Gradina din spatele frunzei (de Dragos Bucurenci)

Scandalul legat de brand-ul turistic al Romaniei s-a aprins ca un foc de paie. Dragos Bucurenci pledeaza, totusi, pentru profesionalismul echipei care a lucrat la acest proiect.

La data la care veti citi aceste rinduri, dezbaterea despre brand-ul turistic al Romaniei, cel mai probabil, se va fi stins. Interesul romanilor pentru acest subiect, stirnit de un scandal de plagiat si de antipatiile tot mai numeroase pe care ministrul Turismului le-a acumulat, va fi disparut asa cum a si aparut: peste noapte. Am urmarit procesul construirii acestui brand, care a debutat acum mai bine de doi ani, sub mandatul premierului Tariceanu. Am citit investigatiile publicate de Gazeta Sporturilor in legatura cu atribuirea contractului, dar am vorbit si cu unii dintre profesionistii implicati in acest proces, ca membri in Consiliul de Brand sau ca aplicanti in cadrul competitiei pentru realizarea brand-ului turistic, si m-am convins ca este unul dintre rarele procese in care un minister public chiar a luat in seama opinia unor profesionisti competenti din mediul privat. Nu vreau sa ma erijez in aparatorul Elenei Udrea. Si eu cred ca felul in care a gestionat comunicarea procesului de branding a fost neinspirat.

Dar nu vad ce avem de cistigat daca aruncam la gunoi, impreuna cu regretabila atitudine a ministrului, si brand-ul turistic, la care au lucrat mai multe echipe de profesionisti si de experti si pe care Romania a cheltuit deja o gramada de bani. Scurta dezbatere care a avut loc s-a concentrat asupra a doua chestiuni: plagiatul frunzei si pretul contractului. Daca prima problema nu e chiar lipsita de relevanta, cea de-a doua mi se pare de-a dreptul triviala, in conditiile in care ministerul a selectat oferta cea mai ieftina. Sigur ca mama soacra va fi intotdeauna de parere ca brand-ul turistic putea fi cumparat mai ieftin de la buticul din colt, dar in conditiile in care alegerea a fost facuta intre trei oferte independente, numai niste circotasi ca noi s-ar putea supara ca oferta cea mai ieftina a fost, totusi, prea scumpa.

Chestiunea plagiatului frunzei ar merita un articol intreg care sa porneasca de la ce mai inseamna originalitatea in secolul sindicalizarii oricarui continut si al omniprezentului „sharing'. Dar faptul ca un designer a ales intr-o clipa de proasta inspiratie o furaciune in locul unui element original nu trebuie sa ne faca sa uitam un lucru extrem de important: ca un brand nu este totuna cu logo-ul sau. Scandalul frunzei a ocultat o discutie mult mai importanta, cea legata de platforma de brand si de pozitionarea brand-ului turistic. Inainte de a stabili aceste lucruri, TNS, partenerul THR si cea mai mare companie de cercetare de piata din lume, a realizat peste zece mii de interviuri in Austria, Franta, Germania, Italia, Ungaria, Rusia, Marea Britanie, SUA si Romania. Dintre cei intervievati, 51% n-au fost deloc interesati de Romania, 26% s-au declarat interesati, dar ca destinatie secundara, iar 23% au fost puternic interesati de tara noastra ca principala destinatie turistica. Asta inseamna un public-tinta potential de aproximativ 40 de milioane de turisti.

TNS a analizat apoi interesele turistice ale acestui public-tinta si a observat ca, spre deosebire de totalul celor intervievati, publicul-tinta al Romaniei cauta peisaje naturale, locuri autentice din punct de vedere al culturii si al stilului de viata, situri istorice si culturale. Principalele atractii ale celor care au vizitat deja Romania s-au dovedit a fi, conform aceluiasi studiu, Muntii Carpati si peisajele naturale (Delta Dunarii, zonele rurale de deal si de munte). De aici s-a nascut brand-ul turistic al Romaniei si pozitionarea sa in jurul naturii autentice, inca neafectate de civilizatie, pe care turistii pretentiosi (adica cei care au vazut deja atractiile turistice de masa din alte tari si care vor altceva) sint dispusi sa le exploreze. Mi-am petrecut vara aceasta doua vacante in muntii Carpati si am ascultat siderat comentariile celor care sustin ca brand-ul turistic ar fi trebuit legat de litoralul romanesc.

Am prieteni care au plecat de mult din Romania si care se intorc in fiecare an pentru o vizita in Carpati, in vreme ce pe litoralul romanesc abia daca mai mergem si noi, cei care locuim aici. Sigur ca lantul carpatic apartine mai multor tari, dar Romania este una dintre putinele unde acesti munti sint inca neimblinziti de alei asfaltate, de restrictii drastice si de infrastructuri turistice de masa. Iar asta este exact ce cauta turistii pretentiosi descoperitit de studiul TNS. Trebuie sa incetam sa ne mai imbatam cu apa rece: pentru promovarea turismului romanesc, avem nevoie de un diferentiator real, nu unul in care credem doar noi. Iar Muntii Carpati si Delta Dunarii sint printre ultimele zone frumoase, pe care inca nu le-am distrus si pe care le mai avem de oferit ca destinatii turistice. TNS si THR ne-au oferit o excelenta platforma de brand, ancorata in realitate si care poate da cu adevarat rezultate. Paradoxul este ca un foarte bun proces de branding a fost comunicat deplorabil de Ministerul Turismului. Cum s-a ajuns aici este pentru mine un mister: un ministru care, in cadrul procesului de atribuire si de implementare a contractului, a stiut sa asculte de un grup de profesionisti redutabili, refuza sa-si ia un bun consilier de comunicare sau sa-si asculte consilierii pe care-i are. Asa ca nu stiu ce se va alege de acest brand turistic, oricit de bun ar fi el. Eu, unul, fug sa mai explorez putin gradina Carpatilor, inainte ca si aceasta sa devina o victima colaterala in razboiul dintre ministrul Udrea si detractorii sai.

www.bucurenci.ro

Dragos Bucurenci cedeaza onorariile pentru aceste articole Asociatiei Tasuleasa Social.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro