Harjoneli la locul de munca sau hartuire sexuala?

In urma cu multi ani, o doamna pe nume Anita Hill avea sa schimbe definitiv felul in care americanii intelegeau relatiile de serviciu. Procesul de hartuire sexuala pe care i l-a intentat sefului sau – actiune care a ajuns pina in dezbaterea Comisiei Juridice a Senatului – s-a transformat foarte rapid dintr-o complicata chestiune juridica intr-o enorma problema sociala. America s-a rupt in doua.

De o parte erau cei care o considerau pe Anita Hill drept o isterica lipsita de simtul realitatii (si, mai ales, al umorului), care a facut din tintar armasar si care pune in pericol una dintre putinele distractii care le mai ramine angajatilor in timpul programului: glumitele decoltate, dar inocente, asa, ca intre colegi. De cealalta parte a baricadei nu s-au asezat insa (asa cum s-ar fi asteptat misoginii) doar organizatiile feministe, ci toti cei care au vazut in acest caz mai putin o problema de sex si mai mult una de abuz de putere. Adica, toti cei care aveau un sef care risca sa se transforme intr-un tiran. Adica… teribil de multa lume.

No sex, no fun

Deja, rezultatul concret al dezbaterii judiciare nu mai avea nici o importanta, opiniile se formau in afara incadrarilor oficiale si, asa cum se intimpla adeseori in Statele Unite, curentul majoritar in rindul publicului a devenit linie de politica generala inainte ca aceasta sa fie formulata concret in instante. Prima consecinta: in regu­lamentele de ordine interioara ale diverselor societati si institutii au inceput sa apara, ca ciupercile dupa ploaie, articole cu referire directa la „norme de comportament se­xu­al. Dupa care s-a descoperit ca embrioni de reglementare a acestui tip de relatie existau deja de mai multa vreme. De exemplu, existau o sumedenie de companii care aveau puse la punct de ani buni de zile strategii de descurajare a relatiilor „sentimentale (suna mai bine decit „sexuale) dintre angajati. Si asta din simplul motiv ca, in perioada in care timpul lor e platit cu banii patronului, angajatilor trebuie sa le stea mintea la treaba nu la „amor (suna mai bine decit… alte cuvinte de patru litere).

Asadar, exista deja o oarecare traditie; ea nu mai trebuia decit sa fie completata si adaptata la cerintele momentului. Iar americanii fac lucrurile astea temeinic. Daca nu am fi vorbit de legi, ci de constructii, ceea ce a urmat s-ar traduce cam asa: „Am avut o casuta confor­tabila si am vrut sa o extind un pic. A iesit un zgirie-nori si acum nu mai stiu ce sa ma fac cu el. In numele decentei si al respectului s-a pornit o adevarata vinatoare de vrajitoare. A fost o moda (ad literam!) a proceselor de hartuire sexuala, tribunalele au devenit supra-aglomerate, iar avocatii care s-au specializat in astfel de cauze s-au imbogatit peste noapte. Au fost nenumarate dezbateri despre abuzuri si acuzatii fabricate pentru a defaima pe cineva sau pentru a-l santaja. In acelasi timp insa a fost si o perioada de reasezare a relatiilor dintre femei si barbati, in general.

Vizionind filme si talk-show-uri sau citind presa acelei perioade ti se creeaza impresia unei lumi in care barbatii si femeile nici nu mai indrazneau sa se priveasca in ochi de teama ca vor fi gresit intelesi si se vor trezi cu un proces rusinos si extrem de costisitor pe cap. Puritanii considerau situatia ca fiind un dezavantaj minor fata de binefacerile pe care le producea aceasta epurare a atmosferei de lucru, devenita brusc extrem de casta si de serioasa, neintinata de tot felul de tensiuni sexuale deranjante (din punctul lor de vedere). Daca a fost asa, atunci s-a terminat. Dar si mai probabil este ca toata aceasta poveste a fost mai mult un fel de spectacol mass-media care a preluat cazurile exceptionale si le-a dat un aer de generalitate. Pentru ca, un sondaj pe Internet realizat de ELLE si MSNBC demonstreaza mai degraba ca, in toata perioada aceasta de „Dark Ages pentru hirjoneala de serviciu, presupusii sclavi ai legii inchizitoriale anti-sex traiau de fapt o maxima Renastere. Desi nici acesta nu este un termen tocmai potrivit, pentru ca obiceiul micilor aventuri colegiale se pare ca n-a murit niciodata. Concluzia ar fi ca, sub morga lor aparenta, corporatiile americane gazduiesc un neintrerupt gingurit de gugustiuci, ca, pe holurile interminabile, una-doua zboara cite o pereche de fluturasi si ca, prin salile de sedinta pline de solemnitate, se zbenguie in voie iepurasii. In voie… cind nu-i vede seful.

but we like to have fun…

62% dintre cei care au raspuns sondajului de pe Internet au spus ca au avut cel putin o a ventura amoroasa la locul de munca, in timp ce doar 14% au putut declara cu mina pe inima ca nici in ruptul capului nu si-ar da o intilnire la drum de seara cu cineva de la serviciu. Exista o puternica suspiciune ca acestia din urma erau supravegheati de consortii lor legitimi in timp ce completau chestionarul. Mai ales ca, intorcindu-ne la cei „sinceri mai aflam si ca 10% au avut patru sau chiar mai multe „aventuri colegiale!

Si totul pleaca de la simpla constatare a „oamenilor muncii ca, daca flirtezi cu colegii, timpul trece mai usor, activitatile de serviciu devin mai placute si locul de munca mai suportabil. 26% dintre femei si 33% dintre barbati sustin din tot sufletul aceasta idee. Oricum, nici nu prea mai are importanta daca esti sau nu de-acord cu flirtul pentru ca fenomenul este generalizat la maxim si nu poti sa faci nimic altceva decit sa constati (67% dintre angajati impartasesc aceasta opinie) ca toata lumea flirteaza cu toata lumea. Ce mai, Ally McBeal e bucatica rupta din viata! 92% dintre cei chestionati au marturisit ca au schimbat zimbete si vorbe ghiduse cel putin o data, cu cite un coleg pe care l-au considerat atra­gator.

Cu toate acestea, numai 9% cred ca toate aceste avansuri sint facute serios si nu reprezinta doar o modalitate de re­la­xare la serviciu. Oricum, asa s-a lamurit si una dintre cele mai mari dileme ale hartuirii sexuale: cine sint cei mai predispusi sa faca avansuri de natura sexuala in timpul programului? Sefii sau subalternii; cei care au o munca de birou sau cei care fac mult teren; cei cu studii inalte sau personalul cu un nivel scazut de instruire; femeile sau barbatii? Pina la urma cine sint cei care „arunca undita in helesteul companiei? Raspunsul este clar: da cine nu?…

… and we like even more to have sex

La serviciu?! Da, chiar asa! Ma rog, nu chiar de fata cu toata lumea, dar, oricum, locurile de desfasurare a „incidentelor sint dintre cel mai variate. Concret: pe biroul propriu (50% dintre faptasi l-au incercat macar o data), pe un scaun (49%), in parcare (40%), pur si simplu, pe podeaua biroului (37%), in sala de sedinte (27%), in magazia de rechizite sau in alta magazie (26%), la grupurile sanitare (23%), in biroul sefului (16%), in diverse anexe, cum ar fi camera copiatorului sau cea de triat corespondenta (9%). Mai figu­reaza in topul preferintelor: masina companiei, liftul, casa scarilor, iesirea de incendiu, terasa…

Unde spuneam ca nu se face sex? Pai, n-a mai ramas prea mare lucru. Poate doar ghereta paznicului, ca acolo doar el are voie. Dar, probabil ca nici el nu sta degeaba, pentru ca 44% dintre barbati si 35% dintre femei declara ca au facut sex la serviciu. Diferenta de 10% intre sexe nu se explica nici prin homosexualitate si nici prin interpretari rautacioase de genul: „sint mai putine fetite jucause decit baietei, dar fetitele sint mai pofticioase. Nu! Pur si simplu, conform sondajului, la serviciu, barbatilor li se intimpla mai des decit femeilor sa aiba intilniri amoroase si cu persoane din afara colectivului, nu doar cu colege.

Si un ultim detaliu: ce se intimpla, de fapt, in timpul reprizelor pe care „inculpatii le numesc „de activitate sexuala? Daca, pina acum, imaginatia v-a luat-o razna gindindu-va cum o fi s-o faci pe biroul de mahon al presedintelui companiei, e cazul sa beti un pahar de apa rece si sa va calmati putin. Cind repondentii la sondaj au fost rugati sa intre in detalii, a reiesit ca, in 87% dintre situatiile mentionate, ei s-au sarutat. Destul de cast, nu? Acum, adevarul e ca, in 75% din cazuri au intervenit si mingiieri si pipaieli. Mai degraba adolescentin… Insa, imediat lucrurile o iau din nou razna pentru ca in 57% din cazuri a favut loc un contact se­xu­al implinit ca-n manualul de anatomie si fiziologie, iar in 54% din aceste momente si-a facut aparitia si numitul sex oral. Restul „rafinamentelor obtin scoruri neglijabile fie pentru ca sint incomode in conditiile date, fie fiindca sint prea zgomotoase. Mai ales ca 20% dintre aceste acte nu se consumau doar in sediul companiei, ci si in timpul orelor de program. Doar 23% dintre cei implicati au avut mereu taria sa astepte pina dupa plecarea colegilor…

sex isnt always fun

Acum, oricit de amuzante ar parea lucrurile asa, povestite la o cafeluta, exista si aspecte mai putin placute ale acestor aventuri de serviciu. Ginditi-va doar ca 42% dintre cei despre care discutam erau casatoriti sau aveau o relatie stabila in timp ce, la birou, calcau pe-alaturi. In plus, 7% dintre ei chiar au fost prinsi cu pantalonii-n vine sau cu fusta-n vint, dupa caz. Dar au fost prinsi de colegi, astfel incit, in aproape toate cazurile de flagrant (87%), cea mai grea pedeapsa pe care au primit-o a fost… o oarecare si temporara senzatie de jena.

Dar relatia in sine, dovedita sau nu, cu flagrant sau fara, are uneori consecinte negative. In 9% din cazuri aventurile de serviciu au distrus cupluri stabile si familii, soldindu-se cu divorturi sau despartiri definitive. Pe de alta parte, nu orice poveste dragoste are happy-end; in 12% din cazuri unul dintre partenerii din cuplurile formate la locul de munca a trebuit sa plece si sa-si caute alt serviciu, fie si numai pentru a pune capat birfelor de tot felul. Totusi, o buna parte dintre nabadaiosi (49%) pot declara cu cugetul impacat ca aventurile lor nu au interferat chiar in nici un fel cu activitatea profesionala.

Si uite-asa ajungem la o discutie draga celor care sutin cu toate fortele condamnarea oricarui fel de amestec intre sex si cariera (si nu numai a hartuielii sexuale): atmosfera de lucru. Acolo unde hormonii si feromonii isi fac de cap avansarile si, in general, evolutiile in cariera incep sa depinda de foarte multe variabile. 25% dintre femei considera ca au avut de profitat pentru ca superiorii le-au considerat atragatoare, iar 16% afirma ca felul in care arata le confera un avantaj in relatia cu clientii sau cu partenerii de afaceri.

In acelasi timp insa, 13% dintre angajate afirma ca au fost nedreptatite de catre superiori care le-au considerat… amenintatoare din punct de vedere sexual. Ba mai mult, 4% dintre ele si 1% dintre ei spun ca au avut clar de suferit pentru ca au re­fuzat avansurile sexuale ale sefilor. Si mai e ceva: desi nimeni nu recunoaste acest lucru, un uluitor procent de 41% dintre angajati (barbati si femei deopotriva) spun ca orice femeie care avanseaza prea repede va fi suspectata ca-si construieste cariera in dormitor. Iar patru din 10 subiecti care au afirmat acest lucru cred ca zvonurile cu pricina apar doar fiindca ele sint… ade­varate. In concluzie, puritanii au ceva argumente, desi, daca va mai uitati odata la cifre, o sa constatati ca ele sint, totusi, destul de mici.

ganduri de dupa

Am vorbit despre un sondaj, ar trebui sa incheiem cu niste concluzii. Dar ce concluzii sa tragi cit timp cifrele in sine sint atit de graitoare? Doar n-o sa ma lansez acum intr-o analiza exhaustiva, sa cintaresc gravitatea implicatiilor socio-economice, sa compar sisteme de norme si reglemetari si sa formulez niste propuneri docte de remediere a situatiei! Ar fi si plictisitor si inutil, pentru ca, oricum, toate acestea se intimpla dincolo de Ocean, iar pe la noi nici vorba de atita decadere morala. In plus, trebuie sa ma grabesc sa inchei pentru ca, nu-i asa, sint la birou, mai am si alte treburi, ne-a venit o colega noua si e teribil de tinerica si de inocenta si vreau sa o invit la o cafea, sa-i explic pe indelete cum merg lucrurile pe la noi…

Arhiva revistei ELLE

Foto: Shutterstock
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK