La prima vedere această persoană e foarte interesată de tine, dar să începi o relație cu ea e un plan ce necesită mai multă analiză.
Simți că te ia valul. Atracție fizică, chimie intelectuală, stabilitate financiară, profesie interesantă, stil de viață care îți place, fie compatibil, fie provocator. Și deja te gândești să începi o relație cu persoana care te sună, îți scrie frecvent, te invită în oraș. Dar pe lângă evaluarea de suprafață, informații culese de pe la cunoscuți sau după ce i-ai studiat intens conturile de social media, ce mai știi despre el? L-ai observat în diverse situații de viață la care ați fost expuși împreună? Ai petrecut timp suficient cu el astfel încât să evaluezi și conexiunea, nu doar cv-ul? Îți place cu adevărat sau doar e strălucitoare carcasa? Sunt unele aspecte în legătură cu care e în regulă să fii curioasă și să îți pui întrebări. Până la urmă este investiția ta de timp, emoții și efort.
… despre sine. Vorbește atât de mult la modul general despre el încât ceea ce zice i s-ar aplica oricărui om îl întâlnești pe stradă. Nu poți desprinde nimic punctual, specific, personalizat. Nici nu este cazul să te aștepți la manifestări de vulnerabilitate, să se deschidă emoțional cumva.
Este mai mult decât evident modul său detașat de a comunica și interacționa cu tine. În discuțiile din spațiul virtual ți se pare amuzant, că are replici inspirate și rapide, iar față în față parcă a trimis pe altcineva să se vadă cu tine. Nu este aroganță, nu este superioritate, deși și acestea sunt niște semnale de alarmă demne de luat în calcul. Ci parcă este anesteziat… emoțional, ceea ce se observă și din limbajul său non-verbal. Oare cum ar putea să se creeze conexiune cu cineva atât de detașat?
Extremele nu sunt grozave, nici atunci când deja după două întâlniri știi despre copilăria lui grea, părinții care l-au nedreptățit, fosta iubită sau soție care s-a purtat oribil cu el și a profitat de el. Ce probleme are la serviciu, cum colegii îi pun bețe în roate, șeful e rău. Este o împărtășire extrem de amplă, prea mult din prima, cu accent pe modul în care ceilalți îi greșesc, ei sunt de vină, el nu are nicio contribuție sau responsabilitate. Ceea ce e destul de îngrijorător. Vrei pe cineva alături care te va considera mereu pe tine vinovată de orice? Oare caută o salvatoare care să îi schimbe viața pe care el o consideră un vârtej de persecuții?
Parcă e un profesor în căutarea studentei care să îl adore, idolatrizeze, care să îl asculte cuminte executând tot ceea ce îi cere, în timp ce îi soarbe fiecare cuvânt pe care el îl scoate. Dorește atenție, validare, admirație și te biciuiește verbal fin dacă te poziționezi egal, inclusiv trece la o minimizare a ta ca persoană, a ceea ce faci, a intereselor tale. Doar el este mai bun, și nu caută echipă alături de care să joace, ci public care să îl aplaude și ovaționeze.
Trăirea este foarte ciudată. Pe de-o parte îți place, îți dorești să te întâlnești cu el, pe de alta atunci când ești în compania lui ai o profundă senzație de disconfort și îți vine să fugi. Ce îți place de fapt la el? Oare proiectezi pe el relația la care visezi, dar comportamentul lui este dezagreabil pentru tine?
Foto: PR