Gustul dulce al RUTINEI

Stii, lucrurile nu se intimpla niciodata asa cum ne imaginam. Uite, eu ani de zile am visat ca, atunci cind ma voi intilni cu grand amore, voi trai un fel de aventura continua. Eram convinsa ca vom calatori in locuri periculoase, ca vom face sex ca in filmele frantuzesti, ca ne vom face cadouri bizare si exorbitante si ca voi purta numai lenjerie sexy. si, bineinteles, ca ne vom casatori la patru dimineata, undeva in Las Vegas.'

N. imi povesteste toate aceste lucruri in timp ce pune in cosul de cumparaturi citeva cutii cu cereale pentru micul dejun. Se indreapta apoi spre rafturile cu sosuri de paste si eu o urmez, curioasa sa aflu mai multe despre destinul lenjeriei sexy si al cadourilor exorbitante. Ne intilniseram din intimplare la supermarket si ma anuntase ca peste o luna se casatoreste cu V., iubitul ei din facultate. O felicitasem si ii cerusem detalii, sperind in sinea mea ca as putea sa gasesc un subiect pentru ELLE Mariaj.

Cind auzisem de Las Vegas, imi venise deja in minte un titlu bunicel: „Eu, el si Elvis'. Ah, ar fi perfect! Dar N. parea sa fi abandonat orice plan aventuros. „Anii trec si vezi ca, de fapt, dragostea inseamna cu totul si cu totul altceva. Pentru mine inseamna sa stau in weekend cu V. in casa, sa ne uitam la Seinfeld, sa mincam cereale cu lapte in fata televizorului si sa ridem la aceleasi poante la care am mai ris si in alte dati.

Daca ne-ai vedea, ai zice ca sintem cel mai neromantic cuplu pe care l-ai cunoscut vreodata. Eu nu-mi pun lentilele de contact si stau cu ochelarii mei de tocilara, V. sta intr-un tricou larg pe care l-a cistigat la o promotie si pe care il pateaza de fiecare data cu lapte si cu putina ciocolata. Dar sa nu scrii cumva despre asta in vreun articol de-al tau, ca se supara. Nu recunoaste ca isi pateaza hainele cu mincare.'

N. zimbeste si pune citeva sosuri cu busuioc in cos. „Dar nu ti se pare ca e o distanta cam mare intre ce ti-ai dorit si ce ti se intimpla? Nu te sperie atita rutina?', am intrebat-o eu cu precautie, sperind sa nu o fac sa plinga chiar acum, chiar aici, linga rafturile cu sosuri pentru paste. „Asta e fericirea adevarata: sa stii care sint cerealele lui preferate, el sa stie cum iti plac tie pastele. Sa regasesti zi de zi, cind ajungi acasa, toate lucrurile de care te-ai indragostit la un moment dat. Fantezia mea cu lenjerie sexy si calatorii periculoase nu avea nici o legatura cu realitatea. Realitatea e mult mai frumoasa. si stii ce o face asa de frumoasa? Tocmai rutina!

N. zimbeste larg si se indreapta spre casa de marcat. Insa nu m-a lamurit cu nunta la Las Vegas: tot mai am o mica speranta ca voi avea un subiect pentru ELLE Mariaj. „Te asteptam la nunta, da? O sa fie la noi acasa, numai familia si prietenii. Dar iti trimit invitatia pe Facebook, OK?' N. imi face cu mina si dispare dupa rafturile cu gemuri si dulceturi.
Eu ramin linga sosurile de paste, incruntata, fara subiect pentru ELLE Mariaj si intrebindu-ma daca N. are dreptate. Oare perpetua campanie de defaimare a rutinei nu este decit o incercare de a gasi un tap ispasitor pentru problemele inerente vietii de cuplu? si daca afirmatiile alarmiste de tipul „Rutina ne-a distrus relatia' sau „Cel mai mare dusman al iubirii: rutina' nu sint in mare parte decit vorbarie goala? Ah, sau daca N. s-a convins ca visele ei nu se vor materializa niciodata si atunci s-a resemnat cu realitatea prozaica, incercind sa se convinga si sa ne convinga ca este fericita?

Rutina, un monstru blind

„Pentru inceput, as preciza ca fiecare dintre noi are o rutina deja stabilita', spune sociologul francez (tradus in peste 20 de tari) Jean-Claude Kaufmann, in cartea La trame conjugale, analyse du couple par son linge. „Viata noastra ar fi extrem de complicata fara activitati de rutina. Imaginati-va ca ar trebui sa ne gindim in fiecare dimineata, cind ne tre­zim, la lucrurile pe care le avem de facut. Ceai sau cafea? Dus sau baie? Metrou sau taxi? 99% din activitatile noastre sint rutina pura.

Trezitul la o anumita ora, cafeaua de dimineata, mersul la serviciu, cina, imbratisarea de noapte buna, toate acestea constituie baza si identitatea noastra si implicit si a cuplului nostru. In societatea moderna, nesi­gura si agresiva, avem din ce in ce mai mult nevoie de repere fixe. si, de asemenea, avem nevoie de momente de liniste, in care sa putem lasa lucrurile sa se intimple fara sa trebuiasca sa ne batem capul prea tare. Pe scurt, avem nevoie de confort, din toate punctele de vedere. si cuplul este, sau ar trebui sa fie, una dintre sursele principale de confort.'

O sustinatoare declarata a rutinei este si A., cu care m-am intilnit in parc intr-o vineri dupa-amiaza. Era destul de frig, dar si ea, si fetita ei de sase ani erau infofolite bine, aveau ceai cald intr-un termos si nu aveau deloc de gind sa se lase pagubase si sa renunte la datul in leagan. Am intrebat-o pe A. ce parere are despre rutina si i-am povestit despre intilnirea cu N. „Crezi ca N. e cu adevarat fericita sau doar a capitulat si a renuntat la ce si-a dorit toata viata?'

A. mi-a intins termosul cu ceai si a zimbit. „Rutina nu e un monstru. Ea se transforma intr-un monstru a­tunci cind apare intr-un context nefericit: intr-un cuplu, atunci cind nu il mai suporti pe celalalt; la serviciu, cind nu iti mai place ce faci. Rutina in sine n-are nici o vina. si stii care e cea mai buna dovada? Faptul ca nu se plinge nimeni atunci cind vine vorba de copii. si crede-ma, cind esti parinte trebuie sa inoti intr-un ocean de rutina: baita la ora fixa, fructe la ora fixa, 101 dalmatieni saptaminal, la leagane de doua ori pe saptamina, indiferent de vreme… si, cu toate astea, nu auzi pe nimeni spunind ca nu mai suporta rutina in relatia cu copilul. In schimb, toata lumea se vaita de viata in cuplu. Nu ti se pare un pic ciudat?'

Ba da, trebuie sa recunosc ca da… Incep sa cred ca N. are dreptate si ca fanteziile legate de amoruri aventuroase sint naive si nepractice. „Pe mine rutina ma tine in viata. In fiecare zi, la spital (A. este medic pediatru), am de-a face cu o gramada de situatii neprevazute. Intilnesc oameni noi, probleme noi, nu stiu niciodata la ce sa ma astept. Cind ajung seara acasa, rasuflu usurata: aici ma asteapta o rutina pe care o iubesc si care imi aduce echilibru.

Cind il vad pe sotul meu cum se enerveaza in timp ce se uita la stiri si il aud pentru a mia oara promitind ca nu se va mai uita niciodata la televizor, ma simt cu adevarat acasa si sint chiar fericita. Ma asez pe canapea si rasuflu usurata. Apoi, ca in fiecare seara, il tachinez si ii spun ca ma duc la prima ora sa reziliez contractul cu firma de cablu.' A. zimbeste si continua sa o dea pe fetita ei in leagan. Profit de momentul in care leaganul se departeaza de noi si o intreb rapid daca rutina si sexul nu sint cumva dusmani.

A. zimbeste din nou, bea putin ceai din termos si imi spune: „Banuiam ca o sa ma intrebi asta. Ce pot eu sa-ti spun este ca sexul e ca ciocolata: daca esti amator de ciocolata, asa cum sint eu, si gasesti citeva marci care te multumesc, nu le mai schimbi. Le ramii fidel si de fiecare data cind intri intr-un supermarket le cauti. stii la ce sa te astepti si acest lucru nu diminueaza deloc placerea pe care ti-o aduc. Ba chiar din contra…'

As vrea sa-i spun lui A. ca citisem de curind parerea unui sexolog francez, Frédérique Hedon, care spunea urmatorul lucru: „Adesea, pacientii mei se pling ca se cunosc prea bine si de fiecare data invoca numarul de ani pe care i-au petrecut impreuna. Dar, de cele mai multe ori, ei nu se cunosc chiar asa de bine. Am remarcat de-a lungul carierei mele ca cei care comunica din priviri si se stiu pe dinafara unul pe celalalt nu se pling niciodata de o viata sexuala mediocra, indiferent citi ani au petrecut impreuna. Cu cit il cunoastem pe cel de linga noi mai bine, cu atit stim mai bine ce ii place si implicit putem sa-i oferim mai mult. Dar pentru asta e nevoie de timp…' Renunt sa-i mai spun aceste lucruri pentru ca leaganul se apropie amenintator de noi si cineva ar putea sa traga cu urechea, asa ca ii multumesc lui A. pentru ceai si pentru discutie si plec.
 

99% RUTINA, 1% ADRENALINA

Peste aproape o luna, la nunta lui V. si a lui N., in timp ce o ajutam pe N. sa despacheteze cadourile si sa le aranjeze in dormitor, intr-un loc ferit de furia dansatorilor din sufragerie, imi spune: „Atunci cind ne-am intilnit la supermarket, cred ca m-am purtat cam ciudat. Eram foarte entuziasmata de gindul ca ma marit, imi venea sa topai de bucurie si eram intr-o frenezie totala. stii ce nu ti-am spus eu atunci? Ca si in cazul colesterolului, exista rutina buna si rutina rea. Nu exista o reteta pentru a le separa pe cele doua, dar, de cele mai multe ori, intuitia iti spune cind ceva nu este in regula.

Rutina rea iti creeaza un vag sentiment de vinovatie. E ca atunci cind nu faci dus din comoditate. Nu te simti tocmai bine si stii ca esti prea indulgenta cu tine insati. In schimb, rutina buna te relaxeaza. Eu despre rutina buna ti-am vorbit la supermarket.' V. asaza un serviciu de farfurii de desert pe noptiera si continua: „si mai e ceva: nu trebuie sa te lasi complet in bratele rutinei. E bine sa lasi o fereastra deschisa pe unde sa poti evada si pe unde sa poata intra surprizele. Asa, rutina devine si mai pretioasa. Un weekend aventuros e binevenit din cind in cind. Dar inchipuie-ti ce cosmar ar fi sa ai parte la fiecare sfirsit de saptamina de o iesire plina de adrenalina!'.

Usa dormitorului s-a deschis brusc si a intrat V., cu un pahar de sampanie in mina. N. s-a ridicat de pe pat, i-a aruncat o privire amuzata si a intins mina spre sertarul noptierei, de unde a luat o solutie de scos petele. Fara nici un cuvint, i-a pus putin praf verzui lui V. pe camasa, peste o pata de crema de vanilie sau de maioneza. N. a zimbit. Era obisnuita ca V. sa-si pateze hainele cu mincare.

Foto: Hepta
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK