In cautarea timpului pierdut, de Alex. Leo Serban

Este, in primul rind, o carte necesara, rodul unei „indiscretii fertile si tenace (autoarea a consultat mii de numere de reviste), oferit apoi, cu discretie, curiozitatii cititorului de astazi. Ioana Parvulescu stie sa faca un cadou: aceasta carte – ce nu tradeaza nici rivna bogatelor ore de studiu, nici uriasul efort al sistematizarii fiselor nenumarate – este la fel de densa si de „lejera precum aerul Bucurestiului interbelic prizat, cu eleganta, de o doamna iesita in plimbare la Sosea…

Are exact acel dozaj ideal de eruditie palatabila (nici o „nota de subsol in 346 de pagini de frumoasa plutire peste Timp!) si de fantezie riguroasa (capitolele sint legate, muzical aproape, ca-n „va urma-ul ce nu-si uita niciodata firul al Seherezadei).

Este un Bucuresti fermecator de candid si de normal cel pe care ni-l dezvaluie Ioana Parvulescu – si poate ca, dincolo de virtuo­zi­tatea montajului si de savoarea textului, acesta e meritul cel mai mare al cartii: ea ne restituie un microcosm uman, surprins in citeva decenii vii, cu o intelegere a nuantelor si a firescului dominant ce nu are egal in acesti ani de pendulare frenetica intre o extrema ideologica si alta.

Un „bestiar, in fond – asemenea celui descris, cu tandra ironie, la pag. 172: „In bestiarul interbelic intra: animale de casa dra­galase si ursul cu belciug in nas, ciini fideli stapinului si pisici fidele covorului de linga soba, cai de curse care concureaza cu timpul si cai de corvoada care concureaza cu masina, exemplare de rasa si maidaneze, pasari si soareci, paingi si fluturi, muste grase si tintari subtiratici. Toate forfotesc si in lite­ra­tura si publicistica dintre cele doua razboaie.

Articol publicat in ELLE August 2003

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK