Impreuna la bine si la greu: cand partenerul tau refuza sa se angajeze

Recesiunea a lovit in egala masura barbatii si femeile, lasindu-i fara loc de munca. Insa, daca ai un partener care, dupa un an de stat acasa, nu mai da semne ca vrea sa se angajeze, a venit momentul sa iei atitudine. Alina Baisan a aflat de la specialistii in consiliere si recrutare cum anume.

In prima luna: „Iubito, mi-am dat demisia!!!' Aflase ca urmau sa fie taiate salariile cu 35% si oricum se saturase de pretentiile lui X si ale lui Y. „Foarte bine ai facut. Acum te poti gindi la ce vrei sa faci cu adevarat! In privinta banilor, nu-ti face griji. Ne descurcam noi cumva.' Cite dintre voi se regasesc in acest scenariu? Judecind dupa propriul meu cerc de prietene si cunostinte, destul de multe. La un moment dat, in cursul anului trecut, eram trei fete in redactia ELLE cu partenerii acasa, jobless. Floriana Enescu, managing director la compania de headhunting Qualia, confirma faptul ca „pentru multi barbati, perioada 2009-2010 a fost dificila dupa pierderea locului de munca. Potrivit Institutului National de Statistica, in primul trimestru al anului, rata somajului in rindul barbatilor a fost cu 1,4 puncte procentuale mai mare decit in rindul femeilor, respectiv de 8,2% pentru barbati, fata de 6,8% pentru femei.'

Intrucit multe dintre noi am ajuns sa cistigam la fel ca partenerii nostri, pierderea jobului sau parasirea locului de munca de catre acestia nu mai pare atit de dezastruoasa ca pe vremuri, cind barbatul era cel care trebuia sa aduca banii in casa. Sa nu uitam totusi ca traim in Romania, iar multe cupluri au aplicat egalitatea intre sexe in defavoarea femeii, in sensul ca, desi ambii parteneri au acelasi succes in plan profesional, acasa tot femeile sint cele pe umerii carora pica responsabilitatea menajului, hranei si a cresterii copiilor.

Asa se face ca straduinta noastra de a fi aceste superfemei cu o cariera si o familie perfecte a devenit pentru multe dintre noi o capcana. Psihologul Gina Apolzan explica: „Se asteapta ca un barbat sa indeplineasca acest rol de a fi stilpul familiei, de a reusi in viata, de a fi puternic. De ceva vreme insa, barbatii au inceput sa se descotoroseasca de aceasta presiune, fie prin abordarea unui stil de viata independenta (vezi burlacia), fie prin cautarea unei partenere care sa cistige daca nu la fel de bine ca ei, chiar mai bine. Si acestea sint consecintele revolutiei sexuale care au determinat ca femeile sa fie mai independente, sa refuze statul la cratita, dar in acelasi timp cu consecinte neintentionate si probabil neanticipate ale felului in care si barbatii s-au schimbat.'

Din pacate, perioada de entuziasm ce apare imediat dupa parasirea unui loc de munca, in care descoperi libertatea de a dormi pina la prinz sau de a merge la cinema in mijlocul zilei, se duce repede, odata ce aplicatiile pe e-jobs, Best jobs sau My jobs nu dau nici un rezultat, cind prietenii care au promis ca vor pune o vorba buna la HR nu mai raspund la telefon, iar televizorul si canapeaua devin prietenii lui cei mai buni pentru insomniile care incep sa se instaleze. In acest timp, tu, superpartenera care esti, mergi la job, vii acasa vesela – ca sa nu-i induci o stare de spirit proasta –, gatesti mincarurile lui preferate si te straduiesti sa arati cit mai bine… pentru el.

Dupa doua-trei luni: „Ai mai gasit ceva?' „Nimic. Am mai trimis citeva CV-uri pe Best jobs.' „Pe cutare l-ai sunat?' „Nu l-am sunat.' „Si cind ai de gind sa il suni?' Sesizati, va rog, tensiunea din raspunsul ei. Avem nevoie de sfatul psihologului: „Nu este o perioada determinata de la momentul aflarii verdictului de neangajat pina la instalarea apatiei', ne spune Gina Apolzan. „Fiecare trece prin perioada de optimism «o sa ne descurcam», urmata de zile petrecute in fata calculatorului, pe site-uri dedicate gasirii unui loc de munca sau pur si simplu jucindu-se pe calculator sau stind in fata televizorului. Nimeni nu indrazneste sa abordeze direct problema cu barbatul aflat in suferinta cronica. Dupa pierderea unui loc de munca, dupa aparitia depresiei mai urmeaza si o potentiala pierdere a partenerei la care nu prea se mai gindeste nimeni.'

Exact! In timp ce el isi plinge de mila, ea se da peste cap sa faca fata cerintelor propriului job, pe care nu-si permite sa il piarda tocmai acum; ajunge acasa si gaseste un couch potato, care si-a pierdut orice interes (daca a avut vreodata) pentru curatenia locuintei, gatit sau avut grija de copii. Lui i-ar placea sa iasa putin in oras, intrucit a stat toata ziua in casa, ea nu se gindeste decit la cum sa se duca mai repede la culcare. Incet-incet, lipsa job-ului devine subiect tabu in cuplu. „Cel mai des se intimpla ca partenerii sa nu discute, iar barbatul sa abordeze cu stoicism si fara prea multe vaicareli, caci aceasta este educatia – big boys dont cry – noul statut de somer. Barbatul nu vorbeste despre insuccesul lui, chiar daca a fost concediat din motive independente de vointa sa, si aluneca pe panta depresiei si a solitudinii.

Inecat in propria suferinta, refuza sa mai vada eforturile partenerei de a face fata situatiei din punct de vedere material, cit si eforturile ei de a-l mai scoate din galeata cu melancolie in care se scufunda treptat. Ginduri negre de genul «nu sint bun de nimic», «tot incerc sa gasesc ceva, dar nu ma mai cauta nimeni la virsta asta sau pe specializarea mea» sint din ce in ce mai dese.' Tot psihologul vine cu o posibila solutie: „Rezolvarea consta in implicarea in activitati. Vorbeam cu un prieten care a avut la un moment dat in viata lui patru locuri de munca si il intrebam ce s-ar face daca si-ar pierde locul de munca. Mi-a raspuns ca nu s-ar vedea stind locului, ar lucra la casa, s-ar juca cu copilul, ar face curat in casa, orice numai sa nu stea sa isi plinga de mila. Prietenul meu merge la extreme, dar mi-a dat un sfat sanatos. Fiecare barbat care si-a pierdut locul de munca poate prelua din sarcinile partenerei. Si asta nu ar insemna ca el este un fraier, ci doar un om cu o abordare sanatoasa a vietii'.

Dupa un an: Ea ajunge acasa seara si, in locul persoanei pline de umor si optimism pe care o stia, gaseste un tip posac, mereu incruntat, care a mai pus citeva kilograme pe el si care nu mai are chef de nimic. Momentele in care te ruga sa iesiti seara in oras pentru ca statuse toata ziua in casa ti se par acum o amintire placuta. Prietenii il enerveaza si oricum v-ati luat de mult adio de la iesiri la restaurant. „Bineinteles ca absenta banilor va duce la rarirea iesirilor cu prietenii, a vacantelor in strainatate sau la mare', confirma Gina Apolzan.

„Insa atita vreme cit partenerii se simt bine unul in compania celuilalt, pot avea parte de o perioada in care isi vor dezvolta relatia, iar prietenii sint cei care sint alaturi de tine cind esti intr-o perioada mai dificila. Cu toate astea, abordarea subiectului gasirii unui loc de munca, mai ales cind frustrarea s-a instalat, e dificila. Barbatul o percepe cel mai probabil ca pe o acuza (ceea ce de multe ori si este) daca intre timp nu a contribuit cu nimic (si nu ma refer la bani) in viata familiei. Sint lucruri care trebuie abordate de la bun inceput, cu deschidere din partea amindurora. Existenta unui pact explicit intre parteneri, in care fiecare isi aduce contributia (ea banii, el alte indatoriri in casa sau grija fata de copii), poate fi cheia succesului. Este o perioada in care ea cistiga mai bine. Se va intimpla si invers, iar partenerii trebuie sa accepte acest lucru si sa se onoreze reciproc pentru munca pe care o depun.'

Si daca pe partea de cuplu se mai pot intrevedea solutii, cum acoperim gap-ul de un an din CV? Recruiter-ul Floriana Enescu ne-a declarat ca, avind in vedere contextul economic, nu considera a fi un „handicap' o jumatate de an de pauza. „Un an poate fi totusi o problema, poate duce la deprofesionalizare si poate arata o incapacitate de adaptare la realitate, la situatia de acum. Daca pentru un programator capacitatea de adaptare la piata nu ar fi o problema, pentru un om de vinzari in schimb, unde aceasta este mai importanta, ar putea fi. Si mai intervine o problema: dupa o perioada mare de «stat acasa», nivelul salarial scade considerabil. Am o prietena, director de marketing, cu experienta mare, care a ramas fara job in toamna lui 2008. Intrucit marketingul a fost unul dintre cele mai afectate sectoare, recrutarile in domeniu dezghetindu-se abia anul acesta, si-a gasit de lucru in urma cu doua luni. Salariul pe care l-a acceptat este mai putin de jumatate din cel avut la ultimul loc de munca.'

Ana Glavce, HR Manager la compania TNT de mai bine de zece ani, nu crede ca „vina apartine numai pietei, crizei sau altor factori externi. Este adevarat ca acesti factori exista, dar putem actiona limitat sau deloc asupra lor; ne ramine sa ne concentram asupra noastra si sa schimbam ce poate fi schimbat, astfel incit sa devenim mai competitivi'. Pentru a nu ajunge in situatia critica de a ramine fara job pe o perioada indelungata, aceasta ne sfatuieste sa ne supunem imediat unui proces de analiza si autoanaliza: „Este ocupatia ta una ceruta pe piata? Este performanta personala una potrivita asteptarilor angajatorilor? Detii toate competentele necesare? Ar fi cazul sa te gindesti la o reconversie profesionala? La o perfectionare? In asemenea cazuri, folosirea unui consilier de cariera nu este un lux si nici o rusine. In acelasi timp, persoanele aflate in cautarea unui job trebuie sa inteleaga ca au nevoie de multa rabdare, consecventa si incredere in sine; daca se descurajeaza sau isi lasa moralul sa cada, sansele gasirii unui nou loc de munca pot scadea. E ca atunci cind luptam cu o boala: starea de spirit este esentiala!'.

Recesiunea financiara a actionat la toate nivelurile, inclusiv in cazul pozitiilor de top din cadrul companiilor. Multi manageri au ramas fara job in momentul in care firma a renuntat la o parte din angajati. Situatia lor e una la fel de problematica, avind de ales intre a cauta mult timp un job pe o pozitie similara sau a accepta un loc de munca mai slab platit, pe o pozitie inferioara celei avute. Floriana Enescu a intilnit in activitatea sa multe situatii de genul acesta: „La inceputul crizei financiare disponibilitatea de a se angaja pe o pozitie inferioara celei avute si/sau pe un salariu mai mic era redusa. Acum, majoritatea persoanelor ramase fara loc de munca sint dispuse sa mearga si catre un nivel inferior. Cred ca oamenii au inceput sa inteleaga ca acum contextul economic este altul decit cel din 2007-2008 si sa se adapteze la situatia prezenta. Cunosc un director comercial ramas fara job in 2009, care timp de un an a cautat un pachet salarial similar. Dupa un an, era dispus sa scada nivelul salarial, dar cauta cel putin o pozitie similara cu cea avuta inainte. In prezent are citeva colaborari, dar inca nu si-a gasit un job stabil. In schimb, am un prieten HR manager ramas fara job recent. Mi-a spus ca nu are o problema sa mearga pe o pozitie de recruiter. Un alt prieten, sales manager, a ramas fara loc de munca in toamna lui 2008. Dupa doua luni de cautari si-a dat seama ca trebuie sa se adapteze si si-a deschis acasa o agentie de turism. In prezent ii merge foarte bine, are deja doua astfel de agentii. Din toate aceste situatii trebuie sa intelegem ca important este sa ne adaptam la situatia prezenta, desprinzindu-ne de trecut si cautind solutii in contextul actual'.

Ana Glavce e si ea de parere ca este mai usor sa explici de ce ai fost temporar nevoit sa accepti ceva inferior pozitiei anterioare decit sa te confrunti cu efectele lipsei de job pe termen lung. „Daca tinem cont de efectele devastatoare pe care lipsa job-ului le poate avea asupra noastra si asupra echilibrului personal, familial, social versus eventualele efecte pe care acceptarea unei pozitii inferioare le poate avea – probleme de ego, intrebari incomode la interviuri, prejudecatile sociale etc. –, cred ca balanta inclina semnificativ in favoarea ideii de a avea un job, aproape indiferent de «inaltimea» acestuia.'

Asadar, nu e momentul sa ne lasam prada depresiei si nici orgoliului ranit. In functie de cum aplicati sfaturile de mai sus, veti ajunge la unul dintre cele trei finaluri de scenarii posibile: cel optimist, in care el si-a gasit job sau o alta activitate din care sa traiasca si lucrurile au revenit la normal in cuplu; cel semi-pesimist, in care ea l-a parasit pe el, iar el n-a avut incotro si a trebuit sa iasa din inactivitate si sa-si gaseasca ceva de facut; si cel pesimist, in care nici ea nu l-a parasit, nici el nu si-a gasit job. Pentru acesta din urma, speram ca articolul de fata sa va fie de folos.

Foto: Guliver

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro