Despre Umbre, „o creatie originala’ HBO Romania, s-a scris pe mai multe suporturi ca e cel mai bun serial romanesc facut vreodata. Bine scris, bine jucat si bine filmat. Un soi de Breaking Bad romanesc cu un personaj cu o viata dubla si nume autohton, Relu (Serban Pavlu), ziua sofer de taxi, noaptea recuperator de bani, pentru un mafiot din Bucuresti.
Pe scurt, sinopsisul primului sezon, compus din 8 episoade, nu promite o poveste incredibil de originala. Inca un serial cu gangesteri, cum au mai fost facute atatea altele, de la „clasicul’Sopranos, la ultimul de gen care mi-a placut, Peaky Blinders. Nu subiectul e original, ci modul in care este tratat. Felul in care sunt construite personajele, care miros romaneste, se imbraca romaneste si vorbesc un argou pe care imi imaginez ca ar trebui sa-l vorbeasca oamenii care se scalda in ape interlope.
Nimic nu e definitiv negru sau iremediabil alb. In Umbre e o discutie despre complexul tatalui la Carl Gustav Jung. Nu conteaza ca in scena de dinainte personajul principal a facut un dezacord care iti zgarie urechile. Daca Umbre a entuziasmat asa de tare publicul e pentru ca, pentru prima oara, un scenarist a plecat de la ideea ca publicul romanesc trebuie respectat.
Interviu cu Bogdan Mirica, 37 de ani, scenaristul si regizor, caruia, de fapt, nu ii place sa dea interviuri.
A History of Violence
Nu am timp sa fac schimb de amabilitati (de altfel nici nu au fost fineturi de tipul asta in conversatia noastra), ca Bogdan imi spune direct ca pe el nu il intereseaza sa dea interviuri. Ca nu i se pare natural ca el, ca scenarist sa fie mediatizat. E normal ca actorii sa fie alintati, scosi in lume, dar cumva artificial ca el sa fie vedeta. Stiu ca nu e vorba de timiditate si intuiesc ca nu e nici un soi de modestie falsa. Dar asa se intampla de obicei: cel mai greu e sa vorbim sincer despre lucrurile sau oamenii pe care ii iubim.
ELLE: Ce a placut in Umbre, din ce am citit, e universul specific romanesc, partea asta interlopa, din sufletul Bucurestiului. Cum ai construit lumea asta?
Bogdan Mirica : Daca intri pe Google si cauti „interlopi romani’, o sa gasesti o gramada de imagini cu oameni care sunt foarte musculosi, dar care sunt in slapi. Sunt multe detalii de genul asta, care sunt foarte penibile, pe care eu am incercat sa le adaug in scenariu, dar pe care in filmele cu gangsteri americani nu le gasesti. Originalul (Umbre e facut dupa un serial australian) era un fel de soap din care am pastrat probabil 5% . Stii, genul de serial in care gangsterii se impusca, dar nu vezi un strop de sange. Si pe mine ma deranjeaza chestia asta. Adica pana la urma tu faci o propunere de conventie cinematografica. Pentru mine cel mai important a fost sa fac un film cu interlopi, dar sa mentin la minim detaliile de gangstereala, de violenta, in limita a ceea ce putem sa facem noi in Romania.
ELLE: Te-ai gandit la niste actori anume cand ai construit personajele?
B.M.: Pentru personajul principal, Relu, ma gandisem la Serban Pavlu. Imi placea fata lui, il stiam ca actor si mi se parea ca poate sa controleze spatiul. Cand l-am cunoscut am fost uimit sa vad ca nu e deloc cum ma asteptam. El in realitate e super glumet si foarte destept, foarte citit… Dar oricum nu voiam un actor plin de tatuaje, care sa para dur. Pentru ca personajul principal din Umbre nu e un gangster, e un om framantat, care are o viata interioara foarte bogata si foarte chinuitoare. Umbre nu e un film cu gangsteri. E un film cu oameni. Genul „gangstereala’ se uzeaza foarte repede. Ideea e sa creezi niste personaje reale care traiesc niste conflicte, niste dileme. Se intampla ca acest context sa fie al lumii interlope, dar eu nu vreau neaparat ca personajele sa fie interlope, pentru ca nu intelegi nimic din ele. Si pe mine nu ma intereseaza violenta, ma intereseaza raspunsul omului normal la violenta.
ELLE: Este vreun personaj de care te simti mai apropiat?
B.M.: Este un scenarist, pe care il cheama Stuart Beattie, care a scris Collateral, un film cu Tom Cruise. Filmul este despre un ucigas profesionist care se duce intr-o noapte la Los Angeles, gaseste un taximetrist la intamplare si il obliga sa il duca in cinci locuri in care vrea el sa omoare cinci oameni. Cineva l-a intrebat pe Beattie „dar ce e cu tine, esti psihopat?’. Iar Beattie a spus „nu, dar trebuie sa gasesti de fiecare data in personaj ceva ce rezoneaza in tine’. Personajul principal din Umbre e introvertit, nu poate sa-si exprime emotiile, are o structura sufleteasca un pic ciuntita. Poate ca nu stie sa iubeasca, sa-si declare iubirea. Restul lucrurilor pe care le vezi la un personaj sunt usor de facut, daca ai un pic de exercitiu, important e sa gasesti resorturile intime. Si ca sa raspund la intrebare, e ceva din mine in fiecare personaj.
Vicky, Cristina, Ferentari
ELLE: Mi se pare ca personajele masculine sunt foarte coerente, pe cand personajele feminine sunt…
B.M.: …niste clisee misogine? (N-am apucat sa termin intrebarea, dar cred ca nu i-a placut)
ELLE: Nu, sunt foarte putini scriitori sau scenaristi care percep foarte bine latura feminina si e normal. Si in Umbre, personajele feminine sunt create pe acelasi calapod, e acelasi tip de femeie…
B.M.: Da, asta e intentionat facut. Dar ce ai spus e adevarat. Pe mine nu m-a preocupat deloc genul asta de frantuzisme.
ELLE: Dar diversificarea personajelor feminine ar putea sa aduca un anume echilibru serialului…
B.M.: Stiu. Dar probabil ca m-am gandit si eu gresit, intr-un fel. Pentru ca m-am gandit ca doar un anume fel de femeie poate sa supravietuiasca in genul asta de lume. Cred ca au toate ceva in comun. Un soi de apetenta pentru violenta.