Pana sa ajung sa vorbesc despre locurile incredibil de frumoase pe care le-am vazut, trebuie sa incep cu inceputul…
Sarind peste etapa de documentare (carti, Internet, statistici meteo) asupra noii mele destinatii de vacanta, „febra m-a cuprins cu vreo doua luni inainte sa plec: rezervari peste rezervari pentru viza, vaccinuri (febra tifoida, hepatita si pastile pentru malarie), dotarea minigeamantanului farmaceutic care a calatorit alaturi de mine toate cele trei saptamini, dar si a survival kit-ului pe care il credeam absolut indispensabil (aparat electric impotriva tintarilor, spray de corp anti-tintari, foarte multe tipuri de servetele si solutii dezinfectante, pelerina de ploaie „profi etc.). Excesul meu de zel s-a dovedit a fi, evident, exagerat.
Viza am obtinut-o aproape instant (in aceeasi zi), din setul de servetele dezinfectante inca mai folosesc si acum, pastilele pentru aparatul de tintari le pastrez pentru vara viitoare, nu am avut nici un fel de probleme de sanatate, pelerina de ploaie e neatinsa, dar, oricit de lipsita de incidente si de ploi a fost vacanta mea, ramin la parerea ca surprizele pot aparea oricind. Acum, ca pregatirile au fost facute, sint gata de drum!
Teoretic, pe airtie, India nu e chiar asa departe de Romania (de altfel, nici diferenta de fus orar nu e prea mare, +2 h 30). Practic, in loc sa zbori frumos vreo sase ore, trebuie sa faci cel putin o escala, care, cu o singura exceptie (Istanbulul), este in directia total opusa (Londra, Frankfurt, Helsinki etc.). Personal, am ales varianta cea mai putin costisitoare – prin Londra, cu British Airways –, asa ca, dupa un mic detur, m-am trezit intr-o miercuri dimineata in Mumbai.
In cele doua ore petrecute in aglomerata metropola indiana, nu am apucat sa vad nici un star bollywoodian, dar am reusit performanta (pe care am realizat-o mai tirziu, ce-i drept) de a parasi aeroportul international, a lua un pre-paid taxi (autoturism de pe vremea colonistilor, desigur), a parcurge cu el aproximativ 15 de kilometri (pina la aeroportul pentru zboruri interne) in 20 de minute (incredibil!), a cumpara trei bilete si chiar de a prinde avionul cu pricina pentru a ajunge la o destinatie finala, undeva in sud-vestul Indiei.
Calatorind cu elefantul, barca sau taxiul
Imediat cum aterizezi in sudul Indiei (si poate ca nu numai), ajungi instant la o concluzie evidenta: „pe cit de urite sint cladirile noi din jurul tau, cel putin pe atit de frumoasa e natura din jurul lor – lucru care te face sa treci cu usurinta peste multe aspecte mai greu de tolerat de „continentalul de rind, cum ar fi prezenta unor dealuri de gunoaie pretutindeni.
Dupa vreo citeva zile de stat in Karnataka, pot spune ca m-am „integrat cit de cit in spiritul local, pastrindu-mi, evident, statutul de turist european: mincarea mi se parea la fel de buna, dar parca mai putin iute, nu mai observam gunoaiele de pe strada, nu ma mai spalam pe dinti cu apa imbuteliata, mersesem desculta prin citeva temple, testasem o plaja destul de cunoscuta in zona si incercasem apa Oceanului Indian, vazusem (nu as putea zice ca participasem, desi eram prin multime) o sarbatoare religioasa importanta (ziua de nastere a lui Krishna la celebrul sau templu din Udupi) si observasem „in libertate o fauna intilnita anterior mai mult la circ si la zoo.
Sa calatoresti prin India cu mijloace terestre (de la elefant pina la barca sau taxi) nu este nici usor, nici rapid. In primul rind, pentru ca trebuie sa iti faci rezervare din timp ca sa prinzi un loc. In al doilea rind, acele mijloace terestre de care pomeneam se misca foaaarte incet, din diferite cauze mai mult sau mai putin scuzabile (drumuri proaste si inguste, opriri nenumarate etc.). Ca sa va faceti o idee: cu un autobuz „de lux am reusit sa parcurgem 300 de kilometri (distanta oarecum insesizabila pe harta Indiei) in 9 ore.
Oricum, a meritat efortul, pentru ca am vazut doua temple din piatra, sculptate absolut fabulos, Halebidu si Belur, construite in secolul al XII-lea de catre dinastia Hoysala. Urmatorul popas, iar pentru mine highlight-ul intregii excursii, a fost statul vecin, Kerala.
La cit de frumos este peisajul local, nu degeaba i se spune „Gods Own Country. Cred cu inversunare ca Kerala, una dintre cele mai populare destinatii turistice ale tarii, trebuie trecuta de oricine in „top 5 al destinatiilor de calatorie „macar o data in viata. De ce? Pentru ca este exotica (cel putin pentru orice european), are unele dintre cele mai frumoase plaje pe care le-am vazut, pentru ca locuitorii sint foarte simpatici si amabili, pentru ca poti sa te bucuri de „Backwaters (un lant de lacuri si lagune paralele cu Marea Arabiei), pentru ca aici masajul ayurvedic este la el acasa, la fel ca dansurile traditionale Kathakali. Si, nu in ultimul rind, pentru ca este foarte ieftin, probabil de citeva ori mai accesibil decit in oricare alta tara exotica din jur. In cele 5-6 zile petrecute in acest tarim al zeilor si al palmierilor (conform unei traduceri etimologice), pot spune ca m-am simtit cu adevarat in vacanta.
Page: 1 2