Casa este sanctuarul tău, locul care îți oferă siguranță, odihnă. Iar felul în care se prezintă poate fi o radiografie pentru haosul emoțional sau relațional în care te afli.
Spune-mi cu cine te însoțești ca să îți spun cine ești. Un proverb care se rezumă la prieteni, iar dacă ne gândim la casă ultima parte ar fi de genul… ca să îți spun cum ești acum. Să ne amintim și de mamele care erau foarte preocupate să facă ordine și curățenie lună înainte de a primi musafiri. Pe lângă evitarea judecății celorlalți, casa este o oglindă a gusturilor, valorilor și universului interior. Iar când în suflet e haos sau un climat rece… asta se vede și la exterior.
Poate că ai auzit de hoarding sau tezaurizare. Este adunarea până la refuz a unor obiecte care efectiv umplu casa. Cei care au acest obicei pot avea și 20 de umbrele, sute de sticle goale, ei practic nu aruncă nimic. Un comportament care are legătură cu anxietatea, iar casa ta arhiplină de diverse lucruri, faptul că nu faci o selecție ar putea transmite un grad crescut de anxietate, îngrijorări majore pe o anumită temă.
Spui că îți e mai simplu să faci curat dacă nu ai obiecte decorative, păstrezi totul la un nivel super minimalist. Când cineva vine la tine se miră că acea casă este locuită. Practic ești într-o detașare emoțională, fără disponibilitatea efortului, fără disponibilitate emoțională. Parcă ești în tranzit și nu vrei să te complici cu nimic ce ar fi prea… personal.
Nu discutăm despre piese de mobilier sau tablouri vechi, foarte valoroase. Ci de obiecte care ar fi trebuit schimbate cu multă vreme în urmă deoarece sunt uzate, demodate, ba chiar incomode. Dar nu o faci din vinovăție, loialitate față de cineva (eventual părinții care le-au cumpărat), și ești blocată în trecut. Un trecut pe care îl tot vizitezi (o fostă iubire?) și te împiedică inclusiv să ai o nouă relație de cuplu sănătoasă.
Spui că obsesia curățeniei este moștenită din familie. Iar felul în care arată casa te obligă la un efort consistent în ceea ce privește mentenanța. Mereu deretici, mai aranjezi câte ceva, nu ești relaxată nici acasă, și în viața ta în general nu ești relaxată. În plus, ești mereu vigilentă, ca totul să fie la linie, să nu existe niciun cusur. Așa cum nici oamenii din jurul tău, sau potențialii parteneri romantici, nu trebuie să aibă niciun cusur. Căutarea perfecțiunii te menține într-o continuă nemulțumire și vigilență.
Alegi să stai cu chirie, obiectele să fie ale proprietarului, nu aduci nimic personal, doar hainele. Adică nu ești dispusă să investești, să te legi. Și aici nu e vorba de lipsa posibilității financiare sau investiții inutile.
Nimic nu e la locul lui sau nici măcar nu are un loc. Totul e împrăștiat, ca și cum hoții au cotrobăit prin casă sau a explodat o bombă. Cumva, tu te descurci în tot acest haos și uneori te deranjează, uneori nu. Dacă îți analizezi viața la modul general, situația e destul de similară, fără o ordine sau o încadrare specifică.
Foto: PR