Îl iubești, dar nu îl mai placi? Modalități sănătoase de abordare a relației

Oamenii se schimbă. Și deși îți iubești partenerul, nu agreezi deloc persoana care e acum. Ce faci în asemenea situație?

Din start sună a antiteză. Cum se poate să îți iubești partenerul de cuplu sau soțul, dar omul care e în fața ta să nu aibă nicio șansă dacă abia acum l-ai cunoaște? Timpul a trecut peste voi și niciunul nu a rămas la fel. Fiecare dintre voi a avut propriul drum, propria transformare care uneori apropie sau creează o distanță emoțională semnificativă ce poate conduce inclusiv la despărțire. Asta se petrece treptat, câteodată insesizabil, până când rezultatul final te lovește ca o avalanșă și nu pricepi ce s-a întâmplat. E vremea pentru autoanaliză și discuții importante în cuplu.

Privește spre tine

De multe ori ajungem să împrumutăm de la partenerii noștri anumite caracteristici ale lor ce devin al noastre. Oare așa s-a întâmplat și acum? Partenerul tău a preluat tocmai acele aspecte ale personalității tale pe care ți-ai fi dorit să le schimbi? Pune în fața ta o oglindă și nu îți place propria reflecție? Apoi uită-te la ceea ce transmite realitatea.

Îl iubești, dar nu îl mai placi, deoarece poate că îți reamintește de mama sau de tata, de lucruri pe care aceștia le făceau și în copilărie te răneau? Ce procent este pus în act de către el acum, cât de des? Tata consuma alcool și urăști când partenerul consumă și el un pic mai mult la ocazii rare, dar când nu se lasă pradă efuziunilor bahice? Și chiar și așa reacția ta este foarte amplă? Oare e necesar să treci tu printr-un proces, ghidată de un terapeut, în care să înveți să reacționezi mai adaptativ?

Dinamica din cuplu…

… oare menține tocmi acele aspecte care nu îți plac? De exemplu, cea în care el se comportă ca un copilaș neajutorat, fără responsabilități, iar tu devii mama sau salvatoarea care le rezolvă pe toate în locul lui? Și nu îți place că nu ai lângă tine un adult pe care să te bazezi, în aceeași măsură, inconștient, nelăsându-l tu să fie adult prin această supraîncărcare și supraresponsabilizare.

Elefantul din cameră

Să observi ceea ce te deranjează, transformarea neplăcută, și să nu o adresezi, este o formă de evitare care menține problema. Poate că partenerul nici nu a realizat că are comportamente nedorite de tine, poate el crede că așa e în regulă, eficient, să procedeze. Iar un semnal de alarmă tras ferm de către tine, în care să și exprimi cum te simți, când, și ce ai avea nevoie din partea lui, poate funcționa ca o formă de… trezire și un ghidaj semnificativ pentru el și pentru cuplu.

Ce iubești?

Ok, nu îl mai placi. Ai făcut anterior o listă cu acele comportamente pe care nu le placi și ați discutat onest, asertiv. Îl iubești. Fă o listă cu acele lucruri pe care le iubești la el. Dintre acestea din urmă ce puteți pune în practică cât mai des astfel încât să se producă reconectarea emoțională? Să se dezvolte tocmai lucrurile pe care le apreciezi și care îți plac?