Fiona Barton este autoarea romanului „Vaduva’, devenit besteseller in Marea Britanie, publicat la noi la editura Litera. ELLE Romania a stat de vorba cu Fiona Barton despre ignoranta, vinovatie si cat de mult ii cunoastem pe oamenii alaturi de care alegem sa ne petrecem viata.
Fiona Barton a fost jurnalist pentru Daily Mail, Daily Telegraph și The Mail on Sunday, pentru cel din urma castigand premiul Reporterul Anului. Ulterior, Fiona Barton a fost si voluntar in Sri Lanka, iar din 2008 lucreaza cu jurnalisti amenintati si exilati, din toata lumea. Insa, in tot acest timp, avea in minte povestea romanului Vaduva’.
In ziua in care inspectorul de politie Bob Sparkes i-a batut la usa si a inceput sa pună intrebari, Jean Taylor a adoptat un rol pe care il mai jucase, intermitent, si inainte. Un rol care le-a permis ei si sotului ei sa mearga mai departe cand necazurile se acumulau… Dar soțul ei a murit cu o saptamana in urma, iar Jean nu mai trebuie sa se prefaca. Au existat o multime de lucruri pe care ea a preferat sa nu le stie sau sa nu le vada in legatura cu crima oribila de care soțul ei era suspectat. In ultimii ani a fost prea ocupata sa fie sotia perfecta, sa ramana alaturi de el cat timp au trait sub privirile acuzatoare ale celorlalti, hartuiti de presa si de politie. Acum insa nu mai are motiv sa taca. In plus, oamenii – si mai ales insistenta jurnalista Kate Waters – vor sa-i afle povestea, vor sa știe cum a fost pentru ea sa traiasca alaturi de un criminal. Dar, din cosmarul ultimilor ani, Jean a invatat un lucru: ca pe oameni ii poți face sa creadă orice, in special ceea ce vor sa creada. Va putea ea oare sa se dezbare de personajul ei? Sa-si dezvaluie secretele si sa recunoasca – in primul rand fata de sine – adevarul?
ELLE: Cum ati facut trecerea de la jurnalism la literatura? Vi se intampla sa va fie dor de munca de ziarista?
Fiona Barton: Stiu ca poate suna ridicol, dar a a trebuit sa incetez sa mai fiu reporter inainte de a putea sa scriu un roman. Stiam sa scriu – am trait din scris mai mult de 30 de ani – dar subiectele despre care scriam veneau de la alti oameni. Jurnalismul inseamna sa asculti, sa verifici afirmatiile altor persoane si sa spui o poveste concisa, adeseori intr-un text mai scurt de 500 de cuvinte. Asa ca, atunci cand am scris „Vaduva’, a trebuit sa ma dezvat de o groaza de lucruri. La inceput, a fost incredibil de greu, dar in cele din urma mi-am dat seama ca-mi pot da permisiunea de a inventa. Brusc am avut libertatea de a decide ce gandesc alti oameni si de a spune asta, spre deosebire de perioada in care eram reporter, cand doar consemnam gandurile si cuvintele oamenilor. Atunci cand am scris romanul, mi-am dat seama ca pot inventa motive si intorsaturi de situatii, voci interioare, evenimente si sentimente. Dar tot ceea ce am scris este hranit de experientele mele de reporter, si pot spune ca am avut cea mai ofertanta paleta de persoanaje din care sa aleg. Sunt zile cand apare un subiect bun si atunci, timp de cateva momente, imi doresc sa mai fiu reporter, desi imi place la nebunie noua mea viata de scriitoare.