Incendiile din Grecia: cum este să te trezești în mijlocul unei acțiuni de salvare

Cu o întârziere de 25 de minute, din cauza traficului marin, am plecat din insula Andros spre Atena, mai exact spre portul în cauză, Rafina. Eram pe SUPERFERRY, un vapor care transportă și autovehicule, și pasageri, deci un vas mare. Cursa Andros-Rafina durează de obicei două ore și este o cursă pe are am făcut-o de cel puțin 50 de ori, în ultimii 10 ani, fără nici un eveniment neplăcut, chiar și când vremea nu a fost cea mai calmă.

Înainte cu 20 de minute de a ajunge în portul Rafina, comandantul ne anunță că din cauza incendiului de proporții de pe coasta Rafinei, portul nu este operațional, nu are curent pentru moment și nu ne permite acostarea – adică, am fost nevoiți să oprim motoarele și să staționăm. Știam că sunt două incendii de proporții, dar nu Rafina! Priveam cu disperare spre port, unde nu se întrevedea nici o lumină, doar flăcări imense și mult fum, foarte mult fum, cât să acopere cerul într-o pâclă roșiatică de groază. La nici două minute după ce motoarele s-au oprit, am auzit țipete de ajutor din mare.

Eu stăteam la etajul doi și pentru că evit aerul condiționat din cabine, stau mereu pe puntea exterioară; de data aceasta, eram pe puntea 2, adică în zona de sus a feribotului. Am sărit de pe scaun și am ajuns în doi pași la balustradă, văzând două capete în apă, zbătându-se și țipând într-o limbă pe care nu o puteam desluși din cauza vântului. Nu îmi venea să cred ce văd! În câteva secunde, o parte din echipaj (inclusiv barmanul de pe puntea pe care mă aflam eu) a sesizat forfota și cineva a aruncat în apă două colace de salvare – fiecare colac avea o lumină statică preinstalată. Deși colacele au fost aruncate incredibil de repede, observam cu panică că cei doi oameni se îndepărtau foarte repede și atunci am înțeles că vântul îi trăgea fără control; călătoresc des pe apă și știu că la 7 Beaufort wind force scale vasul pleacă doar dacă decide căpitanul, la 8 Beaufort nu se mai circulă, iar aseară vântul din zona Rafinei ajunsese la 9 Beaufort!

Imediat, s-a declanșat operațiunea de salvare, fiind desprinsă o barcă de ajutor de pe puntea 1, fiind implicați aproximativ 10 oameni din echipaj, pentru a o pune pe apă cât mai repede. Însă, cum aceste bărci de salvare sunt prinse foarte bine, din motive de siguranță, a durat aproximativ 10 minute până s-a deschis balustrada și până a fost descătușată de pe șinele mecanice și din frânghiile care o țin fixă. Am filmat o parte din această operațiune:

Cum barca de salvare a atins apa, am observat că vaporul nostru era înconjurat de trei elicoptere, după care a mai apărut unul mai mic. La fel, am observat că mai erau trei vapoare, mai departe, care și ele staționau și aveau toate luminile aprinse. Barca noastră de salvare a plecat spre luminițele care de acum erau și mai îndepărtate. Puteam să văd, totuși, că luminițele colacelor nu mai erau statice, ci clipeau, ceea ce mi-a indicat că cei doi oameni erau deja în colace – prima veste bună a serii!

La nici 10 minute, barca noastră s-a întors cu cei doi oameni – o femeie și un bărbat -, care se țineau de mână. Erau îmbrăcați, nu în costume de baie. Tot vasul a aplaudat! Am aflat că erau danezi și că nu erau singurii în apă, fiind 10 în total. Deja, toată lumea încerca să afle din toate sursele posibile cum acești oameni au ajuns în larg.

Agitația era foarte mare, elicopterele făceau ca totul să zboare de pe puntea superioară, unde mă aflam eu, toată lumea ținând locului ce putea… un scaun, o masă… Am aflat că oamenii au ajuns în larg pentru că, speriați de proporțiile incendiul de pe coastă, au luat prima bărcuță care le-a ieșit în cale, fără să ia în considerare că odată dezlegați de mal, vântul îi va purta rapid în larg, spre nicăieri. Atunci am aflat că un vas care plecase tot din insula Andros și care era cu 10 minute în fața noastră și foarte aproape de port salvase din apă alți cinci oameni. Barca noastră de salvare a plecat în căutarea altor oameni. S-a întors cu alți patru oameni, printre care un copil, care după cum am putut eu vedea de sus, nu avea mai mult de 7-8 ani. Scenariul devenise unul de groază, pentru că deja se știa că sunt mulți oameni în apă, încercând să se salvezi de flăcări și de fum. Am stat ore bune pe loc, portul între timp devenind semi-operațional. Am primit undă verde de acostare.

Plecând de pe loc și apropiindu-ne foarte încet de port, coasta era mai vizibilă și flăcările țineau cerul aprins la doar un kilometru de port, spre zona Mati, unde în cursul zilei de astăzi s-au declarat 54 de morți. Când am ajuns la liman, toată lumea purta tricourile pe față, fumul dens făcând aerul foarte greu de respirat. A fost o evacuare lentă spre ieșirea din port și ulterior spre autostradă, pentru peste tot erau oameni în mijlocul străzii, ambulanțe, claxoane și o agitație fără măsură. Deja era ora trecut de ora 2!

Astăzi, toată Atena este tăcută, cerul este acoperit de nori grei și atmosfera dramei de ieri domină silențios. Am aflat acum o oră că doar în zona Rafinei au fost salvați din apă 689 de oameni, cei care au intrat în apă fără bărci, ci doar pentru a se feri de foc și fum. Cei care au plecat în bărcuțe au avut mai puține șanse din cauza vântului. În total, până acum, sunt declarați 60 de morți, căutarea pe mare fiind încă în desfășurare.

Foto: Hepta, Alice Bursuc, Instagram

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK