Inocența pierdută: Eva Ionesco, despre copilăria ei tumultuoasă și filmele care au vindecat-o

La 5 ani a devenit muza mamei sale, care a fotografiat-o în ipostaze pornografice, iar la 11 ani a apărut în Playboy. Regizoarea Eva Ionesco vorbește despre filmele sale, în care vorbește despre inocența pierdută.

La 5 ani, a devenit muza mamei sale, Irina Ionesco, o fotografă româncă stabilită la Paris, care a pozat-o în ipostaze provocatoare – chiar pornografice. La 11 ani, când a apărut în ediția italiană a revistei Playboy și și-a făcut debutul ca actriță în The Tenant al lui Roman Polanski, era deja o obișnuită a scenei de noapte a Parisului anilor ’70. Sunt doar câteva dintre secvențele de viață care au făcut-o celebră pe Eva Ionesco. Când victimă a unei mame abuzive, când personaj-cheie al vieții de noapte la o vârstă foarte fragedă sau actriță într-o serie de filme problematice. Destinul Evei Ionesco sună atât de neverosimil încât doar ea însăși putea să îl povestească. Ceea ce a și făcut în 2011, când a trecut din fața camerei în spatele ei, pentru a exorciza povestea copilăriei sale confiscate în filmul My Little Princess, care a avut premiera la festivalul de film de la Cannes.

La 54 de ani, Eva Ionesco a venit la TIFF pentru a-și prezenta cel de-al doilea lungmetraj, Golden Youth, și el profund autobiografic, unde se inspiră din adolescența sa pentru a vorbi despre pierderea inocenței. Acesta, este de altfel, un laitmotiv al filmelor sale. „Eu cred că femeile au nevoie să-și regăsească, într-un fel sau altul, inocența. Mi se pare că e ceva ciclic la femei, poate că la bărbați e diferit, dar femeile au nevoie să-și regăsească inocența. Poate că mă înșel, dar la femei pierderea inocenței e ceva marcant, mai ales când vorbim de dragoste. Chiar dacă se întâmplă mai târziu, nu neapărat în adolescență, resimțim nevoia de a regăsi momentul ăla de inocență”, spune regizoarea.

În Golden Youth, Rose și Michel sunt doi adolescenți idealiști și îndrăgostiți până peste cap, a căror relație e pusă la încercare după ce întâlnesc un cuplu burghez și decadent care îi copleșeste cu atenție, bani și desigur, avansuri sexuale. Dar după ce partea de sex, drugs & rock n roll își pierde mirajul, Rose își dă seama de potențialul distructiv al acestui mod de viață, iar la final, filmul îți dă impresia unui basm. „Da, așa este, pentru că eu cred că prin fabulă, prin poveste, putem să transmitem tot felul de lucruri, cum ar fi trecerea unei fete de la copilărie la adolescență. Genul ăsta de scriitură ajută la polarizarea unor lucruri. Nu am vrut să fac un film realist, mi-am dorit să arate ca un desen, ca o pictură, ca un basm”, declară Eva Ionesco.

Golden Youth

Golden Youth este în același timp o declarație de dragoste pentru clubul mitic Le Palace, echivalentul parizian al lui Studio 54, unde îi puteai întâlni pe ringul de dans pe Karl Lagerfeld, Andy Warhol sau Mick Jagger, dansând laolaltă cu oameni din toate păturile sociale. Le Palace, prin publicul său divers și excentricitățile duse la extrem, a reprezentat un fenomen atât de important pentru clubbing-ul european, încât Roland Barthes (și el un client fidel) i-a dedicat un eseu. Iar anul trecut, Alessandro Michele a decis să prezinte colecția Gucci primăvară/vară 2019 în fostul club, creând astfel un arc peste timp.

Eva Ionesco a ajuns aici prima dată la 13 ani, împreună cu bunul ei prieten Christian Louboutin (da, acel Christian Loubotin), cu doi ani mai mare decât ea: „Prima oară când am fost la Palace nu era deschis propriu-zis, pentru că încă nu era echipat anti-incendiu. Era o petrecere mai degrabă secretă, îmi amintesc că pe scenă cânta Grace Jones și la un moment dat a urcat și Yves Saint Laurent cu ea, s-o îmbrace. Atunci ne-am zis ‘Gata, începe petrecerea!’. A împins-o în culise, i-a pus o eșarfă și s-a întors. Erau deja mulți oameni din modă acolo și le venea să-i îmbrace pe alții.” Ionesco deplânge faptul că acum nu se mai dansează ca în anii 70 sau 80 și că petrecerile și-au pierdut elementul de discotecă.

Familia lui Louboutin a fost și cea care a crescut-o pe Eva Ionesco atunci când mama sa a pierdut custodia după controversa apariției din Playboy și a unei alte serii de fotografii scandaloase în Der Spiegel. Irina Ionesco a fost dată în judecată de mai multe ori de către fiica sa, care a acuzat-o de atentare la viața sa privată, iar în 1998, Poliția Franceză a confiscat mai multe fotografii nud pe care aceasta le deținea. Întotdeauna, arta a fost scuza acestor abuzuri. Dar acestea nu ar fi fost posibile fără publicațiile care au încurajat acest tip de „artă”.

Eva Ionesco povestește mai multe: „Epoca respectivă era foarte permisivă, eu aveam un logodnic la 13 ani deja. În ziua de azi pare de necrezut, nu se mai poate întâmpla așa ceva. Pentru mine a fost bine să nu mai fiu cu ea. Am vorbit mult despre asta în cartea mea (n.r.: Innocence, apărută în 2017) și în film. Despărțim copiii de părinți atunci când părinții nu mai sunt capabili să-i crească. Poți vedea asta ca pe un ajutor și pentru mamă, pentru că îi ia această responsabilitate a muncii materne, care poate fi foarte grea. Fascinația pentru fetițe există dintotdeauna, desigur. Eu mă lupt în acest moment ca fotografiile cu mine să nu mai poată fi găsite pe Google. Chiar dacă sunt șterse și pot dispărea, rămân în cache și pot reveni în continuare din cauza acestor motoare de căutare. Încerc să mă lupt cu Google, ceea ce e destul de complicat. E o fascinație pentru fetițe care se machiază și se îmbracă într-un fel, deși sunt foarte tinere, dar nu pot să spun de ce. În cazul meu, era un context artistic cumva: fotografii de artă, dar care erau de altfel și morbide. Sunt multe de zis, dar eu sunt aici pentru a vorbi despre al doilea film și nu aș vrea să mai revin asupra acelei epoci.”

Isabelle Huppert și Ana-Maria Vartolomei în „My Little Princess'

În My Little Princess, Eva Ionesco a distribuit-o în rolul titular, inspirat de viața sa, pe românca Ana-Maria Vartolomei. Regizoarea își aduce aminte cum a fost să-i explice rolul: „A fost destul de complicat. Întâi, i-am arătat pozele. Am vorbit mult cu părinții ei, pentru că ea era foarte mică, și a fost o muncă de făcut și cu părinții ei, care de altfel au fost destul de prezenți și au ajutat ca lucrurile să se petreacă cât mai ușor. Le-am zis că nu va fi niciodată dezbrăcată și că de fapt povestea este despre lupta ei împotriva mamei ei, lupta ei pentru a-și lua destinul în mâini. Acest aspect era de fapt motorul filmului. Rebeliunea acestei fetițe împotriva mamei ei este, totuși, subiectul acestui film. La început, este o victimă, ne e teamă pentru ea, ne întrebăm până unde poate merge mama ei, după care o confruntă și nu știm cum se vor termina lucrurile, dar confruntarea e importantă.”

Rolul mamei din My Little Princess este interpretat de Isabelle Huppert, fără de care Eva Ionesco nici nu ar fi putut să își imagineze filmul și cu care a continuat colaborarea și în Golden Youth. Huppert și Melvil Poupaud, în rolurile celor doi aristocrați care corup tânărul cuplu, amintesc un pic de Legăturile primejdioase ale lui Choderlos de Laclos. Lukas Ionesco, fiul de 24 de ani al Evei, apare și el în film: „Am vrut mereu să lucrez cu Lukas, dar el nu voia, i s-a părut că nu e rolul potrivit pentru el. I s-a părut ciudat să joace rolul primului meu logodnic. Dar nu e chiar primul meu logodnic, pentru că este o autobiografie imaginară, și i-am zis ‘Uite, Louis Garrel și tatăl lui fac mereu asta’.”

Eva Ionesco are deja în cap un al treilea film, cu care să încheie un fel de trilogie a inocenței pierdute. Va fi mult mai fantastic decât cele de până acum, iar subiectul nu îi este încă foarte clar, „îmi vine din vise suprapuse'. Iar în ceea ce privește întoarcerea ei în România, aceasta spune: „Am avut tot timpul nostalgia originilor, toată copilăria mea în care nu am putut veni aici. Am avut niște veri care au venit la un moment dat la străbunica mea, mi-aduc aminte că valizele lor erau din carton și că părea că le este frică. Știu că familia mea a fugit cu trenul de război și au lăsat totul în urmă. Auzeam toate aceste povești și totuși nu puteam merge acolo, am ajuns foarte târziu aici.”

Interviu obținut prin amabilitatea Luizei Rus – translator și Christinei Marie Turcu – Centrul de presă TIFF.

Golden Youth a fost proiectat în premieră românească în cadrul TIFF, care a avut loc între 31 mai și 9 iunie.

Foto:PR