Greșeli în relația cu copiii pe care tu și partenerul tău nu ar trebui să le faceți niciodată

Există o serie de greșeli în relația cu copiii care îi vor afecta semnificativ pe cei mici, inclusiv în adolescență sau la maturitate. Ce să evitați.

De ce ajungeți să faceți o serie de greșeli în relația cu copiii? Pentru că nimeni nu e perfect, nu există licență de părinte, nu v-ați informat suficient sau sunteți tributari celor văzute și experimentate chiar de voi acasă. Părinții voștri nu au avut acces la internet, workshop-uri, cărți, conferințe pe teme de parenting. Ei au făcut ce au știut și au putut, ce au fost învățați la rândul lor de către propriii părinți. De aceea există greșeli sau traume transgeneraționale, dar voi puteți fi cei care rup acest lanț. Căci ceea ce trăiești în copilărie te va urmări toată viața și îți va sculpta imaginea despre sine.

Lipsa afecțiunii

Nu îi spun că îl iubesc sau nu îl pup prea mult ca să nu mi se urce în cap sau să nu devină răsfățat. Sună cunoscut? Nevoia de iubire este una dintre nevoile emoționale de bază, iar un copil care nu o primește de la părinții săi o va căuta la maturitate în cele mai nesănătoase moduri. În plus, nu va știi să se iubească pe sine.

Lipsa explicațiilor

Eliminarea confuziei, explicarea lucrurilor… Vrei ca cel mic să nu mai facă un anumit lucru, iar faci ca mine pentru că eu știu mai bine și sunt părintele tău nu va ține. Va înceta de frică, eventual, dar nu pentru că a înțeles consecințele și ca atare nu a integrat corect lecția de viață.

Lipsa limitelor

Câteodată pentru că nu știm să acordăm dozajul corect ajungem să acționăm la polarități opuse. Extrem de multă rigiditate versus limite inexistente. Dar ca să se dezvolte corect emoțional, un copil are nevoie de limite și de reguli, altfel nu va știi ce e bine și ce e rău, cum să își gestioneze frustrarea și va crede că totul i se cuvine. De unde și posibile depresii la maturitate, căci nu va mai primi tot și nu va mai fi lăsat să facă ce vrea, sau trăsături narcisice ce îi vor sabota relațiile.

Lipsa validării

Imaginează-ți laudele ca apa și lumina pe care le primește o plantă. Cum ar putea ea să crească, să înflorească fără să fie udată și pusă într-o zonă cu multă lumină naturală? Crezi că un copil criticat continuu sau căruia i se vor ignora calitățile și realizările va mai înflori? Atenție și la lauda condiționată de performanță. El va învăța ca va primi un comportament pozitiv de la părinți doar condiționat de notele bune de la școală, de rezultatele excepționale de la olimpiade, și ca atare va deveni un perfecționist ce la maturitate se va îngropa în muncă.

Lipsa ascultării

Copilul are nevoie să fie întrebat cum a fost la școală, în vizită la bunici sau la un prieten. Să îl întrebi, să îl asculți și înțelegi în mod real de ce este furios, frustrat, dezamăgit, trist. Să îi fie acceptate emoțiile. Să fie consultat pe anumite probleme, inclus pe diferite decizii conforme cu vârsta lui.

Absența fizică și emoțională

Care sunt activitatea și limbajul numărul 1 înțeles de copii? Joaca! Cea mai bună metodă de a te conecta cu copilul tău. Da, ai de lucru, o mulțime de responsabilități, dar timpul de calitate petrecut împreună trebuie trecut pe lista de priorități. Contează calitatea și nu cantitatea, căci poți fi toată ziua în casă cu copilul și nici să nu-l bagi în seamă. Iar ignorarea, retragerea afecțiunii dor enorm și sub nicio formă nu trebuie să fie o formă de pedeapsă. Serbări, ședințe cu părinții, orice eveniment important ești acolo!