phoebe Philo, Raf Simons pentru estetica. Karl Lagerfeld pentru anduranta. John Galliano de cand i-a apus steaua. Pentru ca, indiferent ce s-ar spune, el a pus temelia imperiului Dior, care inaintea lui era un brand imbatranit si desuet. Cred ca ar fi meritat mai multa consideratie, dar in definitiv moda e un mediu ingrat.

ELLE: Care sunt principalele lucruri pe care le-ai invatat din experienta ta pariziana?
M.D.Z.: La Paris am facut un MBA de doi ani in Managementul si Marketingul Luxului. O diploma pe care o mai are o singura persoana din Romania, lucru care ma face semi-unicat si extrem de detestat in acelasi timp. La Paris am invatat ce inseamna luxul ca industrie, si de dragul discursului voi integra aici si moda. Am invatat care sunt principalele motoare ale unui business de lux si cum se actioneaza fiecare dintre ele ca sa ajungi acolo unde iti doresti: Strategic Management, International Development, Retail network development Merchandising, Communication, Media Planning, Luxury marketing – Creative Marketing. Scoala franceza e bazata foarte mult pe practica si mai putin pe teorie. In timpul scolii am avut ocazia sa intru in nenumarate case de lux pentru diversele proiecte practice pentru scoala. Cele mai memorabile sunt cele pentru Hermès si pentru Alaïa. Eu, personal, as recomanda oricui are ocazia sa invete in strainatate, sa o faca. E o experienta revelatorie pentru cat e de inutil invatamantul romanesc bazat pe memorarea tampa a unor informatii inutile.
Am lucrat mai intai ca asistent de presa la biroul TOTEM, care ii avea atunci clienti pe Raf Simons, Damir Doma, Véronique Branquinho, A.F. Vandervorst, Manish Arora, Walter van Beierendonck, Bernhard Willhelm. Ma ocupam de relatiile cu stilistii si editorii de la toate publicatiile din lume, mai putin Japonia (si vreau sa spun toate publicatiile care conteaza), de tinutele pentru shooting-uri, retururi, liste de invitati, comunicate etc. Sunt foarte mandru sa spun ca am ajutat la show-ul de debut al lui Damir Doma, care era organizat chiar la Ambasada Romaniei de la Paris. Acolo am invatat ce inseamna PR de moda si ce presupune realmente aceasta meserie. Apoi am fost angajat ca Responsabil de Studio al unei marci de designer, Alain Gossuin. Alain fusese „The male top model al anilor 80 si isi lansase brand-ul de lux cu cinci ani inainte, impreuna cu iubitul sau, un agent comercial redutabil. Stilul lui era unul clasic with a twist. Si el era la fel de maniac in ce priveste calitatea, ca si mine.
La ei am invatat cum se face o colectie, ca structura, cum se fac preturile, cum se aleg materialele, cum se negociaza cu manufacturile, adica tot ce presupune activitatea de studio de moda. A fost cea mai intensa activitate pe care o facusem vreodata si lucram inclusiv duminicile ca sa imi pot intra in ritm.

ELLE: Din punctul tau de vedere, care sunt diferentele dintre sistemul romanesc si cel parizian (nu, nu am sa il numesc francez) atunci cand vine vorba despre moda?
M.D. Z.: Nu pot face o comparatie pentru ca sistemul romanesc nu exista. Nu exista nimic din ce presupune moda ca sistem parizian, newyorkez, milanez sau macar berlinez: o asociatie a designerilor, o Saptamana a Modei, birouri de presa, agenti comerciali de moda, showroom-uri, targuri, sistem de retail functional. Deci care sistem romanesc?

ELLE: Ce ar trebui sa contina garderoba perfecta?
M. D. Z.: Nu stiu ce inseamna garderoba perfecta. Cine o are o considera cel mult perfectibila. Si oricum acei oameni imbraca mereu aceeasi pereche de jeansi clasici si acelasi tricou, eventual alb.
Ce ar trebui sa contina o garderoba decenta minimala: un jeans basic indigo, doi pantaloni negri, un pantalon gri din flanel, un blazer cu o croiala androgina negru, si/sau un carré Chanel, trei tricouri albe simple, un tricou gri, un tricou negru, doua tetra gri deschis, patru camasi albe din poplin, un cardigan din casmir, o fusta plisata neagra de matase, un perfecto de piele negru, un pardesiu din camel sau lana gri.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Libertatea
Ego.ro
Publicitate
Antena 1
Unica.ro
catine.ro
Mai multe din lifestyle