Am ascultat interviul celor doi în șoc. Pur și simplu nu mi-am imaginat vreodată că la acest nivel se poate ajunge la așa ceva. Dar am tăcut, la fel cum au făcut-o mulți. Nici o opinie clară pe acest subiect, nici un comentariu, doar chestii mici, sterile, și în rest mii de relatări ale interviului.
Din frică. Frica unor cuvinte care, rostite în spațiul public, detonează. Mai întâi detonează și abia apoi se judecă la rece.
Ambii protagoniști, sunt convinsă, știu și ei acest aspect, așa cum știu și că un interviu exploziv trebuia să conțină cel puțin o astfel de bombă precum cele pe care le-au lansat în spațiul public.
Poate că lucrul care m-a enervat cel mai tare și m-a și determinat să scriu aceste rânduri este paralela pe care Meghan vrea în permanență s-o traseze cu Diana (Palatul nu a ajutat-o, așa că s-a dus să ceară ajutorul unui prieten de-al Dianei!, și multe alte subtile remindere despre soarta lor similară). Dar Meghan nu are absolut nici o legătură cu Diana, cu toate că, sunt convinsă, ca actriță a studiat bine personajul înainte de a juca în acest rol la Oprah.
Singurul lucru pe care nu am cum să-l neg din dezvăluirile ei este cel legat de sănătatea ei mintală. Nu e ușor să trăiești în rigorile Palatului regal și nici să faci față diferențelor culturale (și nu neapărat de culoare, deși și acesta poate să fi fost un factor) dintre tine, o prințesă de la Hoollywood, și Casa Regală Britanică, o instituție severă care are ca fundament datoria către țară și care de-a lungul timpului nu a avut succese prea mari în a primi outsiders (Kate Middleton a fost, probabil, singura excepție fericită).
Ce nu a înțeles Meghan și, iată, poate acesta e și motivul problemelor care au survenit, este că aici nu este vorba despre tine, despre Meghan care vrea mereu câte ceva și e mereu nemulțumită. În cei aproape 70 de ani de domnie ai Reginei Elisabeta a II-a, ați auzit-o vreodată spunând ceva memorabil, care să facă titluri de presă? Credeți că e proastă, sau credeți că nu are niciodată nimic de zis? Nu. În schimb, ea știe că job-ul ei nu este despre ea, ci despre Coroană.
În rest, toate argumentele susținute de Harry & Meghan sunt demontabile, inclusiv cel mai exploziv, legat de rasism. Nu e un argument de ignorat – până la urmă, imperiul britanic s-a construit pe exploatarea oamenilor de culoare din colonii, și nu ne putem aștepta ca o instituție construită astfel să nu fi păstrat nici o urmă de superioritate față de astfel de supuși.
Cu toate astea, chiar Harry & Meghan înșiși au declarat cât de bine a fost primită Meghan de Casa Regală la început… De aceea e o întrebare firească, cred, dacă cei doi nu speculează cumva că la început Casa Regală nu-și imagina că cei doi vor avea copii? S-au gândit brusc la asta, ulterior, când Meghan era deja gravidă?
În fine, nu știu cine a inițiat acest circ mediatic, nu exclud nici să o fi făcut de fapt Harry, și nu mi se pare corect, într-adevăr, ca toată vina (în fața opiniei publice) să o poarte Meghan, mai ales că ea nici nu a părut interesată să învețe prea multe despre Casa Regală, după cum singură recunoștea, dar în schimb face declarații cum că Archie nu va fi prinț pentru că nu vrea Casa Regală! (Nu, conform celor pe care le-am citit în presa britanică copilul tot nu ar fi fost prinț, el va primi titlul, conform edictelor vechi de sute de ani, abia când Charles, bunicul lui, va deveni rege).
Probabil că nu e simplu să vezi că plecarea din UK și renunțarea la datorie au însemnat pierderea beneficiilor… Cam cum își imaginau Harry & Meghan că statul britanic, englezii, le vor plăti în continuare din bani publici periplul prin lume, mai întâi în Canada, apoi SUA?
Și cred că nu va trece mult până vom afla și numele acelui membru al Casei Regale acuzat de rasism… probabil cel care nu mai răspunde la telefon? Da, Meghan își dorește să fie Diana. Dar și Harry are de plătit niște polițe și poate lucrul acesta nu e de condamnat!