Interpretări actoricești controversate, pe care fanii nu le vor ierta niciodată

Unele interpretări cinematografice au stârnit controverse majore și au lăsat o amprentă negativă în memoria publicului.

Nu există actori slabi în această listă; unii sunt chiar câștigători de Oscar. Tocmai de aceea, aceste greșeli sunt cu atât mai dezamăgitoare. Deși nu sunt cele mai proaste interpretări din istoria filmului, ele au deranjat fanii din diverse motive. Uneori, vina nu e doar a actorului, dar câteva dintre aceste eșecuri sunt în totalitate responsabilitatea lor, iar unele interpretări au fost chiar insensibile din punct de vedere cultural.

Tom Hanks — Cloud Atlas

Tom Hanks ar fi putut fi inclus pe această listă pentru rolul său din „Elvis” (2022), dar interpretarea sa exagerată părea intenționată. Lista se concentrează pe actorii care ratează complet roluri serioase, fără vreo urmă de autoironie. Un exemplu este rolul său din „Cloud Atlas” (2012), unde Hanks joacă un personaj cu un accent irlandez considerat unul dintre cele mai proaste din istoria filmului. Interpretarea sa seamănă mai degrabă cu o parodie decât cu o scenă șocantă.

Vince Vaughn — Psycho

Remake-ul unui film ar trebui să aducă ceva nou, dar Gus Van Sant a făcut un remake identic al capodoperei „Psycho” din 1960. Criticii au considerat că acest efort a fost inutil, iar cea mai mare dezamăgire a fost interpretarea lui Vince Vaughn în rolul lui Norman Bates, care nu s-a ridicat la nivelul originalului interpretat de Anthony Perkins.

Russell Crowe — Les Misérables

Russell Crowe a fost curajos să cânte live în adaptarea din 2012 a musicalului „Les Misérables,” dar, din păcate, performanța sa vocală nu a fost la nivelul cerut de rol. Notele false și interpretarea sa tensionată au distrus scenele emoționante și au afectat chiar și prestația impresionantă a lui Hugh Jackman, partenerul său de scenă.

Quentin Tarantino — Pulp Fiction

Aparițiile lui Quentin Tarantino în propriile filme sunt adesea deranjante, iar în „Pulp Fiction,” interpretarea sa ca Jimmie Dimmick a fost considerată una dintre cele mai slabe ale sale. Într-o scenă plină de actori talentați, prezența lui Tarantino a fost o distragere inutilă, accentuată de folosirea repetată a unui termen rasist.

Elizabeth Berkley — Showgirls

Cariera lui Elizabeth Berkley a suferit pe nedrept după „Showgirls,” un film care ar fi trebuit să fie doar o notă de subsol în CV-ul ei, nu să o distrugă complet. Deși Berkley a riscat alegând să joace într-un astfel de film, consecințele asupra carierei sale au fost disproporționate și mult mai severe decât pentru colegii săi de platou.

Johnny Depp — The Lone Ranger

Atunci când un serial TV din 1949 prezintă o distribuție mai progresivă decât un film de studio major din 2013, se evidențiază o problemă semnificativă. Serialul original „The Lone Ranger' l-a distribuit pe Jay Silverheels, un actor indigen canadian din poporul Mohawk, în rolul lui Tonto.

Acest lucru a fost deosebit de incluziv pentru o perioadă în care actorii albi interpretau adesea personaje de culoare. În schimb, adaptarea cinematografică Disney din 2013 l-a distribuit pe Johnny Depp, un actor alb, în rolul lui Tonto, prezentându-l cu stereotipuri învechite și caricaturi exagerate. Portretul lui Depp, cu fața vopsită, o coafură de pasăre moartă și un discurs plin de clișee, a fost considerat un pas înapoi, în special având în vedere influența sa creativă cunoscută și statutul său de actor favorit al Disney la acea vreme.

George Clooney — Batman & Robin

Nu este neapărat vina lui George Clooney că a debutat ca Batman într-unul dintre cele mai criticate filme ale seriei, „Batman & Robin.” Chiar și un actor de talia lui Daniel Day-Lewis ar fi avut dificultăți în a interpreta o scenă ridicolă precum cea cu cardul de credit Batman. Cu toate acestea, Clooney nu poate da vina în totalitate pe calitatea filmului pentru faptul că interpretarea sa a fost considerată una dintre cele mai slabe ale personajului.

Chiar și în filme Batman dezamăgitoare, alți actori au reușit să se remarce, dar Clooney nu a reușit să se ridice la nivelul materialului. În apărarea sa, Clooney și-a cerut scuze în repetate rânduri pentru acest film, dar asta nu schimbă faptul că a contribuit la declinul francizei live-action Batman, care a avut nevoie de opt ani pentru a reveni.

Jared Leto — Suicide Squad

Doi actori care au interpretat personajul Joker pe marele ecran — Heath Ledger și Joaquin Phoenix — au câștigat premii Oscar pentru rolul lor. Jack Nicholson a fost nominalizat la Globul de Aur și BAFTA, dar nu a primit o nominalizare la Oscar, probabil din cauza lipsei de recunoaștere a filmelor cu benzi desenate în 1989. În schimb, Jared Leto, care a interpretat personajul Joker în „Suicide Squad' (2016), nu a primit niciun premiu semnificativ. Interpretarea sa a fost criticată pentru abordarea prea exagerată și stilul de lider al crimei urbane care nu a fost apreciat. Trecerea rapidă de la Leto la Phoenix în doar trei ani subliniază dezamăgirea față de interpretarea sa.

Benedict Cumberbatch — Zoolander 2

În legătură cu cei care ar fi trebuit să știe mai bine, este cazul lui Benedict Cumberbatch în „Zoolander 2”. Regizorul și co-scenaristul Ben Stiller este principalul vinovat pentru eșecul dezamăgitor al sequel-ului, dar Cumberbatch nu a fost obligat să accepte rolul unui model non-binar numit All, tratat cu lipsă de stil. Distribuirea lui Cumberbatch a stârnit controverse înainte de lansarea filmului, din cauza alegerii unui actor cisgen pentru un personaj non-binar și a unor glume în trailer care păreau să se distreze pe seama persoanelor non-binare.

Reflectând asupra controversei, Cumberbatch a recunoscut că ar fi fost mai potrivit ca un actor non-binar să joace rolul și a susținut că All a fost menit să scoată în evidență lipsa de sensibilitate a celorlalte personaje, care ar fi trebuit să fie cele luate în râs. Totuși, acest lucru nu schimbă faptul că el a acceptat rolul și nu putea fi complet nepăsător față de cum va fi primit.

Mike Myers — The Love Guru

Mike Myers, deși faimos, a jucat în relativ puține filme ca protagonist principal, datorită angajamentului său și talentului pentru crearea de personaje originale. Wayne Campbell, Austin Powers, Dr. Evil și Shrek sunt câteva dintre cele mai iconice personaje ale anilor ’90 și 2000. Totuși, interpretarea sa din filmul „The Cat in the Hat” din 2003 nu poate fi complet atribuită lui Myers, deoarece a fost constrâns de un conflict contractual.

Pe de altă parte, „The Love Guru” a fost un proiect al său, un personaj creat de el și transformat într-un scenariu co-scris de Myers. Spre dezamăgirea tuturor, Guru Maurice Pitka este un personaj ofensator și nereușit, fără niciun moment amuzant care să compenseze stereotipurile rasiste ale caracterului. Este imposibil să nu te întrebi ce a fost în mintea lui Myers și cum a putut crede că acest proiect ar putea avea succes.