Inselata si (sau) fericita?! (de Mihaela Radulescu)

In aproape fiecare femeie pe care o cunosc locuieste, spre disconfortul ei psihic, o femeie inselata. E capusa de care nu scapam niciodata, e parazitul care se instaleaza in suflet si ne macina, oricita forta de luare de la capat si de iertat avem in noi.

M-am intrebat de multe ori cum e mai bine sa reactionezi la astfel de furtuni existentiale, unde sa te adapostesti, ce sa salvezi mai intii de la dezastru – pe tine insati sau relatia?… Am renuntat de mult sa ma intreb cum sa evit astfel de situatii, caci am ajuns la concluzia ferma ca nici o femeie si nici o iubire nu garanteaza exclusivitatea, adica neinselatul. Statistic vorbind, barbatii insala mai mult. Sensibil vorbind, femeile sufera mai mult, ca de o boala cumplita, cind sint inselate. E una dintre cele mai acute dureri pe care le simti intr-o viata de femeie – pina si durerile facerii au azi leac si final fericit, pe cind inselatul lasa urme, deformeaza increderea, frumusetea, deregleaza mecanismul de iubire si, la unele, chiar metabolismul.

Cind se intimpla nenorocirea, se aduna, ca la o intilnire de vrajitoare, toate fortele negative despre care nu prea stiam ca le avem. Prima reactie, aceea de furie, vine de mina cu dezamagirea si in hora asta apar, pe rind, tristetea, lacrimile suvoi, frustrarea, gelozia, indoiala, spaima de singuratate, durerea ca am pierdut ceva frumos si solid, lipsa de discernamint in a gasi solutia potrivita…

Nici azi nu stiu daca e mai bine sa afli detalii sau sa fugi de orice comparatie cu „rivala'. Am vazut femei derutate, care-si repetau cu deznadejde intrebarea „ce are cealalta si n-am eu?'. Am ascultat povesti despre femei care si-au facut aproape o meserie din a-si urmari barbatul, din a-i cauta in telefon, in haine, in mail-uri, in ochi, semne care sa-l dea de gol. Le-am vazut cum isi fac rau singure, chiar si acolo unde nu era cazul, dar nu m-am mirat sa aflu ca fusesera deja inselate si se tot temeau.

N-am invatat toate lectiile din manual, dar am priceput, cindva, ca a trai mereu cu panica de a fi inselata e mult mai neproductiv decit sa traiesti in pasiune si iubire, pina unde se poate…

Motivele pentru care un barbat isi insala iubita nu sint multe sau exceptionale, sint parca, de secole, aceleasi – mai mereu e o conjunctura in care o femeie disponibila si atragatoare (nu neaparat mai reusita ca aceea de acasa) se afla in locul si momentul potrivit. Stiu bine, exista barbati pentru care ispita e ca un drog, nu pot trai multa vreme fara, nu se pot abtine de la a incerca orice femeie care le trezeste niste instincte masculine. Acesti barbati, aproape de nevindecat, au mereu o iubita pe care o insala cu una sau mai multe femei, dar nu pot renunta la iubita. Pare ilogic, derutant, dar e un adevar cu care am trait multe dintre noi.

Unele am invatat sa iertam, desi orice psiholog ne-ar spune sa nu repetam greseala, caci ne va trimite in depresii adinci. Cind ne iubim barbatul cu sufletul intreg, rareori putem renunta la el doar pentru ca a fost lipit de trupul altei femei. Trecem, ca printr-un ritual instinctiv, prin toate starile de suferinta si respingere, dar, la capatul lacrimilor si al framintarilor, iertam si mai incercam sa construim o data puntea fericirii in doi. Nu stiu daca exista un numar de greseli pe care le putem ierta sau doar una e de-ajuns ca sa ne ducem in drumul nostru, singure, dar stiu ca a fi inselata de barbatul iubit e una dintre cele mai mari traume care ne fac viata urita.

O vedem uneori pe „cealalta' si ne uitam la detalii fizice, fara sa pricepem ca nu acolo e raspunsul. O pereche de sini si un fund, niste picioare… doar altfel decit ale noastre nu alcatuiesc explicatia adulterului, ci doar ne fac sa ne cunoastem mai bine jumatatea.

Ne privim in oglinda, ne uitam in suflet, ne intrebam ce facem cu atitea amintiri frumoase si cum traim cu cosmarul tocmai aparut. Ni se intimpla, adesea, sa ne amagim ca putem sa inselam si noi, ca putem avea orice barbat ne dorim, dar descoperim, inainte de a comite fapte bizare sau imediat dupa, ca fericirea nu se capata prin surogate, bucuria si implinirea nu vin imediat dupa dezastre emotionale, ci, uneori, fac mai rau. Pentru o femeie, sentimentul de vinovatie e palpabil, poate fi descris, pe cind la barbati pare a lua doar forma unui „iarta-ma', rostit din obligatie.

Nu stiu daca promisiunea „la bine si la rau' ar trebui sa includa si inselatul, caci barbatului nu-i e rau cind insala, ci are un orgasm si-o aura de barbat irezistibil in fata alteia. Doar femeii ii e rau, in toate formele raului. Si cel mai rau e cind nu intelege de ce, cind stie ca e femeia perfecta, macar in felul de a-l iubi, de a fi femeia lui si numai a lui. Cind nu pricepe nicicum de ce s-a rupt vraja, cind nu intelege unde-a gresit si ce anume l-a facut sa uite de ea si de ei doi… E si mai rau cind simte ca nu mai e fericit cu ea nu pentru ca ea greseste undeva, ci pentru ca el are mereu posibilitati, vineaza, isi incearca norocul barbateste, fara scrupule si regrete.

Pe criza asta, femeile singure, acelea care nu iubesc si nu dau socoteala nimanui, par si mai hotarite sa-si gaseasca un barbat, fie si al alteia. Sau mai ales al alteia, daca el are si niste bani sau ceva faima… Sa-ti pierzi barbatul pare la fel de posibil ca a-ti pierde locul de munca sau siguranta zilei de miine. Din nefericire, nu stiu sa va sugerez solutii de evitare a dezastrului, pentru ca si pe mine viata m-a antrenat pentru suferinta, de citeva ori. Si nici atunci, cind am udat atitea servetele, si nici acum, cind traiesc iubind si fiind iubita, n-am stiut de ce ne insala barbatii pe care-i iubim. De ce ne spun atit de frumos cit ne iubesc, chiar si atunci cind inca mai au parfumul alteia pe piele?

Iubirea e minunea din viata fiecareia dintre noi, e zimbetul nostru cel mai senin si stralucirea de stele din ochi. Da, e exact poezia asta, mai profunda sau mai naiva, pe care o simtim pina-n adincul sufletului cind ne indragostim. Cind se duce naibii, ne ducem si noi in calatoria asta absurda. Daca e adevarat ca exista pentru fiecare femeie barbatul potrivit, atunci nu ma indoiesc ca-l veti gasi. Daca e adevarat ca nu exista iubirea perfecta, atunci nu ma indoiesc ca veti afla asta intr-o buna zi. Daca e adevarat ca exista femei carora nu le pasa atit de tare de fidelitatea partenerului si sint fericite doar ca el se intoarce mereu acasa, atunci sa fie asta forma moderna de fericire…

V-as asculta povestile triste, daca-mi promiteti ca veti incepe de la „cit de frumoasa era povestea voastra, odata'. Nu v-as da sfaturi, nici idei, ci doar v-as asculta, macar cit sa scriu si mai documentat povestea Femeilor inselate la care lucrez acum. Si care e despre noi, femeile minunate si indragostite, mereu increzatoare ca iubirea exista si ca… nenorocirea de a fi inselate e inca departe si in tristetea altor ochi frumosi.

[email protected]

Onorariul pentru acest articol este donat pentru ingrijirea copiilor de la Hospice – Casa Sperantei din Brasov.

Foto: Shutterstock.com

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK