Modesta si cu o voce scazuta, dar cu vointa unui atlet de performanta, Laura Codruta Kovesi, fosta jucatoare de baschet, si-a inceput cariera in lumea in general lipsita de stralucire a unui Parchet de pe langa o Judecatorie regionala, pentru a ajunge cea mai cunoscuta femeie din tara – si, in acelasi timp, nu cred ca gresim daca o spunem, cea mai temuta. De fapt, invers decat in cazul oricarei alte celebritati din Romania, ultimul lucru pe care cei mai multi isi doresc sa-l auda zilele astea este „Laura Codruta Kovesi vrea sa te vada.
Teama pe care o inspira e justificata. Ca procuror-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, Laura Codruta Kovesi conduce una dintre cele mai de incredere institutii din Romania, cu mai mult de 500 de angajati in toata tara, a caror sarcina sta in investigarea actelor de coruptie comise de cei mai puternici oameni din tara si punerea lor sub acuzatie. De cand detine aceasta pozitie (dupa cativa ani in care a ocupat functia de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie), activitatea DNA s-a intensificat vizibil, rezultatul fiind un numar tot mai mare de personaje din elita politica si de afaceri acuzate si condamnate.
Si totusi, valva pe care o starneste in presa activitatea institutiei pe care o conduce, frecventele atacuri la persoana ei si pozitia unica in care se afla par a fi intr-un remarcabil dezacord cu femeia care se scuza repetat pentru amanarea acestui interviu, ca apoi sa-ti ofere o cafea sau un pahar de apa si sa glumeasca spunand ca e obligatoriu sa accepti inainte ca interviul sa inceapa. Al doilea copil al unei familii din Medias, cu un tata fost procuror si o mama fosta profesoara de limba si literatura romana, Laura Codruta Kovesi ma avertizeaza ca detesta sa discute despre viata personala, pentru ca nu vrea sa vada raspandite astfel de informatii pe Internet.
Totusi, in ciuda avertismentului, raspunde la toate intrebarile. Cu un zambet generos si un umor blajin si adesea autoironic, aceasta femeie care va implini 44 de ani in acest an nu da nici un semn ca e constienta de puterea enorma sau de rolul istoric pe care il are in acest moment in remodelarea societatii romanesti.
ELLE: Va ganditi vreodata ca sunteti cea mai de temut femeie din Romania?
Laura Codruta Kovesi: Nu cred ca e chiar asa… Stiu ca sunt multe glume care circula in spatiul public despre mine. Exista un website care tot timpul face glume si care a scris despre mine ca eu nu beau cafea dimineata, ci lacrimi de corupt, ca nu ma vopsesc pe par cu vopsea, ci cu sange de corupt, ca cineva a vrut sa-mi ofere un martisor de 1 martie si eu nu am vrut sa-l primesc ca nu avea chitanta si l-am arestat. Ma amuza sa citesc asemenea lucruri, dar cred ca cei care ma cunosc si intra in contact cu mine isi dau seama ca sunt un om obisnuit. Nu am nici trei capete, nici cinci maini, nici puteri supranaturale, n-am o bagheta magica. Sunt un om ca oricare alt om, o femeie ca orice alta femeie de varsta mea.
ELLE: Este greu sa va mentineti echilibrul intre munca si viata personala?
Laura Codruta Kovesi: In functia pe care o am acum, da. Categoric nu este un echilibru. Un avantaj, daca pot sa-i spun asa (fiindca este, in acelasi timp, un dezavantaj in viata personala), este ca nu am copii, nu am sot. Si atunci, foarte multe din problemele curente pe care le are o mama si o sotie, eu nu le am, ceea ce-mi confera mai mult timp pentru serviciu. Deci n-as putea sa spun ca este un echilibru, dar cred ca in acest moment ocup o pozitie foarte importanta si toata energia pe care o am trebuie sa o indrept si sa o folosesc pentru a-mi indeplini atributiile. Pentru mine, acum, cariera este mult mai importanta decat viata personala. Sunt foarte multi oameni care depind de mine, este o institutie care evolueaza sau involueaza in functie de deciziile pe care le iau, si asta e prioritatea mea. Sigur ca sunt momente, cum este duminica, in care iti doresti sa ai familie, sa ai copii, sa fii intr-un alt mediu. Dar de fiecare data ma gandesc ca acum am o misiune de indeplinit si asta este mult mai important.
ELLE: Aveti un prieten in acest moment?
Laura Codruta Kovesi: Trebuie sa raspund la intrebarea asta? Nu, in momentul de fata, nu. Nu cred ca as avea timp.
ELLE: E dificil sa iesiti in oras, sa va relaxati?
Laura Codruta Kovesi: Cateodata e o aventura sa ies in public, dar imi place sa-mi traiesc viata cat mai normal si cat mai obisnuit. Ce fac eu aici e doar un job, nu e viata mea. Viata mea e alta… Ma duc la sala, fac sport aproape zilnic, intr-o sala publica, unde are acces oricine, ma duc la cinema, ma duc la mall, ma duc la piata, ma plimb pe strada, ma plimb prin parc, deci fac ceea ce face orice cetatean din Bucuresti. Dar am si mici privilegii. Daca, de exemplu, ma duc la piata si vanzatorul ma recunoaste, vad ca-mi alege merele si zice „felicitari pentru ceea ce faceti, v-am ales mere mai frumoase. Cand merg in parc, se opreste lumea si ma intreaba: „Sunteti doamna Kovesi? Parca semanati!. Unii vor poze, unii ma intreaba ceva, unii ma felicita pentru ceea ce facem. Deci e destul de greu sa spun ca ma duc sa ma plimb, sa ma linistesc, sa fiu eu cu gandurile mele. Dar am prieteni cu care ma vad, cu care fac lucruri pe care orice persoana de varsta mea le face.
ELLE: Cand erati copil, ce visati sa deveniti? Nici un copil nu-si propune sa devina procuror…
Laura Codruta Kovesi: Eu voiam sa fac sport.
ELLE: Faceati nazbatii?
Laura Codruta Kovesi: Ca orice copil, da. Alergam cu copiii de pe strada in curtea vecinilor, mai spargeam cate un geam cu mingea…
ELLE: Tatal dumneavoastra a fost procuror. Inca mai este?
Laura Codruta Kovesi: Nu, a lucrat patruzeci de ani intr-un birou de procuratura din Medias si s-a pensionat cand am ajuns eu procuror general.
ELLE: Si mama?
Laura Codruta Kovesi: Mama mea a fost profesoara de limba si literatura romana, la o scoala generala din acelasi oras. Este pensionara si ea.
ELLE: Ce ati invatat de la parintii dumneavoastra?
Laura Codruta Kovesi: Multe. De la tata am invatat foarte multe legate de meserie, pentru ca a fost procuror atatia ani si sigur ca multe din discutiile noastre erau de natura profesionala. De la mama am invatat sa fiu mai calma, mai rabdatoare, am invatat ceea ce invata orice copil cand vorbim de primii sapte ani de-acasa. E dificil sa vorbesti de parinti, caci pana la urma ceea ce ajungi ca adult este, de fapt, ceea ce au facut parintii cu tine cand erai copil.