Condamnam femeile care isi doresc atentie, de la Kim Kardashian la Hillary Clinton, pentru ca nu ne-am obisnuit cu ideea ca meritam si atentia, dar si puterea care vine odata cu ea.
De cand tot scriu despre problemele cu care se iau la tranta femeile in fiecare zi, un lucru mi-a ramas in minte mai pregnant ca altele: acela ca femeile nu cer. Nu suntem vizibile. Nu vrem atentie. Suntem obisnuite sa devenim mai mici, sa ne cerem scuze, sa nu deranjam. Paradigma culturala in care traim ne-a crescut cuminti, asta e cert. Problema e ca acest obicei afecteaza totul – de la increderea pe care o avem in noi pana la calitatea vietii pe care o traim.
Exista o multime de cercetari care sustin ipoteza discretiei feminine. Deci ce se intampla, atunci, cu cele dintre noi care nu se feresc sa se expuna, sa se arate, sa ceara mai mult de la viata si sa traiasca fix asa cum au chef, sub ochii tuturor? Ei bine, astfel de comportamente sunt sanctionate. Urgent! Femeile care atrag atentia asupra lor sunt numite, de la caz la caz, attention whores, thirsty sau, cum se spune la noi, disperate sa fie in centrul atentiei. Astfel de etichete se acorda extrem de usor – o cautare sumara pe Google iti va revela o multime de topuri ale celebritatilor care sunt, aparent, avide dupa atentie. Nicki Minaj, Miley Cyrus, Aubrey ODay, Iggy Azalea, Kylie Jenner si Kim Kardashian ocupa locuri fruntase in astfel de liste ale rusinii.
Si, alaturi de ele, se regasesc si personaje pe care le-ai crede populare din alte motive. Beyoncé, spre exemplu, este acuzata ca ar fi a thirst trap pentru ca, desi este talentata, vinde o imagine sexualizata catre publicul ei. Iar Serenei Williams, o sportiva a carei cariera nu are nevoie de introduceri, i se reproseaza faptul ca posteaza poze sugestive pe propriul cont de Instagram. Deci e insetata dupa atentie. Acuzatiile de felul acesta abunda, desigur, si in presa tabloida autohtona – cutare vedeta locala incita barbatii pe Facebook, o alta e dezbracata pe Internet, cautand atentie. De cele mai multe ori, femeile care isi expun corpurile sunt acuzate ca ar cauta sa incite sexual, intr-un act dezlantuit si foarte public de seductie. Li se spune, prin urmare, attention whores, iar aceasta eticheta nu le face nici o favoare. Dar e ceva gresit in a incerca sa seduci?
Ce se intampla, totusi, cand stigma asociata cautarii de atentie se datoreaza unei tulburari? Pentru ca exista tulburarea histrionica de personalitate (sau teatralismul), un diagnostic ce se pune mai ales femeilor. Si, desi e un lucru trist, stigma asociata tulburarilor psihice nu e o noutate. Psihoterapeutul Catalin Dandes, specializat in psihoterapie scurta strategica, spune ca legatura dintre cele doua „este ca cererea de atentie este o nevoie tipic umana, un mecanism de adaptare, pe cand tulburarea histrionica presupune exagerarea acestui mecanism si o manifestare comportamentala si emotionala de tip infantil. Ipoteza ar fi ca persoanele histrionice manifesta un mod disproportionat de gestionare a situatiei respective.
Si e adevarat. Femeile sunt cele care sufera, mai degraba, de aceasta tulburare. „Consideram ca nu cauza initiala este importanta pentru vindecare, ci strategia pe care individul o practica si care mentine problema, si cautam sa o blocam pentru a face loc unei solutii sanatoase. Una dintre solutiile prin care histrionicul capteaza atentia cautata este seductia. Cu alte cuvinte, nu seduc pentru ca intentionez sa am o relatie (histrionicii, de regula, se tem de angajamente), ci pentru ca asa ma asigur ca sunt apreciat, asa stiu ca ma iubeste cineva, dupa care imi caut un alt subiect care sa-mi dea atentie, sa-mi trezeasca acele emotii de care am nevoie. Barbatii seduc pentru placere fizica si validare, femeile pentru emotionalitate, de aceea histrionismul este mai degraba apanajul femeilor. Dar, chiar si cand un astfel de diagnostic nu intra in discutie, stigma persista.
Daca femeile care sunt prea vizibile vor sa incite, mai exista inca o problema legata de cele care au parte de toata atentia noastra. Sunt puternice. De exemplu, Hillary Clinton, singura femeie din cursa electorala americana, este si ea insetata – de atentie, dar, ceea ce o face si mai periculoasa, si de putere sau chiar de razboi! Exista o legatura stransa intre atentia de care ai parte si puterea de care dispui, iar Hillary o intruchipeaza perfect. Si studiile o confirma – de fiecare data cand Clinton se retrage dintr-o functie publica, devine populara; iar imediat ce se intoarce in fata lumii, cerand atentie (si voturi), simpatia fata de ea scade dramatic. Iar setea de atentie despre care se spune ca o anima nu se imputa contracandidatilor ei din cursa republicana, desi unii isi fac campanie electorala invocand chiar dimensiunile penisurilor proprii. Nici chiar in aceste conditii nu se spune despre ei ca isi doresc atentie. Si, desi te va mira alaturarea, lui Kim Kardashian, regina inscaunata a celor care cauta atentia cu orice pret, i se reproseaza aceleasi lucruri ca lui Clinton– multiplele ei selfie-uri nu ar deranja pe nimeni daca ele nu s-ar traduce in bani (generati chiar si de cartea ei de selfie-uri, Selfish), deci in putere.
Dupa cum subliniaza Lauren Duca intr-un articol publicat de www.mic.com, „de fiecare data cand o femeie cauta atentie si validare pe social media, atasam gestului o anumita stigma. Cum ar fi daca femeile ar recunoaste deschis ca isi doresc atentie si daca am recunoaste ca acesta nu este cel mai rau lucru?. Si cum ar fi daca disperarea aceasta de care suntem acuzate ar fi privita, ca in cazul barbatilor, drept incredere, putere sau asertivitate? Suntem inca departe de scopul acesta. De ce? Ei bine, aici lucrurile devin complicate.
Nu ne convine atentia de care se bucura unele femei pentru ca nu credem ca o merita. Si nu credem asta pentru ca ne lipseste increderea de a spune ca meritam, noi insine, mai mult. Confortul altor femei cu propriile corpuri e amenintator pentru ca oglindeste disconfortul nostru privind propriul corp. Spunem despre alte femei ca arata bine, dar pentru noi insine rezervam termeni care ascund munca pe care o implica infrumusetarea – pana la urma, totul trebuie sa fie effortless zilele astea. Iar sexualitatea afisata de altele ne jeneaza pentru ca nu ne asumam pana la capat eliberarea sexuala – ne place (nu?) sa fim curtate mai degraba decat sa curtam. Sau sa cerem, pe sleau, un anumit fel de atentie.
Si atunci cand atentia se transforma in putere, ne vine si mai greu sa ne-o asumam. Un studiu publicat anul trecut de Psychological Bulletin si realizat pe un esantion urias de University at Buffalo School of Management arata ca barbatii cred ca li se cuvin pozitiile de putere. „Indivizii observa si invata rolurile de gen de la o varsta mica si pot fi pedepsiti daca deviaza de la asteptarile societatii, spune unul dintre cercetatori. „In particular, femeile sunt criticate ca fiind agresive si autoritare, ceea ce le preseaza sa nu isi exprime narcisismul.
Femeile, de la Clinton la Kardashian, sunt numite thirsty, attention whores sau disperate dupa atentie, de multe ori chiar de femei, pentru ca noi insine nu vrem sa recunoastem ca dorim atentia sau puterea pentru noi. Iar cand spunem ca Paris Hilton sau Kylie Jenner cauta atentie, dar omitem sa acuzam un Donald Trump sau un Kanye West pentru acelasi lucru, admitem ca e mai normal ca puterea sa fie in mainile unor barbati aflati in centrul atentiei.
Si, dupa cum spune psihoterapeutul Catalin Dandes, „femeile, ca si barbatii, sunt de mai multe tipuri, unele introvertite, altele extrovertite, unele complexate, altele hotarate sa reuseasca. Studiile presupun o serie de generalizari. Ca sa reusesti in ceva ce implica multe obstacole trebuie sa investesti multa energie, dar si sa-ti fortezi mult propriile limite. Iar atunci cand depasesti limite la care altii nu indraznesc sa se gandeasca e firesc sa apara si reactii. Si poate ca a venit vremea sa recunoastem ca ne dorim atentie – sau puterea care vine odata cu ea – ca sa nu mai punem piedici inutile celor care, in feluri mai onorabile sau mai condamnabile, deschid drumul acesta pentru noi.
Ilustratie: Mihaela Nastase / Handcutcollage.com