Uneori nu este ușor să faci aceste gesturi, dar sunt o alternativă mult mai sănătoasă pentru luptele de putere și competiția în cuplu.
Uneori este foarte greu să treci peste orgoliu sau dorința de răzbunare. Să te aștepți ca celălalt să facă eforturile și tu nu. Doar să primești, să privești un act demonstrativ. Dar cuplul implică o responsabilitate împărțită de 50%-50% între tine și partener. Iar când tu îți îndeplinești partea ta și acționezi sănătos și nu dintr-un mod de a face față sau din furie nu alimentezi o dinamică ce ar putea avea consecințe serioase, chiar dezastruoase.
Se poate întâmpla ca a merge mai departe într-o discuție când sunteți amândoi obosiți, este târziu, sunteți extrem de activați emoțional să fie foarte dăunător. Sigur că vrei să îți spui părerea, să fii auzită, văzută, să te aperi, să ceri să fii securizată într-un anume mod. Doar că ceea ce ai tu nevoie și ceea ce ceri sau limitele puse să nu fie percepute de partener tocmai datorită faptului că este copleșit de emoții intense. În același timp e posibil ca nici tu să nu comunici în cel mai asertiv mod. Ca atare e în regulă un time out de moment, să reluați conversația a doua zi sau după ce v-ați calmat.
Crezi că a făcut ceva intenționat ca să te rănească? Că vrea să profite cumva de tine? Că te minte și îți ascunde lucruri? Că a făcut o greșeală pe care încearcă să o acopere? Tratând partenerul ca pe un infractor te transformă în judecător, juriu și înainte într-un detectiv care e foarte suspicios și caută dovezi cu lupa. Iar pentru partener e dificil să fie tratat astfel, abordare care implică și o deconectare masivă. Atenție și la modul în care te raportezi la iertare.
Nu totul merită sau are o miză care presupune confruntare. Să îți alegi luptele ține de decizia din partea ta sănătoasă ce trebuie adresat, când și cum. Chiar să renunți să primești provocări, fără ca asta să presupună supunere. Observ că ești nervos, nu accept să îmi vorbești așa și nu intru în dinamica asta cu tine nu înseamnă Tac pentru că mă tem să te provoc sau Tac pentru că mă tem că mă vei jigni.
Din prea multă iubire, intenții bune ai tendința de a fi prea înțelegătoare și a te adapta în exces? Vrei să îți răsfeți partenerul, relația să meargă bine și faci tu mult prea mult, chiar și în locul lui încât uneori ai senzația că tu duci singură relația în spate? Aici intervin limitele. Iar a primi și a pune limite sunt două nevoi distincte. Limite nu doar partenerului, ci părților din tine care în final te sabotează.
Motivația este complexă și reală. Fie că vorbim despre multă muncă, copiii care trebuie nu doar îngrijiți ci și educați, să petreceți timp și să vă jucați cu ei, treburi casnice, cumpărături. Unde anume să mai fie inclus și cuplul în lista aceasta ce e doar sintetizată? Sau timp personal pentru sine? Dar trebuie hrănită și relația cu partenerul plus cea cu propria persoană.
Foto: PR