Importanta unei bune lubrifieri (de Tom Wilson)

Oamenii obisnuiesc sa vorbeasca despre textele cantecelor din trecut ca despre niste capodopere literare, spre deosebire de prostiile de acum. Piesa „Sexy Bitch, a lui Akon, este, pentru ei, un bun exemplu despre degradarea pop-ului: la refren, cantaretul american tipa cuvintele „sexy bitch de aproximativ 134 de ori. Nu numai ca asta e un mod ineficient de a agata o tipa apetisanta (stiu ce vorbesc, pentru ca am incercat-o si eu), dar e si semnul indubitabil al ramolismentului muzicii actuale.

Din pacate pentru cei in cauza, chestia asta e foarte departe de adevar. Pop-ul a aratat mereu astfel, singurul lucru diferit fiind faptul ca oamenii imbatranesc. Data viitoare cand cineva iti va spune ca textele pieselor pop de astazi sunt ininteligibile incearca sa-i reproduci cuvintele lui Little Richard din deschiderea clasicei „Tutti Frutti, care incepe cu o vaicareala protolingvistica: „A-wop-bop-a-loo-bop-a-lomp-bam-bom. Piesa continua la fel de profund — „Tutti frutti / Au-rutti si plastic — „Got a girl named Daisy / She almost drives me crazy. Inutil sa mai vorbesc despre faptul ca acest cantec este considerat a fi unul dintre cele mai importante din ultimul secol.

O alta critica comuna adusa cantecelor moderne este ca textele au devenit din ce in ce mai deocheate. Mda, o alta ineptie… Toate acele presupus rafinate si importante piese de jazz / blues / ragtime / rock and roll care formeaza „Epoca de aur a muzicii sunt ticsite cu referinte sexuale atat de murdare incat fac ca 2 Girls 1 Cup sa arate precum un glorios exemplu de comportament victorian prin comparatie.

Un bun exemplu e dat de toate referintele exaltate la „jelly roll din blues-urile cintate de Nina Simone, Bessie Smith si, desigur, Jelly Roll Morton. In caz ca nu stiai, „jelly roll insemna vagin in jargonul american al secolului al XIX-lea. Mai vrei? Versiunea originala a amintitului „Tutti Frutti continea o propozitie de-a dreptul delicata (nu inventez, sa stii!) despre importanta lubrifierii in sexul anal.

Zici ca textele pop-ului modern sunt banale? Mereu au fost! Pop-ul a vorbit chiar de la inceput despre shopping, sex si masini. Asta e smecheria lui: culege placerile limitate pe care ni le ofera formala societate industriala, transformand banalitatea lor intr-o chestiune transcendentala. Poate ca unii cred ca acest lucru il face sa fie un suport pentru consumerism. Poate ca altii spun ca submineaza consumerismul aratandu-ne cat de limitat e acesta. Dar cui ii pasa?! Un „A-wop-bop-a-loo-bop-a-lomp-bam-bom e doar o expresie a unei contradictii inefabile, intre durere si placere, a faptului existentei. E ceea ce a cunoscut orice adolescent din lumea asta.

Problema muzicii de astazi nu e data de faptul ca e idioata, ci ca nu e destul de idioata. Oamenii de marketing trebuie sa creasca potentiala audienta pentru produsele lor, iar asta inseamna sa apeleze la comportamentul consumerist al mamelor si tatilor sariti de 30 de ani (adolescentii nu au suficiente resurse pentru a fi o piata viabila).

Exista aceasta obsesie a studiilor de pop-marketing, care ni i-a inventat pe alde Coldplay, Dido si James Blunt. Fiecare dintre acestia este mai indecent decat orice referinta la lubrifieri. Daca pop-ul modern ar fi targetat catre adolescenti ar fi de un milion de ori mai deocheat, de un milion de ori mai idiot, de un milion de ori mai amuzant.

Asa ca data viitoare cand il auzi pe Flo-Rida cerandu-ti sa-i „canti la flaut, pe Pitbull chestionandu-te daca ar putea sa-ti „verifice carburatorul sau pe Rihanna intrebandu-se daca genitalele presupusului ei curtezan sunt „suficient de mari nu fi ofensata. Fii doar recunoscatoare ca nu vorbesc despre importanta unei bune lubrifieri, ca in anii 50.

Foto: Grunge musical background from Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK