Cind psihologii au anuntat ca Sharon Stone are un coeficient de inteligenta mult mai mare ca al multor presedinti de stat, subiectul a fost indelung comentat de ziarele din intreaga lume, ca si cum frumusetea (sau talentul actoricesc) si inteligenta s-ar exclude una pe cealalta. Termenul de IQ a marcat de altfel intregul secol XX. Recent, insa, inteligenta a incetat sa mai fie singurul element determinant in aprecierea evolutiei unei persoane. Au fost introdusi alti parametri: reactia la stres, capacitatea de a intelege problemelor celorlalti, stapinirea de sine.
„Inteligenta aduce precizie si obiectivitate, dar persoanele caracterizate de aceste atribute sint vazute si descrise de ceilalti ca fiind inexpresive si reci, detasate, neprietenoase. In schimb, o persoana cu inteligenta emotionala crescuta este perceputa ca fiind simpatica, comunicativa, sociabila, glumeata, naturala si dezinvolta', spune Sorin Faur, psiholog. Experienta a demonstrat ca o persoana care este extrem de inteligenta nu devine, in mod automat, leader al comunitatii din care face parte. Sau nici macar nu reuseste sa-si faca multi prieteni. Poate ajunge, de multe ori, sa fie doar un excelent „soarece de biblioteca'.
Astfel, nemultumiti de aplicarea „standard' a testelor IQ, care nu reuseau sa surprinda intreaga personalitate a unui om, psihologii americani au inceput sa caute, chiar din anii 20, un alt instrument de evaluare. La inceputul anilor ‘80, Howard Gardner a scris pentru prima data despre „inteligentele multiple', incercind sa atraga atentia asupra multiplelor valente pe care poate sa le aiba personalitatea umana in relatiile cu ceilalti. 15 ani mai tirziu, un alt psiholog american, Daniel Goleman, a lansat pe piata cartea „Inteligenta emotionala”, care a devenit, in scurt timp, best-seller. Considerata de autor cheia succesului personal si profesional, inteligenta emotionala este prezentata ca fiind un amestec de stapinire de sine, empatie, gindire libera, tact si diplomatie. Pina la urma, si indemnul lui Socrate „Cunoaste-te pe tine insuti' face referire tocmai la ce este esential in inteligenta emotionala: constientizarea propriilor sentimente in momentul in care aceste apar. „Inteligenta si experienta sint calitatile care ii fac pe oameni sa obtina un job, insa inteligenta emotionala este ingredientul care ii va face sa straluceasca apoi in ceea ce fac', spunea directorul unei companii straine de IT dupa lectura cartii Inteligenta emotionala.
Astfel, observatiile facute de psihologi si specialistii in resurse umane au demonstrat ca nu e suficient ca o persoana sa fie foarte cultivata sau foarte bine pregatita in domeniul in care activeaza. E posibil ca acea persoana sa fie una extrem de introvertita, care nu poate interactiona cu cei din jur sau incapabila sa ia decizii de una singura. Un studiu facut de danezul Claus Moller (presedintele companiei de training si recrutare TMI) a demonstrat ca o companie pierde de cinci ori mai multi clienti din pricina atitudinii angajatilor sai, a modului in care acestia isi dezvolta relatiile interpersonale decit din cauza calitatii produselor sau serviciilor furnizate.
Controlarea emotiilor sau mimarea sentimentelor?
Poate multi dintre noi ne-am intrebat ce ii face pe unii oameni, cu un coeficient de inteligenta mediu, sa reuseasca in cariera (in afara controversatelor „relatii, pile si cunostinte')? Sau cum de persoane inteligente nu reusesc sa avanseze pe scara profesionala? „O persoana inteligenta emotional este in primul rind capabila sa se descurce, sa obtina rezultate in situatii practice. Ea poate sa intuiasca mesajele implicite ale celor cu care lucreaza, poate sa-si recunoasca si sa-si gestioneze propriile emotii in situatii de criza, sa fie atenta la nevoile reale ale clientilor, toate aceste aptitudini fiind factori de succes in activitatea profesionala', spune Giulio Hostina, Human Resources Manager.
Pina la un punct, a fi inteligent emotional poate insemna o manipulare a sentimentelor. Ale tale personale sau ale celorlalti. Insa doar pina la un punct. Inteligenta emotionala nu inseamna ca fericirea sau furia nu trebuie exprimate in mod liber sau ca sentimentele personale trebuie disimulate in spatele unui zimbet stereotip. Psihologii spun ca, uneori, e bine si sa tipi sau sa te enervezi. La fel de bine e sa rizi din toata inima sau sa plingi. Singura conditie este ca acea reactie sa nu aiba consecinte neplacute in activitatea ta viitoare. Ba chiar dimpotriva, sa te ajute sa obtii ceea ce vrei.
„A fi inteligent emotional inseamna, in primul rind, sa fii capabil sa iti gestionezi emotiile proprii de baza, respectiv bucuria, tristetea, frica si minia. Esecul in gestionarea emotiilor personale se soldeaza cu exprimarea emotiilor fara legatura directa cu situatia, lipsa de naturalete in manifestarea sentimentelor, contradictii intre ceea ce zici si ceea ce faci, senzatii permanente de frustrare sau anxietate', explica Giulio Hostina. In Inteligenta emotionala, Daniel Goleman definea aceasta capacitate de „adaptare la situatie' ca fiind un amestec fericit de constiinta de sine, altruism, motivatie personala, empatie si abilitate de a iubi si a fi iubit de colegi, prieteni sau membri ai familiei.
Page: 1 2